La doar 23 de ani, Alex Pașcanu, fotbalistul crescut de Leicester devine un reper deja în Segunda Division. E din 2020 la micuțul club din eșalonul doi spaniol și are evoluții tot mai apreciate. Povestea experienței sale iberice a fost prezentată în exclusivitate de Playsport, acum descoperim cum a devenit laureat al sezonului!
Fost internațional U17, U18 și U19, apoi sefiminalist cu România U21 la EURO 2019 și participant la EURO 2021, ulterior olimpic la Tokyo, Alex așteaptă debutul la naționala de seniori pregătită de Edward Iordănescu.
Alex, cum e să te odihnești în țară după un sezon cu 42 de etape în Spania?
Mă simt foarte bine, sunt bucuros că avem liber până pe 7 iulie, când e reunirea. Am fost câteva zile acasă, la Bogdănești în Vaslui, iar acum sunt la Cluj.
Da, voi pleca din Cluj pentru câteva zile spre Colibița, la o cabană. Apoi, revin la Bogdănești de unde merg în Grecia. Și gata, înapoi la fotbal!
O mândrie enormă, sincer. Dar, pe de altă parte, îți spun sincer că e o recunoaștere firească pentru tot ce am făcut, dincolo de acest sezon. Ultimii doi ani în Spania am jucat toate meciurile posibile, am crescut mult în joc, am fost constant.
Mulți colegi m-au sunat și mi-au scris ca să mă felicite, a fost o bucurie mare și pentru club. E o recunoaștere importantă și pentru Ponferradina, vorbim de un club cu istorie dar care și-a depășit condiția la nivel de buget și resurse, ceea e admirabil.
Uite, eu în fiecare zi, dar absolut în fiecare zi!, că e vorba de antrenament sau zi de meci, merg cu gândul doar să muncesc. Pentru că am învățat că forma poate fi oscilantă, nu o poți controla în totalitate. Poți avea zile mai bune sau mai proaste. Dar munca o poți controla. Și dacă oferi zilnic 100% din ce poți da, reușești! Cu forma și munca aduci soarele pe strada ta. Așa că muncesc în fiecare zi la fel de mult!
Fără “înmormântări” și “nunți” după meciuri! Ca să poți să fii constant bun, ai nevoie de echilibru. Iar echilibrul vine mai ales din felul în care îți gestionezi reacțiile și abordarea. Nu facem și nu fac tragedie după o înfrângere. Analizez, învăț. Dar merg mai departe. La fel, fără bucurie uriașă după o victorie. Prețuim și continuăm!
Noi nu am avut obiectiv nerealist. Nu ne-am fixat să promovăm pentru că toți din club și din echipă știm resursele și bugetul. Lucrurile bune au venit pe parcurs, fără o presiune inutilă. Așa că, după ce am pierdut cu Leganes și a devenit imposibil să mai sperăm la promovarea în La Liga, ne-am strâns mâna toți din lot, ne-am felicitat și ne-am spus că atât s-a putut. Eram conștienți că am dat totul. Iar abordarea conducerii a fost la fel. Ne-a părut rău, dar tot am făcut lucruri foarte frumoase. Uite, gândește-te doar la Oviedo sau Las Palmas, cluburi care au alte bugete și alt statut, care nu au reușit promovarea.
Normal, normal. După un prim an mai greu, singur și cu limba spaniolă abia la început, acum devine chiar extraordinară viața mea la Ponferradina! Mă simt excelent, în vestiar, în club, în oraș. Paul m-a ajutat mult, a completat tot ce era deja bun pentru mine.
Mă simt foarte bine la Ponferradina, o să o tot repet pentru că e adevărul. Am contract până în 2025, dar dacă vor fi oferte foarte bune atât pentru club, cât și pentru mine, vom vedea, ne vom așeza împreună și vom analiza. Președintele clubului e un om extraordinar și foarte corect. Va veni cred și momentul să joc în La Liga, dar toate la timpul lor.
Am îmbrăcat tricoul României de la nivel U17 până aici, când aștept să și debutez la nivel de seniori. Cred că am făcut pașii din cariera mea cu atenție și răbdare. Am confirmat deja în Segunda Division, vom vedea ce înseamnă noul sezon pentru mine la nivel de club. Simt, sincer, că am crescut foarte mult în joc, pentru că am învățat multe și am căpătat constanță. Sunt sigur că pot să ajut echipa națională și voi fi mai mult decât bucuros atunci când se va decide că e nevoie de ajutorul meu.
Sergi la Rapid? În România? (râde) Hai că la asta chiar nu mă așteptam! Ne înțelegem foarte bine, dar nu am auzit de așa ceva până acum.
Nu, sincer nu. De aceea sunt și așa mirat. E un fotbalist cu o cotă foarte bună în Spania, cu sezoane și în La Liga. Dacă ar fi să devină adevărat așa ceva, Sergi Enrich ar fi de departe, dar departe!, cel mai bun fotbalist din Liga 1!
Nuuu, obiectiv îți spun! Are 32 de ani, e un fotbalist care știe fotbalul, cum se spune. Joacă și cu spatele la poartă, își pune în valoare coechipierii, dar și marchează din orice jumătate de ocazie pe care o are. E un număr 9 ideal, caracteristici de atacant complet ca resurse fotbalistice.
E o variantă mult mai probabilă decât Rapidul. Din toate punctele de vedere.