Povestea lui Florin Nedelcu (59 de ani) începe în mahalaua din Ferentari, cartier în care s-a născut și a crescut. A jucat fotbal la Rapid, Autobuzul, Rocar, Victoria, iar marele Dumitru Niculae Nicușor l-a remarcat și l-a luat la Dinamo. O accidentare i-a macetat visurile carierei de portar, a jucat în liga secundă și eșalonul terț și a fost nevoit să renunțe la mănuși și să treacă la costum. La cravată a rămas aproape de prima dragoste, fotbalul. A condus delegațiile marilor echipe care au jucat în România, a fost, timp de mai bine de 15 ani, translator, ofițer de legătură UEFA și colaborator al Federație Române de Fotbal pentru limba spaniolă. Din această postură a legat prietenii, a cunoscut mari fotbaliști, personalități, regi, prinți, președinți de federații, milionari adevărați sau de carton, a strâns amintiri, povești și întâmplări cât pentru o carte de dimensiunea unei borduri.
Playsport.ro vă prezintă, într-un interviu de excepție, întâmplările din cariera unui… ofițer de legătură. Momente știute și neștiute, ce s-a văzut, ce se știe sau ce a fost trecut la secret.
Unde începe povestea dumneavoastră în lumea fotbalului din postura ofițerului de legătură?
În 1998 când, Cristi Bivolaru, pe care-l cunoșteam de pe vremea comunismului, de la CNES (Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport), unde am făcut multe acțiuni, ca translator sau ghid pentru delegații, m-a solicitat pentru a însoți selecționata din Paraguay, care venea în România pentru un joc amical.
Intrăm deja în subiect. După acel meci a existat vestitul discurs-manifest al lui Gică Hagi care, la conferința de presă, fiind foarte nervos, a spus că tricolorii merită statui și că fotbalul românesc o să moară! Vocea dumnevoastră se aude pe fundal, ați tradus tot discursul lui Hagi în limba spaniolă…
Acolo erau prezenți Sorin Satmari (n.red ofițer de presă), Gică, nea Puiu Iordănescu și, invitat la conferință, a fost faimosul portar Chilavert. Și eu, în calitate de traducător. În momentul în care au început discuțiile aprinse, eram lângă el și-i traduceam absolut tot ce se discută. Cînd Gică era încălecat și a făcut afirmațiile respective, văzând că se inflamează atât de mult spiritele, i-am spus lui Chilavert: „Te rog frumos să intervii, zi ceva, ăștia s-au urcat pe Gică”.
Și cum a reacționat?
„Ok. Spune-le că vreau să vorbesc și eu”. Chilavert s-a ridicat în picioare și a spus, textual: „Alo! Sunt invitatul dumnevoastră, respectați-mă, am de spus ceva despre tot ce discutați! Din fericire pentru mine și din păcate pentru dumneavoastră, Tino (n.red. Florin Nedelcu) mi-a tradus tot. Eu, Chilavert, care sunt considerat un nebun, știți ce ar trebui să faceți voi, presa din România? Să pupați urmele pe unde calcă Gică Hagi! Aveți unul dintre cele mai importante simboluri ale fotbalului mondial și voi vă bateți joc de el? Să vă povestesc ceva: Noi am venit în România din Germania, dintr-un cantonament mai lung. Doi ziariști din Paraguay s-au îmbrăcat în turiști și au intrat peste noi în hotel, în intimitatea noastră, ne-au filmat având camere ascunse. I-am văzut, i-am dat cap în cap și două șuturi în fund. Dacă acum eram în locul lui Hagi, făceam același lucru”. Intervenția lui Chilavert a tăiat conferința, s-a închis.
Discursul acesta nu este înregistrat? Recunosc că nu am văzut vreo imagine
Nu. Partea asta a conferinței nu am văzut-o nici eu, probabil că există în arhiva TVR.
VEZI AICI înregistrarea conferinței de presă care a precedat meciul amical România vs Paraguay din 1998
O să vă întreb ce înseamnă să răspunzi de delegația unei echipe de top. Din postura ofițerului de legătură sau a traducătorului ați fost lângă Real Madrid, Atletico, selecționata Argentinei, Uruguayului și multe alte echipe de renume.
Echipele sunt preluate de la scara avionului și sunt lăsate la scara avionului, în tot acest timp trebuie să stai lângă ei, jucători, conducători, invitați, să organizezi tot, să ții legătura. Contează foarte mult politica federației sau a echipelor care organizează evenimentul. E foarte importantă mentalitatea protocolului, din păcate nu toată lumea se pricepe. La noi, cel puțin la nivel de federație, jos pălăria.
În aceste echipe de top fac parte jucători de nivel mondial, fotbaliști capricioși care, mă gândesc, au tot felul de cereri?
