Mijlocașul de 24 de ani al naționalei acordă primul interviu pentru presa din România după transferul în vară la Galatasaray Istanbul și oferă exclusiv pentru Playsport primele reacții după meciurile tricolorilor din octombrie și decizia neașteptată a selecționerului Rădoi.
Eu cred că bucuria după victoria cu Armenia oricum nu trebuia să dureze prea mult. Pentru că deja trecem mai departe, totul pentru victorie cu Islanda acum! Noi așa am și pregătit meciurile, fiecare dintre ele ca pe o finală pentru că acum nu vorbim de dragul de-a vorbi, chiar sunt trei finale și apoi încă două, barajele, pentru calificare.
Nu am știu absolut nimic. Nu mi-a transmis așa ceva, nici colegilor, adică nu ne-a spus nimic nouă, grupului, sau mie în particular. Nu a fost ceva care să mă facă să mă gândesc la asta.
Conferința de presă a fost după ce noi ne-am despărțit de Mister, am plecat spre case. Am aflat apoi. Am verificat pentru că nu-mi venea să cred.
Păi sunt două lucruri diferite. Pe de o parte, decizia îi aparține și nu am ce să comentez despre ea, îl respect enorm pe Mirel Rădoi. Pe de altă parte, nu am cuvinte să spun cât de rău mi-ar părea să plece…
Chiar nu știu. Prefer să mă gândesc la faptul că nu va pleca. Eu am lucrat cu Mister și la naționala de tineret, am obținut performanțe foarte frumoase, am început acum un drum bun la seniori… Îmi place cum lucrează, știu ce om extraordinar este… Avem altă față ca echipă acum, jucăm și bine și au venit și rezultatele. Ar fi mare păcat. Știi cum e? Eu trăiesc un vis la Galatasaray și am început să trăiesc și un vis la națională, avem șanse foarte mari să prindem barajul. Am arătat că ne putem apăra bine, că putem ataca bine. Sper să cotinuăm cu Mirel Rădoi visul spre calificarea la Mondial. Eu voi veni mereu cu toată inima la națională și voi da totul mereu, sper că v-ați obișnuit 😊
Chiar am simțit, și la antrenamente, și în meciuri, că fiecare din jucători este 100% pentru grup. De la reunire la reunire, de la partidă la partidă. Când ești total implicat pentru același obiectiv, normal că și principiile de joc ale antrenorului se pun mai bine în practică, încep să îți iasă mai multe lucruri pe teren, se vede clar și pe tabelă, până la urmă. Când ai și spectatorii cu tine cum i-am avut noi în Ghencea, cu o atmoferă frumoasă, atunci n-ai cum să nu îți îndeplinești obiectivele. Dacă era posibil, se umplea stadionul sigur. A fost tare atmosfera cu Armenia, ne-au încurajat când ne era mai greu. Pentru că a fost un joc și de așteptare, și de sacrificiu, și de atac, un meci cu faze diferite în care publicul e foarte important.
Eu văzusem filmulețe cu fanii de la Galatasaray și auzisem multe, dar ce trăiesc acum e dincolo de orice mi-am imaginat. E pur și simplu fenomenal! Atâta pasiune și atâta dragoste e greu să găsești în altă parte! Spun că trăiesc un vis la Galatasaray pentru că totul este extraordinar: suporterii, condițiile de pregătire, antrenamentele, atmosfera din vestiar, mâncarea, locul unde trăiesc…
Fanii iubesc tot ce înseamnă Galatasaray! Dacă ești jucător al echipei, devii iubit instantaneu. Oamenii mă opresc pe stradă, facem poze, au ajuns să mă recunoască deși port mască 😊 La un restaurant, așteptam mâncarea la prânz și mă tot uitam cu coada ochiului cum un suporter se învârtea de 5 minute cu telefonul prin jurul meu. Până la urmă și-a făcut curaj, s-a apropiat să facem o poză. Efectiv tremura tot, nu putea ține telefonul de fericire, atât de mult conta pentru el Galatasaray! Fanii îmi spun Cicialdău, le e greu să pronunțe numele corect.
A, nu. La club și în vestiar sunt Alex.
Tot Alex. Chiar am rămas impresionat de modul în care m-au primit. Sunt fotbaliști pe care îi admiram de la distanță în trecut, îi urmăream și încercam să învăț de la ei. Iar aici m-au primit cu foarte multă prietenie din prima zi, sunt băieți de nota 10!
Am auzit că s-a scris asta în presa din România, în Turcia nu știu să fi apărut. Hai să o lămurim: nu a existat situația să primesc numărul 10 și să îl refuz! Am ales pur și simplu 33. Cine mă cunoaște știe bine că eu sunt un tip muncitor și nu mă complic în astfel de discuții. Eu muncesc și dau totul, un tip mai la locul meu poate, nu prea sunt cu aparițiile spectaculoase în afara terenului, dar alergând mereu pe teren 😊
Hahaha! Chiar nu! Aveam cunoștințe de origine turcă, prieteni din copilărie, cu care mai ales jucam fotbal. Dar nu mă gândeam eu atunci atât de departe… Acum chiar mă simt fericit ca fotbalist!
Păi cred că pe amândoi! Ne cunoșteam de la lotul de tineret, dar acum am devenit mai apropiați, bineînțeles. Stăm la două blocuri unul de altul, mai ieșim uneori și mâncăm împreună. Chiar vorbeam cu el că am ajuns să trăim împreună un episod cum nu mai trăise niciunul dintre noi, în Europa League, la Marseille, când s-a oprit meciul… Câți fani turci pe stadion, și din Turcia, dar și din Franța…
Poate că sună simplu, dar cred că e rețeta succesului: mie îmi place munca. Mă bucur de talent, dar îmi place să muncesc în fotbal. Dau 100% la fiecare antrenament și o fac de parcă ar fi un meci extrem de important. Am o viață la locul ei în afara terenului, sunt liniștit și o iau ușor spre obiectivul meu. Încerc să fiu în fiecare meci mai bun ca data trecută.
Mi-e greu să spun cine o să se transfere… Pot să zic doar cine mi-aș dori! Andrei Ivan.