EXCLUSIV. Interviu cu Adrian Rus, de la copilul care alerga educatoarele în grădiniță la tricolorul care plânge în vestiarul din Liechtenstein

• Povești în premieră dintr-o copilărie în care tricolorul sobru și rușinos de azi era tuns ca Ronaldo și băga în sperieți grădinița cu energia care i-a fost transformată de fotbal

• Cum e viața în familie după căsătorie, în ce investește banii din fotbal și cum și-a ascuns patru luni tatuajul de ochii mamei 

“Cota mea e cât muncesc, restul sunt cifre”

Adi, sezonul acesta ai fost titular și integralist în toate partidele de campionat ale lui MOL Fehervar. Cum ai reușit să te impui în primul 11 și să păstrezi această linie constantă?

Mă bucur mult că am reușit, constanța în joc a început de la finele sezonului trecut, când a venit noul antrenor, Imre Szabics. Fost internațional maghiar și jucător important, un antrenor tânăr la primul lui mandat ca principal, dar care a fost înainte secund la naționala Austriei. El și staff-ul lui au contat enorm pentru forma pe care o am. Are în echipa tehnică profesioniști tineri și foști jucători de națională. Unul e chiar fost coleg și căpitan al echipei, îmi dă foarte multe sfaturi de valoare din postura de fost fundaș, Roland Juhasz.

Ai avut contact cu Liga 1 în perioada ta la Sepsi. Comparativ cu prima ligă maghiară, cum crezi că stăm?

Aș spune că sunt destul de asemănătoare campionatele, deși nu sunt eu în măsură să fac o analiză complexă, legată de toate elementele, infrastructură, strategii… Cred că mai mulți jucători străini preferă să vină în campionatul din Ungaria ca urmare a investițiilor făcute pentru că fotbaliștii valoroși aleg totdeauna, bineînțeles, condițiile mai bune pentru performanță.

Pe transfermarkt ești cotat la 800.000 de euro, cel mai înalt nivel din cariera ta de până acum. Ți se pare prețul corect?

Eu le consider cu adevărat doar niște cifre. Până la urmă, dacă eu am cât mai multe reușite la club și la națională, pot ajunge la alt nivel, deci și la altă echipă sau în alt campionat, ca urmare a acestor reușite. Fără cifrele de acolo! Deci, cota mea înseamnă cât muncesc eu. Asta e cota mea.

Tackling-ul la Havertz și felicitarea îndârjită pentru macedonean

Nu vreau să mai adâncesc și eu cuțitul în rană, dar cum a fost revederea în vestiarul de la club cu fundașul macedonean Musliu după finalul preliminariilor de Mondial? 

Îți spun foarte sincer, am fost și sunt foarte invidios! Pentru că nu suntem noi la baraj. Dar ăsta e fotbalul. Am strâns din dinți și am mers să îi strâng mâna, l-am felicitat și i-am urat succes la baraj.

Povestește-mi, te rog, ce fază din cariera ta de până acum ți-a adus cele mai multe complimente?

Am fost mândru să primesc de multe ori complimente și sunt recunoscător fiecăruia care îmi spune o vorbă bună, pentru că îmi dă putere. Dar parcă cel mai mult m-am bucurat după meciul cu Germania, de acum, când l-am deposedat pe Havertz prin alunecare. Pentru că am fost felicitat de foarte-foarte mulți oameni, chiar m-a surprins numărul lor!

Ai fost titular și integralist în deplasarea naționalei din Germania, de care aminteai. Au fost cei mai tari adversari pe care i-ai avut în față până acum? Sau spaniolii în campania precedentă? 

Și Spania și Germania sunt foarte bune ca echipe, e clar, dar parcă nemții au fost acum peste spanioli. Au avut atacul Sane-Werner-Reus-Gnabry, au intrat Havertz, Adeyemi, Muller… Că vrei sau nu, în astfel de meciuri și concentrarea ta e alta, la alt nivel. Ai nevoie de curaj și atenție în absolut fiecare secundă. Te gândești că și ei sunt tot fotbaliști ca tine, dar totuși….

Neastâmpărat și obraznic, tuns ca Ronaldo!

Care a fost dintotdeauna idolul tău ca fundaș, ce fotbalist îți plăcea încă de când erai mic și îl păstrezi într-un loc special în sufletul tău?

Păi, sunt două lucruri diferite în întrebarea ta. Modelul meu ca fundaș e Sergio Ramos, m-a impresionat prin personalitatea lui și caracterul său. Dar când eram mic îți imaginezi că îmi plăceau mai mult cei care dădeau goluri  Idolul copilăriei a fost brazilianul Ronaldo. Țin minte că aveam poster cu el în camera mea iar mama chiar m-a tuns de câteva ori ca pe el 

Pentru că ești un fotbalist căruia nu îi place să iasă prea mult în spațiul public, povestește-mi cum ai început fotbalul, nu am auzit despre asta…

Aici, la partea copilăriei, aș putea să povestesc foarte multe, că eram un copil foarte rău  În sensul în care, încă de la grădiniță, aveam o energie extraordinară, alergam educatoarele prin grădiniță! Pe la vreo 6 ani a venit antrenorul Dacian Nastai să facă selecție prin grădinițe, am participat și eu. Dânsul a văzut că-mi place foarte mult mingea și, alături de toată energia aia pe care o aveam, a fost convins să poarte o discuție cu părinții mei. Le-a spus că are dânsul grijă să nu mai am atâta energie acasă! Și a devenit primul meu antrenor.