Îmi aduc aminte de Forlan. A venit într-o dimineață și m-a rugat frumos să-i cumpăr niște căști. Când a ieșit de la masă i-am dat căștile. Unul dintre delegații federației din Uruguay a venit repede și a întrebat ce se întâmplă, moment în care Forlan i-a răspuns scurt: „Te-am întrebat eu ceva pe tine? Poate ai treabă și noi te reținem”. Un băiat senzațional este Cavani. Imediat după meciul de București, a acordat un interviu, iar reporterul, o domnișoară, i-a dăruit o jucărie de pluș. S-a uitat spre mine nevinovat și m-a întrebat: „Ce zici, să-l iau?”. Super băiat!
O experiență importantă din cariera dumneavoastră este legată de Messi, sosirea starului Barcelonei la București, pentru amicalul România-Argentina. A fost un moment greu de gestionat
O să povestesc un episod pe care nu l-am spus nimănui. În protocolul pe care-l aveam pentru meciul cu Argentina în vederea aducerii jucătorilor de la aeroport, pentru Messi exista un protocol special cu Jandarmeria, Poliția Română și firma BGS. Messi trebuia să intre prin spate, prin curtea interioară a hotelului, iar de acolo, cu un lift de marfă care era reamenajat special, să urce la etajul unde erau cazați sud-americanii. La aeroport au venit Mascherano, Messi și fizioterapeutul de la Barcelona, care-l însoțește peste tot pe Messi. Un om la doi metri care, de fapt, este și bodyguardul lui, umbra lui, l-am văzut peste tot. Messi, cât a stat în România, nu s-a oprit mai mult de 20 de secunde să dea autograf sau să facă vreo poză.
Și ce impresie v-a lăsat Messi?
Atunci l-am văzut și pe prietenul lui din copilărie, Adrian. Este agent și are cei mai buni jucători argentinieni care joacă în Italia, o perioadă s-a ocupat de imaginea lui Leo Messi în Europa. Am stat cinci zile cu ei, un băiat foarte retras, tăcut, rușinos. Însă vreau să revin la traseul de la aeroport.
Vă rog!
Leo și Mascherano au fost singurii care au ieșit pe la salonul prezidențial, restul echipei a făcut-o normal. I-am adus cu un van cu geamuri obscure, ne-au flancat vreo 6 mașini de paparazzi. Eu am stat în față cu șoferul, Leo, cu vicepreședintele federației din Argentina și Mascherano au luat loc în spate. Pe drum, vicepreședintele îmi spune: „Vezi că Leo și Mascherano intră tot pe unde au făcut-o și ceilalți jucători”. I-am spus că avem un protocol de securitate, nu se poate. „Ba se poate!”Am pus mâna pe telefon și am sunat la Jandarmerie, la firma de pază și au făcut două culoare. Cu o zi înainte m-a sunat Gică Popescu și m-a rugat ca fata lui, care e mare fan Leo Messi, să facă o fotografie și să ia un autograf, o să vină cu Ion Crăciunescu. Astfel, când am plecat de la aeroport, l-am sunat pe Ion Crăciunescu și i-am zis să ajungă la hotel. În momentul în care Leo a coborât, în hotel era un tumult extraordinar și, când am ajuns în fața recepției, l-a abordat Ion Crăciunescu, i-a dat un cadou. Instant s-a strâns toată lumea. Atunci l-am văzut speriat pe Messi. M-am dus aproape de el și i-am zis că o să-l scoatem printr-o altă ușă, nu cu liftul, să nu se sperie. Efectiv l-am luat în brațe, băieții de la BGS au făcut culoar și l-am scos prin locul în care luau ei masa și, mai departe, cu liftul de marfă, care uite că ne-a fost de ajutor, la etajul lor.
Aceasta a fost singura interacțiune cu el?
La masa de seară, directorul de relații internaționale a venit și m-a rugat să facem programul pentru a doua zi, mi-a spus că președintele federației (n. red. Julio Grondona) fata lui și ginerele vor să vadă Bucureștiul. Stăteam pe o canapea și vine antrenorul secund al Argentinei și mă invită la masă. Leo stătea alături de Mascherano, Aguero și, după un timp, s-a ridicat și a venit la masa noastră, și-a cerut scuze că deranjează, a urat poftă bună și m-a rugat, dacă poate, să vorbească un minut cu mine. „Vreau să vă mulțumesc, nu am trăit niciodată o sperietură atât de mare ca astăzi. Niciodată nu am simțit o asemenea presiune pe mine, atâția oameni, fără să simt că sunt protejat. O să vreau să vă ofer un tricou cu semnătură”. Am mulțumit și mi-am permis să întind coarda. I-am spus că fiul meu este fan total Messi, dacă poate să-i dea și lui un tricou. Și așa și-a făcut și fiu-miu poze cu Leo, eu, sincer, am apucat să fac o fotografie cu el la plecare, în aeroport, fotograf fiind Mascherano.
