A preluat pe Hermannstadt în vara trecută, după ce tocmai retrogradase din L1, și a bifat urcarea la loc în elită la capătul unui singur sezon în L2. Marius Măldărășanu e la prima performanță ca antrenor principal, la un club la care, pe lângă rivalii din campionat, s-a bătut și cu problemele majore din vestiar cauzate de finanțarea șubredă asigurată de-a lungul sezonului.
– Foarte greu, nu numai din punct de vedere sportiv. A existat multă tensiune, am lucrat mereu sub presiune, ceea ce e normal când urmărești un obiectiv mare. Dar am fost obișnuit cu aceste lucruri. Zece ani petrecuți la Rapid m-au călit. O consider o experiență pe care trebuia s-o trăiesc din postura de antrenor.
– De când m-am apucat de antrenorat, am marșat pe un principiu clar: decât să mint jucătorul și să-l duc cu vorba, mai bine îi spun sincer realitatea. Altfel, te iau oamenii la un moment dat de neserios și pierzi controlul. Sigur, am avut de gestionat momente delicate în vestiar, dar cred că am reușit să stăpânesc lucrurile.
– M-am bazat pe încredere, pe pedagogie, sunt o mulțime de detalii pe care le-am învățat de la Lucescu. Evident, exista riscul să apară reacții nefericite de tipul ”domne, ne-ai omorât cu încrederea asta, nouă ne e foame!”. Dănuț Lupu îi mai arunca lui Copos câte una din asta: ”Șefu’, totul trece prin stomac!”. Și se masa aluziv cu mâna pe burtă.
– Înțeleg că va exista o discuție la nivel înalt între conducere, sponsori, Primărie, iar premisele sunt favorabile. Deocamdată însă, jucătorii au plecat în vacanță așa cum au stat și în ultimele luni.
– Da. Glumind, sper să aibă și ei zilele astea bani de-un mic și-o bere! Și de-o vacanță la Căciulata în loc de Antalya sau Spania. Revenind la lucruri serioase, îmi doresc foarte mult ca totul să fie la zi în momentul reunirii lotului, salarii, prime, să rămână eventual de achitat doar bonusul pentru promovare.
– Sunt sub contract cu Hermannstadt. Mi s-a prelungit automat după promovare. Dar știți cum se întâmplă în multe cazuri: când începe campionatul, primele care se clatină sunt de obicei noile promovate, iar antrenorii lor sunt cei dintâi schimbați. N-aș dori să trăiesc o asemenea experiență. De aceea, vreau să văd că se schimbă ceva în următoarele săptămâni. Voi face atunci o evaluare la zi a situației. Oricum, nu sunt omul care să țină de post. Viața mă duce acolo unde trebuie să fiu.
– Niciodată! Cum spuneam, am avut mare încredere în jucători, în mine. Mă felicit pentru această abordare. Am oferit mai multă încredere decât mi s-a acordat. A contat mult și faptul că echipa a arătat mereu reacție, am revenit imediat după o sincopă. Nu am înregistrat vreo serie spectaculoasă de victorii, precum Petrolul, dar am fost constanți, nu ne-am pierdut capul și i-am făcut pe băieți să conștientizeze că promovarea nu e o himeră.
– De exemplu, am înțeles că se discuta deja cu un alt antrenor după ce am pierdut cu Steaua acasă, în noiembrie. M-a deranjat foarte mult. Trăisem un episod similar la Astra, unde am fost demis fără să fiu învins în șapte meciuri, pe locul trei în clasament, la trei puncte distanță de liderul FCSB. Mă durea să fiu dat afară după prima înfrângere la Hermannstadt. Cum să spun? Sunt așa de bun încât e de neconceput să pierd un meci? Am realizat că exista un plan pentru înlocuirea mea și era foarte important pe ce loc vom termina în decembrie. A venit și victoria cu Petrolul, am echilibrat balanța. Dacă pierdeam, ne depărtam la 11 puncte și situația devenea complicată.
– Toți se gândeau la nu știu ce alianțe naș-fin. Nu s-a întâmplat nimic, dar mi-aș fi dorit să disputăm, de exemplu, ultimul meci din play-off, să am nevoie ori eu, ori el de un punct și să ne putem ajuta cu adevărat. Unul să fie promovat, iar celuilat să-i fie necesară o remiză. Nici nu era nevoie să se sprijine nașul cu finul, că o făceau jucătorii între ei, cum s-a întâmplat și pe la Mondiale în niște partide.
– Sportiv, au muncit și au meritat să fie în play-off. Nu știu însă cât de corect ar fi fost să se schimbe pe parcursul sezonului regulile ca să obțină dreptul de promovare prin îndeplinirea acelor condiții administrative. Cunoșteau de la bun început ce trebuie să facă pentru a nu avea astfel de probleme. M-au bucurat însă aceste discuții și incertitudini, fiindcă au făcut ca echipa să fie mereu în priză, să dea tot ce poate. Altfel, puteau apăreau discuții că s-au menajat cu X sau Y.
– Grav! Au existat greșeli care au influențat decisiv clasamentul și rezultatele. Ni s-a refuzat un penalty clar acasă cu Clujul, la 0-1, în sezonul regular. Am pierdut până la urmă cu 0-2. Iar Petrolul, în play-off, ne-a dat un gol din ofsaid de trei metri. S-a terminat 1-1. Dacă băteam, terminam pe locul întâi și poate nu mai avea emoțiile din final. Am fost puși în postura ca, la Cluj, în penultima etapă, să jucăm cu promovarea pe masă împotriva contracandidatei directe pentru locul de acces fără baraj spre Liga 1.
