EXCLUSIV Marcel Răducanu își lansează memoriile spectaculoase în primăvară: ”Va fi un bestseller, cu pasaje din dosarul de la Securitate și amintiri care vor naște mari valuri”
Stabilit în Germania de la începutul anilor ‘80, când a fugit de la lotul național în pauza unui amical Borussia Dortmund – România, fostul internațional stelist pregătește o carte care promite să agite apele în fotbalul românesc și să răscolească episoade sensibile
La aproape 67 de ani, îi va împlini pe 21 octombrie, fostul internațional Marcel Răducanu lucrează la o carte de memorii, despre care spune că ”va fi un bestseller, îmi relatez viața de mic copil până în ziua de azi”. Un capitol special va fi dedicat evadării sale în Germania, produsă în 1981, când a cerut azil politic după ce a fugit de la echipa națională cu ocazia unui turneu de pregătire efectuat de ”tricolori” în vechiul RFG.
”O să fie o carte superbă, cu foarte multe episoade necunoscute, care probabil vor naște și polemici, mari valuri”, anunță omul care a încântat generații întregi de suporteri, în tricoul Stelei sau al naționalei, în urmă cu peste patru decenii. El dezvăluie că redactarea i-a încredințat-o unui prieten avocat din București: ”A scris deja vreo 200 de pagini, mă revăd cu el în perioada următoare ca să-i mai povestesc și alte detalii. Nu vreau să mă grăbesc. O să mă mai întâlnesc și cu Florin Marin, cu Sile Aelenei, poate-mi mai reamintesc și ei anumite episoade”.
Mesaje de la Beckenbauer și Rummenigge
Răducanu anunță că vor exista inclusiv mesaje speciale din partea unor foști colegi sau adversari din Germania, din perioda petrecută la Borussia Dortmund, dar și ulterior, de la partidele de old-boys. ”Tony Woodcock, englezul care a jucat la Koln, mi-a trimis deja câteva gânduri. Vor mai fi Beckenbauer, Rummenigge sau Overath”, completează Marcel.
Nu vor lipsi nici pasaje extinse din dosarul său de la Securitate. Într-un interviu din 2011, Răducanu, căruia serviciile secrete comuniste i-au atribuit numele de cod ”Andu”, declara că ”din 1981, de cînd am rămas în Germania, şi pînă la Revoluţie, în permanenţă doi oameni au fost pe urmele mele, aici, la Dortmund, şi alţii acasă, supraveghindu-mi prima soţie. Am citit rapoartele unor alte nume de cod şi mi-am adus aminte de întâmplări petrecute în compania unora pe care-i credeam amici. Sportivi veniţi în cantonamente aici, cu care m-am întîlnit şi am stat la un pahar de vorbă. Băieţi din lotul de baschet, de handbal, de călărie. Dar cel mai mult m-a durut cînd am văzut că unul dintre cei ce mă turnau era Cămătaru”.
”Ar fi incorect să spun că m-a dat cineva în primire”
”Nu cred că m-a trădat nimeni”, nuanțează azi fostul stelist. Și continuă: ”După ce am rămas în Germania, i-au luat Contrainformațiile la întrebări pe toți colegii, pe Beldeanu, pe Cămătaru. Dar ar fi incorect să spun acum minciuni că m-a dat cineva în primire. Sincer, nici n-am mai vrut să citesc dosarul până la capăt, pentru că am întâlnit multe lucruri neplăcute, care m-au întristat. L-a studiat complet avocatul care se ocupă cu redactarea memoriilor, vor fi destule momente regăsite în dosarul de la Securitate”.