Selecționerul „pumelor” era regretatul Alejandro Sabella, cel care, din păcate, s-a stins din viață la începutul lunii decembrie…
Îți mulțumesc că m-ai întrebat de dânsul, nu aș fi vrut să nu-l pomenesc, un om extraordinar. Argentina a făcut un antrenamnt la Sala Polivelentă. În vâltoarea mersului spre autocar, Lionel Messi s-a oprit fix 20 de secunde pentru poze, după care, „îngerul lui pazitor”, fizioterapeutul de la Barcelona l-a preluat și au urcat în autocar. Eu eram lângă ei și am văzut cum un micuț cu dizabilități, din cap si până în picioare cu echipamentul Barcelonei, a început să plângă. M-a afectat văzându-l și l-am rugat pe Mister Sabella, dacă ar putea, să-l roage pe Leo să coboare din autocar și să facă o fotografie cu micuțul. M-a întrebat unde este copilul, a coborât din autocar, a mers la copil, i-a șters lacrimile de pe obraz și i-a strigat lui Leo să coboare. Acesta s-a conformat și, pret de aproape două minute, a stat cu acel copil și cu nepoțelul regretatului Nae Manea. Leo l-a îmbrățișat pe băiețel, l-a pupat și s-a fotografiat cu el. Pe mine m-a impresionat foarte mult gestul domnului Sabella, Dumnezeu să-l odihnească!
O altă echipă mare pentru care ați fost ofițer de protocol este Real Madrid
Da, când a jucat cu Steaua. Tot Cristi Bivolaru m-a sunat, el a avut un contract cu Steaua, pe manager-protocol la meciurile internaționale. Eu eram cu o delegație de brazilieni în Bucovina, pe la mănăstiri. M-a sunat și m-a întebat unde sunt, eram la Voroneț. „Nu știu cum faci, mâine ești la București”. Am lăsat icoanele și am venit la Beckham, Ronaldo, dințosul brazilian, Raul, Capello, Casillas.
Și cum erau aceste vedete?
Ronaldo e cum sunt toți brazilienii, volubil. Atunci l-am cunoscut pe Iker (n.red Casillas). Am vorbit cu el pe culoarul de la Ghencea și l-am rugat să-mi dea tricoul lui, a zis că se rezolvă cu cea mai mare plăcere. După meci a venit la mine, și-a cerut scuze pentru că a trebuit să dea tricoul și, cînd vin la Madrid, să-l abordez să-mi ofere tricoul. I-am mulțumit, nu aveam certitudinea că o să merg la Madrid. Uite, Raul e un băiat foarte retras, nu e foarte volubil, la fel Beckham. Pe mine m-a impresionat foarte mult Capello. Știi ce am realizat în acești ani în care am fost, așa cum spune UEFA, ofițer de legătură? Marii jucători și marii antrenori sunt oameni normali, 90% dintre ei sunt de o modestie dezarmantă.
Și ați mers, până la urmă, la Madrid?
Da. A fost acel celebru protocol al lui Gigi Becali, de la restaurantul Mc Moni’s, „frăția de sânge” cu Ramon Calderon. Eu l-am înțepat pe Gigi! La masă, în dreapta, stătea Gigi, în stânga Gică Hagi. După acea masă oficială, Ramon Calderon mi-a spus, în mașină, că nu credea vreodată că o să ajungă să facă așa ceva.
Practic, chiar dacă i-a făcut jocul lui Gigi Becali, Calderon a rămas șocat
La masă, când se debarasa și se aducea desertul, pe o parte se aflau 14 reprezentanți de la Steaua și din fotbalul românesc, în partea cealaltă, 14 de la Real Madrid. La un moment dat, eu i-am spus lui Gigi Becali: „tu știi ce înseamnă președintele lui Real Madrid în fotbal? Înseamnă președintele Statelor Unite. Și nu uita că noi avem același sânge, suntem latini”. Și, dintr-o dată, se ridică în picioare, se deschide la haină, scoate cravata și zice: „Gata! Până acum a fost protocol, de acum suntem frați de sânge. Băi, fratele meu…”, mie îmi era rușine, că-i spunea „Canderon”. „Trebuie să ne facem frați de sînge, eu îl am pe Rădoi, ți-l dau ție, îl plătesc eu, tu îmi dai un fotbalist de la tine, îl plătești tu. Băi translatore, hai cu mine!”. Și mă duc după el. Merge la Ramon Calderon, ia un bol cu dulceață, a pus dulceață la încheietura mâinii, a pus cuțitul invers și a tras mimând că taie. I-a murdărit cămașa lui Calderon cu dulceață și a început să strige: „hermano de sangre, hermano de sangre!”. Calderon a rămas blocat, iar în mașină, mi-a dezvăluit: „Aoleu! În ce am intrat? Mi-e rușine!”. După aceasta, doi vicepreședinți de la Real m-au invitat la Marriott să bem ceva și, cu patru zile înainte de meci, directorul de relații internaționale de la Real Madrid m-a sunat și m-a invitat la meci. Jose Luis Serrano, care din păcate a murit, un om senzațional, a fost părintele lui Gică Hagi cât a stat la Real. Mi-a transmis că președintele Calderon are onoarea să mă invite la meci, să fac protocolul, conferințele de presă, masa de protocol. Ei plătesc tot. Apoi m-a sunat și Argăseală să mă roage să merg la Madrid, dar să plec mai devreme, să ajut să vândă niște bilete rămase pe care trebuia să le înapoieze spaniolilor și nu au făcut-o. Atunci Calderon, frate de sânge cu Gigi Becali, l-a ajutat și cei de la Real au făcut o casă specială pentru suporterii români, astfel că au dat biletele care erau în valoare de vreo 90.000 de euro.