– Bineînțeles! La banchet, după ce ne-am liniștit, le-am și spus jucătorilor să se distreze, că-i vedeam cam letargici. Le-am zis: ”Bucurați-vă, că vă veți aduce aminte cu plăcere de aceste momente grele!”. Și aș vrea să mulțumesc în mod special unui om.
– Lui nea Vio Hizo, singurul care m-a sunat și m-a încurajat în momentele delicate, cum a fost eșecul de acasă cu Clujul. Mi-a sugerat să rămân echilibrat, fiindcă lucrurile văzute au fost pozitive. Am simțit un suport special, iar asta a contat mult. Chiar discutam și la petrecerea de la finalul sezonului și-mi spunea că se bucură foarte tare când vede că foștii săi jucători au performanțe ca antrenori.
– După ce se vor finaliza contactele cu sponsorii, vom știi și pe ce buget putem conta. Lotul trebuie îmbunătățit. Mă bazez pe omogenitate, dar avem nevoie și de cinci-șase jucători, cam pe fiecare post câte unul, inclusiv un om de U21. Înainte de orice însă, m-ar încânta să avem stabilitate, să nu ne mai confruntăm cu problemele din sezonul trecut.
– Realist, nu cred că e posibil mai devreme de retur, pentru că, după finalizarea lucrărilor, mai durează până se face recepția, se operează procedura de predare-primire, se eliberează toate avizele. Istoricul de pe la alte stadioane arată că sunt demersuri administrative care se întind pe câteva luni. Chiar dacă am jucat până acum la 50 de kilometri de Sibiu, la Mediaș, tot în deplasare se numește că am fost, fani prea mulți nu au venit. Mi s-a explicat însă că, atunci când vom reveni la Sibiu, vom ajunge la o medie de 4.000 – 5.000 de suporteri. Asta mi-ar plăcea să văd, lume cât mai multă alături de echipă!
– Știu că fanii nu au răbdare acolo, dar lucrurile ar trebui judecate pas cu pas. Cea mai mare greșeală ar fi să anunțe că obiectivul pentru sezonul viitor e intrarea în play-off. Nu poți spune, evident, nici evitarea retrogradării, dar asumarea unei ținte gen clasarea în primele nouă locuri mi s-ar părea mai potrivită. Sigur, fiecare gândește în subconștient că se poate mai sus, dar nu strică puțin realism. Important e ca toți să rămână uniți: suporteri, jucători, antrenori, conducere.
– Cristi e un jucător exponențial, cu experiență, dar dacă tu nu arăți echilibru, ce pretenții să mai ai de la cei tineri? M-au surprins reacțiile lui, mai ales că știa foarte bine că urmau meciuri vitale în campionat. Probabil că mulți au fost dezmăgiți din cauza lui, poate Rapidul ar fi câștigat la Mioveni cu el în teren și prindea barajul pentru Conference. Sunt convins că și lui îi pare rău, pentru că, la o zi-două după un moment de genul ăsta, realizezi că ai exagerat.
– În campania trecută, au fost momente când lucrurile păreau să meargă pe un drum OK. Dar, odată cu legarea unor nereușite, ne e tot mai greu în orice competiție și împotriva oricăror adversari. Presiunea e mare, dar prefer să fiu încrezător la acest start de campanie.
– La reprezentativă trebuie să vină antrenori cu experiență. Cei tineri au întâi de învățat multe la cluburi, unde Edi a demonstrat că are potențial. A fi selecționer e însă o muncă total diferită, îl va ajuta și nea Puiu, dar va avea nevoie și de șansă, și de inspirație. Cu șansă, poți atinge niște rezultate pozitive, chiar dacă uneori jocul nu strălucește. Dar și dacă echipa arată un fotbal plăcut, însă n-ai noroc și-ți lipsesc rezultatele, lumea te judecă după tabela de marcaj. Îi urez succes lui Edi, să găsească un echilibru între toate aceste necunoscute!
– Pe agenda mea e să câștig trofee. Mi-ar plăcea să antrenez cândva Rapidul, Petrolul sau Brașovul, unde am jucat, dar contează mult și timing-ul, pentru că de multe ori se întâmplă să fii liber, dar clubul X să aibă staff tehnic, ori invers. Să caute antrenor, însă tu să fii sub contract în altă parte. Sunt momente în care mai judeci și cu inima când e vorba despre niște amintiri, ceea ce nu e normal în sport. Am pierdut de multe ori pentru că am gândit cu sufletul, nu cu mintea, dar sunt un tip foarte sufletist de felul meu.
– Când am acceptat să plec la Beșiktaș doar sub formă de împrumut. Sau când m-am mutat de la Rapid la Brașov, deși aveam oferte mai interesante, dar m-am dus acolo după Răzvan Lucescu și Dinu Gheorghe. N-am considerat atunci că am comis o greșeală, dar timpul mi-a schimbat părerea. Și tot timpul mi-a arătat că, atunci când ești în activitate, ești considerat bun. După ce termini, parcă îți uită toți numărul de telefon!