Jugurtha Hamroun, 33 ani, a jucat aproape trei sezoane în România, la Oțelul și la FCSB, iar călătoria sa prin Liga 1 a lăsat destule urme. Și goluri, și calificări, și ratări, și povești spumoase. Cum ar veni, n-a trecut ca gâsca prin apă, ba chiar și-a găsit și un rost în viață la București.
La puțin timp după ce a semnat cu clubul lui Becali, în vara lui 2015, a cunoscut-o pe actuala sa soție, o româncă, au deja împreună trei copii, iar algerianul intenționează ca, la finalul carierei, să se stabilească definitiv în capitală, alături de familie. Între timp, drumurile l-au purtat în Qatar, la Al-Markhiya, unde evoluează deja de un an și jumătate, mai are contract până la finalul acestui sezon.
Locuiește în The Pearl, cartierul exclusivist din Doha, e focusat și el pe nebunia Cupei Mondiale și deapănă amintiri speciale din perioada petrecută în România.
Mă simt foarte bine. Am revenit aici după o perioadă petrecută în Turcia, dar în Qatar îmi place mult nu doar profesional, ci și pentru familie. E liniște, sistemul de educație e extraordinar, avem multe locuri unde putem să petrecem timpul liber. La fel, mentalitatea oamenilor e extraordinară, ospitalitatea la înălțime.
Liga devine din ce în ce mai bună. Vin jucători de valoare din străinătate, localnicii sunt talentați. N-aș zice că este printre cele mai bune campionate din Asia, dar se află pe drumul cel bun.
E ceva uriaș. Atmosfera este incredibilă, familiară. Oriunde te duci, poți vedea suporteri din o mulțime de țări. E și o Cupă Mondială cu măsuri de securitate pe măsură. Nu am văzut certuri, bătăi, nu sunt ultrași sau huligani.
Bineînțeles. Sunt convins că ne-am fi calificat din grupe și am fi făcut o figură frumoasă. Avem o generație talentată și e păcat că nu suntem aici, mare păcat.
Pariul meu pentru finală este Franța – Brazilia. Am văzut ambele formații. Iar Mbappe e fantastic! După meciul Franței cu Australia, am avut șansa să jucăm un amical cu rezervele lor pentru a le ține în priză. Au fost pe teren Coman, Varane, Camavinga, Saliba, Mandanda. O experiență minunată!
Extraordinar. E ceva ce nu pot explica. E mai ușor să joci împotriva celor mai buni fotbaliști și celor mai puternice echipe. M-am simțit mai confortabil pe teren.
Da. Nu au fost în „grupa morții”, dar momente precum cele din final, când Costa Rica a condus cu 2-1, iar Spania și Germania erau acasă pentru câteva minute, arată spiritul Cupei Mondiale. Astea sunt sentimentele pe care vrem să le trăim. S-a întâmplat Germaniei, putea să i se întâmple oricui. Asta e Cupa Mondială și există astfel de surprize.
Mexicanii și argentinienii au fost cei mai reprezentativi aici în Qatar. Am avut șansa să merg să văd câteva meciuri și, chiar dacă aceste două echipe nu jucau, erau în tribune multe tricouri cu Argentina, cu Messi, cu Mexic.
Am un tricou cu Zinedine Zidane de la Cupa Mondială din 1998, pe care-l port cu mândrie. Sunt suporter al Franței, trăiesc în Franța.
Vom vedea. Dar Deschamps a făcut o treabă foarte bună la cârma naționalei, a câștigat Cupa Mondială în Rusia. E drept însă că multă lume vrea să-l vadă pe Zidane la echipa națională.
A fost o experiență memorabilă. Am petrecut trei ani și jumătate la Oțelul Galați și FCSB. A fost cel mai bun sezon al carierei la FCSB. Am avut șansa să jucăm preliminarii în UEFA Champions League cu Partizan, cu Manchester City. De asemenea, am jucat în grupele UEFA Europa League. FCSB are un loc special în inima mea.
A fost unul dintre cele mai frumoase pe care le-am marcat. Dar nu prea-mi amintesc cu plăcere acest meci. Într-un final, am pierdut și calificarea, dar echipa era foarte bună. Am avut totul în mână, dar lipsa experienței și-a spus cuvântul.
Am avut mulți prieteni buni. Încă mai țin legătura cu Gregory Tade, cu Tahar, cu Fernando Varela, din când în când cu Gabi Tamaș. Am văzut că încă joacă. Ba chiar am fost adversari în vară într-un meci amical cu Petrolul. A fost drăguț să ne revedem.
Nu am avut această șansă, dar sunt sigur că nu ne-am plictisi.