Și Calderon l-a mai vizitat pe Gigi, peste câțiva ani, la Palat, deci s-au împrietenit
Atunci, Ramon Calderon a fost însoțit de fiul său. Îmi aduc aminte că a apărut în ziar că Ramon Calderon a fost adus la Palat cu o Skoda de cinci mii de euro. L-am sunat pe ziaristul care a scris știrea și i-am spus că l-am adus cu o mașină de 5000 de euro pentru că Gigi a vrut să-mi dea Maybachul, însă nu aveam nevoie de o coadă de 20 de mașini de ziariști după mine.
Ce amintiri aveți de la această deplasare pe Bernabeu?
Un episod m-a impresionat și nu are legătură cu fotbalul. Gigi a fost însoțit de soția lui și, într-o dimineață, mi-a transmis că îmi dă doi bodyguarzi să mă duc cu doamna să facă niște cumpărături. În fața mea a scos o tuflă cu 30.000 de euro și i-a dat soției. Doamna, care este o femeie deosebită, a refuzat, spunând că-i ajung 5, 6 mii. „Lasă, să ai la tine” și Gigi i-a întins 15 mii. Și să vezi cât de modestă este femeia asta! Am fost la toate mărcile posibile, cartierul Serrano este locul cu cele mai scumpe firme de modă din lume. A cumpărat mici chestii și, la un moment dat, am intrat într-un magazin oarecare, la Il Corte Ingles, unde a văzut pe un meanechin o haină de piele culoarea coniac. S-a uitat la preț, 800 de euro. „Cred că asta nu e de piele”. Mi-am dat cu părerea spunând că e de piele, însă nu e de firmă, iar după ce a probat, și-i venea turnat, a zis că îi este frică să o cumpere, că dacă vede Gigi că nu e de firmă, o s-o certe. Eu aveam un prieten la Galeria Preciadas, unde se găsea magazinul și știam că există o croitorie pentru magazine. L-am sunat și l-am rugat dacă poate să schimbe căptușeala și o emblemă. Am dat haina acolo, cât ne-am mai plimbat prin magazine, într-o oră au terminat. Haina de 800 de euro devenise Gucci.
Se spune că pe om îl cunoști, cu adevărat, la drum, în călătorie. Ce alte nebunii, să le spunem obiceiuri, avea Becali în deplasări?
O nebunie a lui a fost la Sevilla. A venit cu un avion privat, a intrat în hotel și a întrebat unde e Florin. Eu mă aflam la bar. „Florine! Ia punga asta, vezi că sunt 200.000 de dolari în ea, pariază pe victoria noastră”. I-am spus că nu se poate paria o așa sumă, dacă vrea o mie, două, 10 000 dacă acceptă vreo casă de pariuri. M-am dus la recepție, am rugat să pun banii în seif, mi-am văzut de treabă, protocol, conferință, meci. La pauză era 2-0 pentru Sevilla. În primul rând al balconului prezidențial stătea, în stânga, Jose Maria del Nido (n.red. președintele FC Sevilla), în dreapta Gigi, eu pe rândul din spate, între ei, să pot să le traduc. Când s-a terminat prima repriză și era 2-0 pentru Sevilla, Gigi s-a ridicat în picioare și mi-a spus: „Florine! Spune-i că mi-e rușine să mai stau lângă el, mă așez în altă parte”. După meci, la hotel, m-a întrebat dacă am pariat. „Nu! ți-am făcut economie de 200.000 de dolari”. S-a înseninat. M-am dus la recepție, am luat punga, i-am dat-o și i-a pasat-o vărului său, patiserul. „Numără, mă!”. I-am spus să aibă încredere, că nu am umblat la punga lui, dacă mi-a dat 200 de mii, atunci 200 de mii sunt, dacă mi-a dat 189, tot 189 sunt. A numărat, erau toți banii.
S-a mai întâmplat și cu alte ocazii să vă roage așa ceva, el sau vreun alt om din fotbal?
Nu, niciodată. A fost nebunia lui, ce o fi visat el, habar nu am ce a fost în capul lui, îți dai seama că era imposibil să pariezi 200.000 de dolari pe un meci, în Spania.
În toți acești ani în care ați condus delegații de tot felul în fotbalul românesc, ați auzit, vreodată, că un meci nu a fost disputat corect?
(Ezită). Nu, dar am auzit un dialog, înainte să înceapă repriza secundă a meciului România- Portugalia, la ieșirea pe teren, înainte de a doua repriză, Figo cu Gică și cu Gică, cei doi Gică (n.red. Hagi și Popescu), în care au zis, „rămâne așa”. Și așa a rămas.
