Considerat una dintre speranțele fotbalului românesc, Denis Haruț reprezintă transferul momentului în Liga I. Jucătorul de 21 de ani a ajuns, într-un final, la FCSB, după ce, în urmă cu câteva luni, declinase oferta cu doar câteva ore înaintea semnarea contractului, după ce Gigi Becali i-a impus o clauză pe zece ani. Primul antrenor al jucătorului, Pavel Velcotă, a făcut mărturisiri emoționante, în exclusivitate, pentru playsport.ro. Haruț, la un pas de moarte! Antrenorul a vorbit despre primii pași în fotbal al lui Haruț, dar și despre momentul în care a fost la un pas să își piardă viața pe teren.
Domnule Velcotă, ce înseamnă pentru dvs., ca antrenor, acest transfer la FCSB?
În prima fază, atunci când a picat în miez de noapte, eu eram profund afectat de eșecul acestui transfer și de oportunitatea pe care o rata Denis. Acum mă bucur pentru el că a identificat corect șansa pe care o aștepta și care a apărut de nicăieri, deși nu părea a fi ceva important, în timp, peste 2-3 ani, această oportunitate a devenit esențială pentru cariera lui viitoare. Pentru mine, ca prim antrenor a lui Denis, acest transfer este unul de viitor care poate avea un salt important în cariera lui. În rest, noi antrenorii de copii și juniori, ”simbolic” vom rămâne doar rădăcinile copacului din pământ și nu coronamentul vizibil. Puțini sunt cei care cuprind întregul cu totul, nu privesc doar lucrurile de suprafață, cele care se văd la o primă vedere, ci privesc lucrurile mai profunde, cele ascunse privirii superficiale.
Cât timp ați lucrat cu Haruț?
Aproximativ patru ani, știu că am lucrat 8 ani cu grupa 1999, dar primii jucători care a fost transferați la de la LPS Banatul Timișoara, în baza unui protocol cu clubul Politehnica 1921 Știința Timișoara erau Denis HARUȚ, David POP și Slagian ANDREICI. Peste aproximativ doi ani au fost transferați Vlad DRAGOMIR și Mario CONTRA, după care au urmat Narcis POPAN, Ion-Alexandru STREIN și alți jucători. Singurul care a fost transferat la Rapid București a fost George GANEA, atunci când tatăl său a plecat de la Politehnica Timișoara.
Cum era ca și copil? Ce calități avea? Ce puncte slabe avea?
Voi începe cu punctele slabe pentru că toată lumea are slăbiciuni și acestea sunt cel mai greu de recunoscut: Denis nu știa cum să reacționeze când primea un feedback negativ, aceasta se datora vârstei lui fragede, era prea critic cu el atunci când greșea, sensibil, emotiv, retras și închis în sine. Din punct de vedere al jocului ne aflăm în faza de inițiere-învățare și ca o caracteristică a vârstei era lipsa de concentrare.
Calitățile psihice pentru mine sunt foarte importante, cele mai evidențiate la Denis au fost: seriozitatea, ambiția, spontaneitatea și orientarea rapidă, combativitatea și comportamentul adecvat, îndemânare tehnică bună și inițiere de acțiuni individuale, la care se adaugă un bagaj tactic elementar specific vârstei.
Ca și copil, Denis avea un comportament normal, disciplinat, era mai puțin comunicativ, dar avea o dezvoltare fizică armonioasă și proporționalitate dimensională a corpului, capacitate de coordonare și echilibru. Azi, una dintre cele mai importante calități ale lui este imaginea de ansamblu, viziunea.
Unde ați lucrat cel mai mult cu el?
Noi am lucrat foarte mult cu mingea și în special la tehnica de bază, iar pentru concretizarea şi adaptarea elementelor tehnice la diferite situaţii specifice jocului, aplicam diferite jocuri (1×1;2×1; 2×2; 3×2; 3×3, etc) pe spații reduse, cu și fără finalizare. Lucram și calitățile fizice, în special îndemânarea, coordonarea, echilibrul, viteza, forța generală cu propria greutate, etc., în acest sens am colaborat și cu preparatorul fizic Andron Mihai. Antrenamentele erau cu echipa sau în grupuri de minimum 4 copii, iar în vacanțe mergeam în tabere sportive la munte, unde avem cabana liceului (Rusca Montană).
Pe ce post a început fotbalul?