Nu. S-a înțeles greșit. La Steaua, orice făceai, totul apărea în media. Dacă ai fi băut un pahar de suc de portocale, a doua zi ai fi văzut în presă că erai sub influența alcoolului. A fost un moment amplificat. Nu m-a afectat, m-am concentrat pe fotbal. Pentru mine, a fost ceva nou să fiu într-un oraș așa mare, în București, capitala țării. La început, bineînțeles, încercam să mă bucur de oraș, să ies, să întâlnesc fete. Totuși, mi-am concentrat energiile pe obiectivele mele și cred că am terminat un sezon foarte bun la Steaua. Am învățat din greșeli pentru că, evident, nu am făcut totul perfect.
Gigi Becali nu voia să plec. Mai aveam doi ani contract. Pe de altă parte, am primit o ofertă foarte bună, pe care n-aș fi putut s-o refuz, de la Al Sadd, de aici, din Qatar. Bineînțeles că nu am vrut să ratez această oportunitate. Becali ar fi vrut să mă vândă în Europa, la un club mare. Deci, eram oarecum într-un conflict de interese. În interior, lucrurile nu au fost însă cum le-a prezentat media. Când vorbești față-n față cu Becali, e o persoană cumsecade, se poartă frumos. Are greșelile lui, când vorbește în presă, de exemplu. Dar ne-am rezolvat problema. La momentul respectiv, ne calificasem în grupele Europa League, deci n-am plecat ca un hoț. Am câștigat Cupa Ligii, când am marcat golul decisiv în finală, ne-am calificat în grupele Europa League. Mi-am făcut treaba. Trebuia să dau pagina și să încep un alt capitol.
Cariera de fotbalist este foarte scurtă. Oamenii din jur nu înțeleg că trebuie să iei anumite decizii. Că astfel de oportunități nu vin mereu, ci, poate, o dată în viață. Stanciu și-a făcut alegerea, i-o înțeleg, are o vârstă aproape de final. Trebuie să se gândească la familie. E de înțeles, chiar dacă anumiți oameni erau de părere că poate juca la un club mare. A evoluat în Belgia, la Anderlecht, dar lucrurile nu au mers cum a plănuit.
Mirel Rădoi e un om extraordinar, dar atunci era prea tânăr. E foarte important pentru un jucător ca antrenorul să-l înțeleagă. Cred că a fost prea tânăr la momentul respectiv, nu avea experiență, era multă presiune. Media se focusa foarte mult pe el și, cred eu, nu a fost cel mai bun timing pentru Rădoi. În ceea ce-l privește pe Reghecampf, vorbim de altă mentalitate. Se vedea că are experiență mai multă, era mai apropiat de jucători și știa cum să vorbească cu noi. Am amintiri plăcute legate de amândoi.
De ce nu?
Nu se știe. Momentan sunt sub contract aici, în Qatar. Dar nu aș zice „nu” unei reveniri în România, poate chiar la FCSB. Am urmărit echipa în ultima perioadă, în Conference League. Am fost destul de dezamăgit. Nu cred că sunt conștienți de valoarea pe care o au. Sunt afectat când văd aceste lucruri și, repet, de ce nu, într-o zi poate mă întorc.
Nu este atât de simplu precum pare.
Nu știu, ar trebui să-l întrebi pe Gigi. Poate are alt proiect, poate vrea alt tip de jucători. Cred însă că experiența mea ar putea fi benefică pentru echipă.
Ai tot ce vrei aici. Sunt aproape mereu cu familia. Încerc să-mi petrec cât mai mult din timpul meu cu ei. Poți merge la restaurant, la cinema, la plimbare, la locuri de joacă.
Mă gândesc să iau examenele pentru licența de antrenor. Aici, e mai ușor, pentru că ai Aspire Academy. E o organizație mare, care face lucrurile mai ușoare pentru fotbaliști. Mă gândesc serios la acest lucru. Nu sunt sigur dacă voi fi antrenor sau nu, dar e bine să am licența. Nu se știe niciodată.
Nu prea. Dar obișnuiam să urmăresc FCSB. Am văzut că CFR domină, Craiova o duce bine. Încerc să arunc un ochi din când în când.
Îmi doresc ca FCSB să oprească acest șir. Diferența o face experiența. FCSB are mulți tineri, iar experiență nu o poți cumpăra.
Dumnezeule! E o întrebare dificilă. Toată lumea se așteaptă la o poveste nebunească, dar îmi pare rău să vă dezamăgesc. Știu că oamenii au această imagine despre mine, a unei persoane care iese mult din casă, să se distreze, dar nu e așa. Îmi place să stau în casă, să mă relaxez. Mai ales acum, când sunt căsătorit.
Vă salut pe toți!