IDEE. Partida de care vorbește Florin Nedelcu s-a disputat pe 8 septembrie 1999 și a contat pentru calificarea la Euro 2000. Hagi a deschis scorul în prima repriză, Figo a egalat înainte de pauză. S-a terminat 1-1, în partea secundă nu s-a mai înscris, România s-a calificat de pe primul loc, în timp ce Portugalia, care, în ultimul meci din grupă avea nevoie de o victorie la trei goluri, a obținut-o și a mers la Euro 2000 din postura celui mai bun loc secund.
Unde vă aflați dumneavoastră când ați auzit acest lucru?
Pe culoarul de acces de la vestiare. Gică Hagi și Figo erau prieteni. După ceva timp, mă aflam la un târg de turism la Madrid, acolo unde venise, din postură de invitat și Figo. Și a trecut prin fața standului României. L-am văzut și i-am spus, în portugheză, „te salută Gică Hagi”. S-a uitat lung la mine… „pe tine te cunosc de undeva!”.
În 2005 ați făcut parte din staff-ul antrenorului spaniol Esteban Vigo la Dinamo, un mandat ciudat, ibericul a antrenat echipa în perioada de pregătire și a plecat înainte să înceapă campionatul. Ce s-a întâmplat atunci?
După ce Giovani Becali și-a dat demisia din funcția de președinte de la Dinamo, exact în dimineața viitoare, la hotelul Phoenicia, unde stăteau antrenorii, a venit și Giovani și le-a transmis că demisia lui nu înseamnă că ei trebuie să plece. Esteban a fost tranșant: „Giovani, tu ne-ai adus, ai plecat, noi nu avem ce să mai căutăm, nu ne simțim sprijiniți, de ce să mai stăm?”. Atunci am găsit o soluție pentru a-i încerca pe ceilalți acționari. O anexă la contract prin care era stipulat că, dacă vor fi demiși înainte de terminarea contractului, mai primesc 300.000 de dolari. Așa au transmis într-o ședința la care au participat mai mulți acționari, care a avut loc în biroul mare al lui Borcea, unde erau Nețoiu, Turcu și încă un personaj. Bineînțeles că au primit tot sprijinul verbal. Am fost abordat de acel personaj, care mi-a spus să vorbesc cu ei, să rămână, că ar fi păcat, apoi a fost pusă pe tapet condiția.
Și care a fost răspunsul la această, să-i spun, protecție cerută de Esteban Vigo?
Nu era o protecție, era o probă, să vadă dacă aveau sau nu aveau sprijinul. Și acționarii au refuzat!
Borcea a refuzat?
Borcea era în America. A sunat disperat ca Esteban să nu plece. După această ședință i-am dus la hotel, și-au făcut bagajele, a doua zi i-am condus la avion. Am rămas cu un gust amar, oamenii ăia chiar știau să-și facă treaba. Din păcate eu nu pot să suport oamenii care în fața presei sunt într-un fel, iar în realitate sunt total diferiți.
Să știți că a mai rămas un singur nume pentru „personajul” dumneavoastră, Nicolae Badea
Să trecem mai departe. Noi, la nivel de mentalitate, la fotbal mă refer, avem mari carențe, mari rău!
Sunteți apropiat de unul dintre cei mai influenți oameni din fotbalul mondial din ultimul deceniu, Angel Maria Villar, fostul președinte al Federației Spaniole de Fotbal și vicepreședinte UEFA și FIFA
Este cel mai bun prieten de-ai mei. Sincer să fiu și datorită mie și sprijinului meu, Mircea Sandu a ajuns să fie membru în Comitetul Executiv al UEFA. Cel puțin a doua oară am avut o contribuție substanțială.
Cum? Puteți detalia, vă rog!
Simplu. Pe mine m-a contactat Angel Villar și mi-a spus că Mircea Sandu trebuie aibă grijă, este lucrat din interiorul federației noastre.
Villar discuta cu Mircea Sandu prin intermediul dumneavoastră?
Da. Mircea Sandu mă suna și îmi spunea să trec pe la federație, că vrea să vorbească cu Angel.
Dar de unde aveați această prietenie cu domnul Villar, relație despre care spuneți că este foarte bine cimentată?
L-am cunoscu în România, când noi am organizat turneul final Under 21. Eram la hotel București și, la recepție, Angel nu se înțelegea cu recepționerul. L-am ajutat, apoi mi-a solicitat, dacă pot, să-l însoțesc pe toată durata șederii sale. Și așa ne-am împrietenit.
Revin la Mircea Sandu. Cum a reacționat când i-ați transmis mesajul lui Villar?
Nu a crezut. Cum stă treaba, eu nu am fost angajatul FRF niciodată, Mircea Sandu a insistat să mă angajeze. Am acceptat, am dus toate actele și, înaintea meciului România – Franța, când am jucat pe Național Arena (n.red. septembrie 2011), tocmai ieșeam de la Mircea Sandu și mergeam la secretară, la Camelia, la ieșire m-am intersectat cu Ionuț pe hol.