Când ai plâns prima oară în fotbal? 

Vai, eram la un turneu la Arad, tocmai cu Dacian Nastai. Ți-am spus că eram total opus față de cum sunt acum. Eram neastâmpărat și guraliv, acum recuperez tăcerea  La acel turneu, într-un meci, m-am apucat și i-am reproșat ceva dânsului. Normal, m-a scos de pe teren și mi-a zis să merg lângă mama. Atunci cred că am plâns prima oară, pentru că iubeam fotbalul și voiam să joc și să câștig! În repriza a doua m-a chemat, mi-am cerut scuze și m-a băgat din nou!

Culisele unui vestiar din Vaduz

Te-am întrebat când ai plâns prima oară în fotbal…

Știu de ce. Pentru că m-ai văzut plângând acum, ultima oară. În vestiar, în Liechtenstein. 

Da, îți spun foarte sincer, am mai văzut jucători în lacrimi, inclusiv la echipa națională, dar la Vaduz plângeai în hohote… Vrei să vorbim și despre asta?

Vorbim.

Poate și pentru că pari tot timpul serios și dur, cumva, încă mă urmărește acel episod…

Uite, eu cele mai frumoase momente în fotbal până acum le-am trăit cu el, cu Mirel Rădoi. A avut încredere în mine și a făcut enorm pentru mine. Iar când a început în vestiar să vorbească, după ce că pierdusem calificarea, am simțit imediat, din primele cuvinte, că urma să fie ultimul discurs pentru noi. Că pleacă sigur. Și nu m-am mai putut stăpâni, iar apoi n-am mai putut să mă mai opresc, plângeam în hohote…

Ai debutat la tineret cu Mirel Rădoi, ai fost convocat apoi la seniori de Contra și ai continuat tot cu Rădoi. Ce ai simțit, sincer, că ți-a adus în joc el, ca antrenor, din 2018 până azi?

Am avut și am o relație foarte bună cu amândoi selecționerii, m-am simțit foarte bine să lucrez cu ei. Dar cu Mirel am lucrat mai mult. Cred eu că e tipul de antrenor care scoate din tine ce e mai bun prin antrenamentele lui dar și prin felul în care te motivează, felul în care îți vorbește. Cred că mi-a transmis, și am simțit nu doar la mine asta, ceva din cum era el ca jucător. Poate să transmită din personalitatea lui și să îți dea din curajul pe care îl avea el pe teren. Eu și acum tot mai sper să rămână cumva alături de noi și să ne calificăm cu el la Campionatul European din 2024…

Soț, investitor și amintiri de puștan cu tatuaj

Joci pe teren propriu la club la doar 400 de km de casă, de Satu Mare. Cât de des te vezi cu ai tăi și cât de des ajungi acasă? Sau vin ei mai des la meciuri?

Părinții vin uneori, când pot, dar nu la toate meciurile, normal. Mie îmi place mult să-mi petrec timpul acasă, așa că încerc de fiecare dată când am două zile libere, chiar și o zi și jumătate liberă, să merg acasă. În rest, când am puțin timp liber în Ungaria, îmi place să mă plimb, simt nevoia asta. Alteori mă mai joc puțin pe consolă. M-am căsătorit în vara asta și un copil e bine venit oricând va dori Dumnezeu, fie băiat sau fată. Nu-mi fac planuri stricte, când va fi să fie.

Pentru că ești deja la casa ta, cum se spune, și te știu un tip echilibrat și inteligent: ai început deja să investești banii pe care îi strângi din fotbal? 

Da, am început deja să investesc. Primul pas a fost un salon de frumusețe pe care l-am deschis în Satu Mare și de care se ocupă soția. Am mai multe planuri și idei, dar o iau treptat, pentru că e și o perioadă complicată pentru a începe business-uri în cele mai multe domenii. Mă concentrez pe ce pot face pe termen scurt și mediu banii pe care îi câștig acum. E greu să prevezi ce oportunități de investiții vor fi când voi încheia eu cariera.

De mult am vrut să te întreb, profit de ocazia asta: ce semnificație au cele două benzi negre pe care le ai tatuate pe brațul stâng?

Hahaha! Nu au o semnificație specială. Am ales acest tatuaj doar pentru că mi-a plăcut din punct pur și simplu. L-am descoperit la Dybala. Iar el spunea într-un interviu că l-a făcut tot pentru că i-a plăcut pur și simplu, nu pentru simbol, deși seamănă cu brățările de război ale romanilor. Țin minte că tatuajul mi l-am făcut în februarie iar de atunci până prin luna mai am stat cu hanorac în casă, zi de zi, ca să nu îl vadă mama, că știam că nu e de acord cu așa ceva