Eu, ca antrenor am căutat în primul rând să descopăr care este ”postul natural” al jucătorului, adică postul în care el se simte cel mai bine și are randament maxim. După aceea, am căutat ca fiecare jucător să fie polivalent, să evolueze pe mai multe posturi, pentru că specializarea pe post apare abia în jurul vârstei de 15 ani. Primul post pentru Haruț a fost fundaș dreapta, apoi fundaș central, dar a jucat și mijlocaș dreapta, cu alte cuvinte este un jucător polivalent.
În general, părinții își însoțesc copiii pe la antrenamente, la turnee…În cazul lui cum a fost?
Și în cazul lui a fost la fel, mai puțin la antrenamentele din anul doi și trei de pregătire când copiii au reușit să se desprindă de părinți, iar aceștia aveau din ce în ce mai limitat accesul în baza de antrenament, dar la jocuri erau prezenți 100%. La această grupă (1999) chiar pot face o remarcă pozitivă, a fost o echipă unită (copiii, cât și părinții).
Cine-l susținea și era peste tot cu el?
Ambii părinți l-au susținut pe Denis și au fost tot timpul cu el la jocuri, iar dacă ar fi să punem totul în balanță, cred că aceasta s-ar înclina în favoarea tatălui, pentru că el îl aducea și îl lua de la antrenamente.
Cât de greu e să crești un copil, să-l înveți să practice abecedarul fotbalului?
Dacă faci totul cu plăcere, cu pasiune, cu dragoste și pui suflet în cea ce faci, nu este greu deloc. Secretul este să faci o selecție bună pentru că cel mai lung drum începe cu primul pas. Eu personal mă consider un antrenor binecuvântat pentru că Dumnezeu mi-a dat șansa să lucrez cu copii deosebiți, la fiecare grupă de vârstă.
În 2018, a suferit un accident destul de grav pe terenul de fotbal. Ce s-a întâmplat exact?
În mai 2018, la Sfântul Gheorghe în jocul Sepsi – ACS Poli Timișoara 3-0, în minutul 36 la duelul în care Denis Haru s-a lovit cap în cap cu atacantul nigerian Benjamin Kuku, a devenit inert pe teren și dăduse ochii peste cap, iar maxilarul i se încleștase. Intervenția promptă a lui Răzvan Raț a fost salvarea lui. Fotbaliștii au vrut să-l ajute, dar s-au speriat și mai tare când au văzut că acesta nu reacționează. Două ambulanțe au pătruns imediat pe teren, după numai 20 de secunde. Jucătorul lui Sepsi Benjamin Kuku și-a revenit imediat, Haruț a fost scos cu ambulanța de pe gazon, în aplauzele tuturor spectatorilor și a fost transportat de urgenţă la spital. În drum spre spital, Denis şi-a revenit aproape complet, totuşi, medicii au vrut să se asigure că este în afara oricărui pericol, astfel că i-au făcut un RMN și nu a fost cazul de internare.
Cum si-a revenit?
Echipele medicale au intervenit imediat pe teren, iar Raț și Ousmane Viera de la Sepsi, i-au deschis gura și medicul de la Sepsi i-a tras limba. Apoi Denis a ajuns la spital şi, din fericire şi-a revenit.
Obișnuiește să vă mai caute?
Nu!… Întâlnirile noastre au fost mai dese în perioada în care eram amândoi la ACS POLI TIMIȘOARA (2018-2019), în rest, fie eu eram la București (lucram la FRF Manager al Departamentului de Copii și Juniori) și el în Timișoara, fie eu în Timișoara și el la Botoșani. Conversațiile noastre sunt pe WhatsApp, facebook sau telefon.
Ce relație aveți cu el, în prezent?
O relație ”antrenor – jucător” sau ”profesor – elev”, bazată pe respect reciproc. Mă bucur pentru succesul lui, la fel cum mă bucur pentru succesul oricărui elev sau jucător, pe care l–am descoperit sau cu care am lucrat personal.
Dvs, ca și antrenor care l-a format ca jucător, ați primit acea taxă de formare?
Nu! LPS Banatul și Poli Timișoara aveau un protocol de colaborare în care jucătorii cei mai talentați de la LPS mergeau gratis la Poli, urmând ca la un transfer în țară sau în străinătate un anumit procent să revină la LPS Banatul. În cazul lui Haruț, ACS POLI TIMIȘOARA era în insolvență, iar el a plecat liber de contract.