Ionuț Lupescu?
Da. M-a invitat la el în birou și m-a rugat să nu mă supăr, dar nu are nevoie de niciun om în departamentul pe care-l conduce. L-am rugat să mă facă să înțeleg, i-am spus că sunt dinamovist, am jucat la Dinamo, nu am avut nicio problemă, vreo discuție în contradictoriu. Mi-a transmis, sec, că nu are nevoie.
Mircea Sandu a vrut să vă angajeze, iar Lupescu, subordonatul lui, nu a acceptat?
L-am sunat pe Mircea Sandu și mi-a zis că urmează meciul și nu are nevoie de scandal. Și nu m-au angajat. La distanță de câțiva ani, când noi am organizat turneul Under 19, a venit și Villar. Eram la protocol și Lupescu mi-a transmis: „Am auzit că mă cam mănânci de fund”.
Revin. I-ați spus lui Mircea Sandu că Villar v-a transmis că cineva din FRF încearcă să-l lucreze?
Mesajul lui Villar a fost în felul următor: „Vezi, ai grijă, spune-i lui Sandu că tot ce înseamnă Germania și toți oamenii care sunt acoliții federației germane vor vota împotriva lui Mircea Sandu la noile alegeri”. Era vorba de alegerile pentru al doilea mandat de membru în Comitetul Executiv UEFA.
Nu pot să nu fac legătura cu Ionuț Lupescu…
Tu o faci, eu am spus ce s-a întâmplat, nu am pronunțat numele lui. Mircea Sandu nu a vrut niciodată să facă valuri cu treaba asta. Pe mine m-a bucurat că, datorită sprijinului pe care l-a avut din partea lui Villar, a reușit, la balotaj, primul vot a ieșit la egalitate, să obțină acest al doilea mandat.
Și cum au votat nemții? A avut dreptate Villar?
Da. Intrând la baraj… Ce vreau să spun, nu știu dacă fotbalul românesc va avea un al doilea Hagi și nu știu dacă o să mai aibă un al doilea Mircea Sandu. Să aduci o finală Europa League la București, să aduci atâtea turnee finale de Under 18,19, 21 la București, plus multe altele.
În 2011, Ionuț Lupescu și-a dat demisia din conducerea FRF, atunci, fostul dinamovist a recunoscut răceala care a intervenit între el și Mircea Sandu, spunând că nu poate lucra cu cineva care nu are încredere în el: „Am avut o discuție cu Mircea Sandu pe o temă pe care eu consider că nu s-a întâmplat și din momentul ăla… Eu consider că atunci când nu există încredere între două persoane, nu e bine să continui. Pot spune că am fost și sunt unul dintre cei mai loiali conducători pe care i-a avut”.
După ce Mircea Sandu nu a mai fost președintele FRF, colaborarea dumneavoatră cu cei de la Casa Fotbalului a încetat. De ce?
Ultima mea acțiune cu federația a fost după alegeri, la prima Adunare Generală a FRF, după ce a câștigat Răzvan Burleanu. Întodeauna, UEFA trimite un membru să supervizeze adunările generale, Villar avea în portofoliul lui România și Andorra și, astfel, trebuia să vină la București. M-a sunat și mi-a spus că ne vedem la București. I-am transmis că, dacă vrea neapărat să fac eu protocolul, să trimită de la UEFA o hârtie în care să ceară să mă ocup, ceea ce s-a întâmplat. Am primit și eu o copie. A doua zi, dimineață, îmi sună telefonul. „Bună ziua, sunt secretara domnului Chivorchian, noul secreat al FRF, care vrea să vă invite să stați de vorbă în legătură cu adunarea generală”. Am acceptat, m-am dus și a început Chivorchian cu ale lui, pe care-l cunoșteam ce fel de om e din perioada în care jucam fotbal: „Florine, eu știu că ești ca un frate pentru cel care vine de la UEFA și m-am gândit ca tu să faci protocolul”. Asta m-a enervat teribil. Și i-am arătat mailul de la UEFA, pentru că, în ședința tehnică pe care ați avut-o, cineva m-a indicat pe mine ca fiind cel mai potrivit să mă ocup de protocolul domnului Villar, iar dumneavoatră ați spus: „nu discut cu cei care au lucrat cu Mircea Sandu”. Fiind cu el în birou se scuză, iese, iar când se întoarce, după trei minute, îmi spune că a fost la „domnul președinte (n.red Răzvan Burleanu), care vrea să mă cunoască. A venit, m-a cunoscut, și-a tras un scaun și am discutat vreo 20 de minute în care tot a încercat să vadă dacă scot ceva de pe sub limbă.
Și ce i-ați spus domnului Burleanu?
Simplu! Să dea Dumenzeu să realizeze și el ceea ce a făcut Mircea Sandu pentru fotbalul românesc și, oamenii angajați să facă cel puțin cât a reușit ăsta care stă în fața dânsului, Nedelcu Florin. Și i-am exemplificat, pentru că a fost curios. „Sunt vreo patru meciuri în care delegatul, arbitrii au fost spanioli și, în urma incidentelor din tribune sau de pe teren, între bănci, în raportul meciurilor care s-a trimis la UEFA, nu s-a scris ce trebuie, s-au mai omis niște detalii, astfel că eu consider că am făcut o economie de vreo 1,5 milioane de franci elvețieni din amenzi. Nu am fost angajatul FRF și nu vreau să am o etichetă că sunt omul lui Mircea Sandu, mă consider un profesionist și am lucrat, de fiecare dată, cu cine m-a solicitat”. Am mulțumit și am lăsat o carte de vizită.
Și ce a răspuns domnul Burleanu?
Da, da, foarte intersant. O să stăm de vorbă. Nu am mai stat de vorbă, aveam eticheta pusă.
Și, după acest dialog, v-ați mai revăzut cu Burleanu?
A fost meciul amical dintre România și Spania, de la Cluj. Nu m-a contactat nimeni de la FRF, în schimb m-a sunat Villar: „Ce faci, Tino? Ne vedem la Cluj!”. Pentru dumneavoastră vin acolo, de protocol nu mă ocup eu. A rămas surprins și m-a rugat să-mi iau bilet de avion, plătesc ei tot, onorariul pentru traduceri la protocol, practic, am fost invitatul federației spaniole. Vă spun un secret, Spania nu dorea să joace cu România.
De ce?
Pentru că nu era o echipă cu stilul de joc al echipelor pe care urmau ei să le întâlnească. Până la urmă s-a jucat, poate am avut și eu un merit, cine știe (râde). Am mers la Cluj și domnul Emil Boc a organizat un protocol pentru președinții celor două federații, la care au venit prefectul, viceprefectul, primarul, Ambasadorul Spaniei la București. Am ajuns acolo și, pe drum, l-am rugat pe Villar, dacă poate, să mă răzbune și pe mine în fața lui Burleanu. Ne-am întâlnit președintele FRF, iar Villar i-a spus așa: „Vreau să vi-l prezint pe cel mai bun prieten al meu, nu din fotbalul românesc, din fotbalul mondial”. De data asta aveam eticheta pusă de Villar. Dar vreau să vezi, dacă-mi permiți să-ți povestesc, diferența de organizare pentru protocol dintre mandatul lui Mircea Sandu și cel al lui Burleanu.
Vă rog!
Pentru traducere au luat o fată care era anul trei la spaniolă, la Cluj. Eu am stat lângă Villar și i-am tradus, cînd a vorbit el, am mers lângă Burleanu, să înțeleagă mai bine, mai ales că fata traducea din doi în doi. La un meoment dat a luat cuvântul domnul ambasador. După ce a vorbit un pic în românește, și-a cerut scuze și spus că, pentru a putea să exprime tot ce simte pentru această acțiune, o să vorbească în spaniolă. Și, după ce și-a terminat discursul, două sau trei minute -fiind diplomat știa că trebuia să oprească pentru că urmează traducerea-, s-a oprit, moment în care fata, studenta, tăcea. „Domnișoară, mă scuzați, nu traduceți?”. Iar fata, cu o seninătate uluitoare, spune: „Puteți să repetați?” Emil Boc, a doua zi la meci, m-a rugat dacă pot să-i traduc câteva cuvinte lui Villar. Și-a cerut scuze pentru ce s-a întâmplat la protocol și a ținut să menționeze că traducătoarea a fost adusă de FRF.
Un alt moment din CV-ul dumneavoastră de ofițer de legătură este finala Europa League de la București, partida dintre Athletic Bilbao și Atletico Madrid
E o poveste frumoasă, o amintire de neuitat.
Ne-o împărtășiți și nouă?
Didi Prodan, Dumnezeu să-l ierte, a fost la ședința tehnică, la Nyon, el a stabilit cei doi ofițeri de legătură pentru finaliste. Pe mine m-a pus la Atletico, iar la Bilbao l-a desemnat pe Costeșin (n.red Ovidiu Costeșin). Când s-a întors de la Nyon, Didi m-a sunat imediat: „Tătucă! Treci pe la federație. Am făcut o prostie, dar nu aveam cum să nu te pun pe tine la Atletico Madrid, echipa mea de suflet, unde am jucat. Cred că o să mă omoare Villar”. Villar e basc și a jucat la Bilbao. L-am sunat pe Angel și i-am spus că am o veste nu foarte bună. Villar, cu umorul lui caracteristic, a spus că nu e problemă: „Lasă, aia e, dacă e să câștigăm, o facem și fără tine”. Din punct de vedere al securității a fost destul de dificil, mai ales că la meci a venit Prințul Spaniei. Eu l-am cunoscut și pe Regele Juan Carlos al Spaniei. Am avut o acțiune privată, după care una cu caracter oficială. Țin minte că m-au sunat cei de la SPP, mi-au spus că tebuie să fac un tur al Casei Poporului. Practic, de atunci, Directorul Casei Regale pe Protocol, de câte ori a avut o acțiune în România, m-a căutat pe mine.
Am fugit, din nou, din subiect, însă nu pot să nu vă întreb, înainte de a ne întoarce la fotbal, cum este Regele Spaniei?
Un om extraordinar, atât pot să spun, toată ziua spune bancuri și glume. Uite că mi-am amintit și de doamna primar a Madridului, distinsa Ana Botella, care a fost soția premierului Jose Maria Aznar. Și ea a venit la meci, la București. Nu aveau cameră unde să o cazeze, astfel că au mutat, în grabă, un membru al delegației. La un moment dat, ăsta a venit la mine și m-a rugat, dacă pot, să mă duc la camera doamnei primar și să-i cer încărcătorul de la telefon, că l-a uitat acolo și nu îndrăznește. M-am dus, am bătut la ușă, a întredeschis ușa, se vedea că ține de o bretea, femeia era dezbrăcată. S-a dus, a adus încărcătorul, a zâmbit și asta a fost. Amintiri foarte frumoase.
Cum l-ați cunoscut pe Simeone, e recunoscut pentru stilul său, prin faptul că știe să își motiveze în mod special jucătorii, le transmite, de fiecare dată, determinarea pe care a avut-o el în teren
Cholo e tot un suflet. Pe mine, cel mai mult m-a impresioant atmosfera din autocar, când am plecat de la hotel spre stadion, la meci. Mi-au dat un CD cu o muzică specială, antrenantă și m-au rugat să-i transmit șoeferului să pună CD-ul pe traseul spre arenă și să dea tare. La un moment dat, șoferul s-a speriat, a pus frână, a crezut că se dărâmă autocarul. Picioare în podea, palme în geamuri, ceva senzațional. Când am ajuns, antrenorul secund m-a rugat să-i înapoiez CD-ul. L-am rugat să mi-l lase și mie, să-l trag și eu și m-a refuzat… „asta e muzica noastră”.
Practic, în cariera dumneavoastră, ați urcat în autocarele unor mari echipe, ce alte întâmplări de acest gen mai aveți?
Să-ți spun ceva ce lumea nu știe. Cînd a făcut Real Madrid antrenamentul oficial pentru meciul cu Steaua din Ghencea, aveau un autocar Man, alb, nou-nouț. Invitații mergeau cu un al doilea autocar, la fel, Man, tot alb, dar nu la fel de nou. M-am dus la antrenament și, în timp ce jucătorii se schimbau, pregătiți să iasă din vestiar, la un moment dat, m-a sunat șoferul: „Domnule Nedelcu nu pornește motorul, nu se închide ușa”. L-am sunat pe celălalt șofer, i-am spus să-i lase pe oameni acolo, să vină și să parcheze la vestiare, în fața autocarului stricat. S-a terminat antrenamentul, echipa s-a urcat în autocarul trimis de mine, al invitaților și, după, mă sună și șoferul de la autocarul echipei. Gata, merge! L-am trimis la tribuna oficială, unde un coleg i-a ținut în loc pe oameni. Seara, la cină, l-am întrebat pe directorului de relații internaționale de la Real dacă nu a observat ceva în neregulă, dacă i-a spus ceva Capello. Habar nu avea. Așa că acest rol, cel de ofițer de legătură, nu este așa de ușor, trebuie să te descurci, apar situații în care, dacă nu ai scânteia de moment, nu poți evita calamitatea. Am considerat, toată viața, că cea mai importantă carieră universitară este școala vieții. Sunt mândru și am să rămân mândru că m-am născut și am crescut în Ferentari.
Florin Nedelcu poartă fotografiile cu oamenii de fotbal pe care i-a întâlnit, alături de tricourile cu autograf, precum adevărate suveniruri. Unul dintre cadre are o poveste foarte interesantă, ofițerul de legătură fiind imortalizat la masă, flancat de doi dintre cei mai influenți oameni din fotbalul european și mondial, Michel Platini și Angel Maria Villar, doi dintre președinții UEFA.
„Fotografia este realizată la cina oficială organizată, la Marriott, pentru Gala Hagi, în 2001. Am avut un privilegiu pe care nu mulți români l-au avut, să stau la masă cu Hagi, Nadia Comăneci, Ion Țiriac, Michel Platini, Villar. Îmi aduc aminte că vorbeam cu Platini în italiană și, la un moment dat, Villar m-a rugat să-i transmit francezului că-l roagă să-și prezinte candidatura la șefia UEFA, și-l asigură că, din poziția lui, va avea tot sprijinul federațiilor pe care le deâine în portofoliu. Platini a întors serviciul și i-a garantat lui Villar că, dacă o să se hotărască el să candideze, o să aibă același suport. În plus, cu fair-play, amandoi au menționat că, în cazul în care unul dintre ei va ajunge în această funcție, celălalt să nu își depună candidatura împotriva președintelui în funcție”.
Michel Platini a devenit președintele UEFA în 2007, în timp ce Angel Maria Villar i-a preluat postul, cu mandat de interimar, după ce francezul a fost suspendat în urma unui scandal de corupție.