Alerg. Avem treabă. Aștept să inaugurez hotelul din Arad, pun la punct ultimele detalii. Au mai întârziat anumite lucruri și ne-am întins puțin, însă important este ca totul să fie perfect. Aici nu e ca la fabrică, să dăm drumul și să mai facem pe parcurs. Trebuie atenție în tot, până la cel mai mic detaliu.
Vreau să fac un perete cu UTA, simbolul orașului, cu fotografii ale generațiilor, anii 60, 70, 80, 90, 2000, 2010. Echipa de acum nu o pun, trebuie să mai demonstreze (râde).
Așa de tare m-am bucurat pentru ei! Și să știi că am început să sărbătoresc încă de alaltăieri. Gândește-te, când a încurcat Dinamo pe Steaua și a bătut cu 2-1, în „Ștefan cel Mare”, apoi, când eram la Viitorul și i-a încurcat, din nou, Dinamo pe Steaua, tot 2-1, cu două penalty-uri pe Național Arena, după s-au încurcat din nou, când eram la CFR, parcă într-un meci la Iași. Acum s-au încurcat singuri. Mă bucur mult pentru băieții de la Cluj, am ținut legătura cu mulți dintre ei.
În meciurile astea mari, importante, în momentele grele, se vede valoarea echipei, maturitatea, experiența. A rămas un nucleu de jucători care are aceste atribute. E simplu, ăsta e secretul!
Știi cum e, dacă conducea FCSB campionatul de la început, aveau 10 puncte avans, hai să spui că merita. De atâția ani nu poți să câștigi campionatul, dacă ești acolo, meriți, însă așa… fără dubiu, CFR merită titlul!
De dimineață am vorbit cu Hoban, cu Deac, cu un kinetoterapeut, erau în piscină (râde), pe semne că a fost o noapte mai lungă, specială. Noi aveam o vorbă în Gruia. La Cluj, Revelionul e în mai. Că atunci ne bucurăm. În afară de Untold, când ia CFR-ul titlul mai sunt artificii în Cluj. Așa se mai bucură și rivalii din oraș. Am vorbit cu ei și i-am chemat și, când au timp, o să-i aștept cu drag. O să-mi iasă și mie spumantul anul ăsta și să le dau niște sticle, să aibă pentru următorul campionat. O să-i îmbălsămez în vin, au voie acum, după ce au terminat. Adică nu au terminat, că mai e un meci, însă e un bonus. Să aducă niște cârnați de la Buzău, că merg cu vin. Acum să devenim serioși, important e ca ei să fie pregătiți pentru Europa, aia contează! Degeaba câștigi campionatul dacă nu ești acolo, pentru club, pentru oraș, pentru țară. Dar cu experiența lui mister Petrescu, dacă mai aduc niște jucători, pentru că Clujul e oraș frumos, atrage pe oricine. Însă știi cum e, pentru un fotbalist, orașul e frumos dacă joci. Dacă nu o faci și New York-ul îți pare urât.
Să fie frăție. (râde). Dinamo trebuie și o să rămână în Divizia A. Nu pot să compar o echipă din Divizia B cu una din Liga 1, nu concep așa ceva, mai ales că se joacă tur-retur, în două meciuri.
Oamenii sunt mai primitori la Cluj și, așa e, la CFR este mai multă liniște. Nu ai cancan-uri, nu ai blitz-uri. Însă există și la Cluj presiune, chiar dacă nu așa mare din partea suporterilor, dar e și acolo, e vorba de presiunea a rezultatelor. Plus, când a fost insolvența, a banilor. Pe valoarea jucătorilor, staff-ului, oamenii sunt obișnuiți cu performanțele în club și, atunci, normal, că te îndeamnă. Uite, joci bine la o echipă de mijlocul clasamentului și te ia CFR-ul, iar atunci totul se schimbă, chiar și aerul din vestiar e diferit, când intri acolo e cu totul altceva. Nu există, azi fac, mâine nu fac, nu tată, nu merge. Trebuie să-ți depășești limitele și, când intri să joci, să dai bine în ele, că altfel se duce rândul. Jucătorii, când prind locul în echipă, nu vor să scape șansa asta. Uite să-ți povestesc ceva haios!
Când am luat titlul cu CFR, la bucurie acolo, erau niște copii. Și i-am stropit cu șampanie, iar un prieten mi-a spus că săracii, de ce i-am stropit…. Și i-am spus: „Mă! Ăștia sunt obinuiți cu șampanie, așteaptă să fie stropiți, că aici se câștigă des.
Normal. Hai să îți spun. Când se apucă de fotbal, toți copiii vor să joace la echipe mari, să câștige trofee, însă puțini au șansa asta. Din 30-40 de la o grupă de inițiere, dacă ajunge unul în această postură, e bine. Doi, deja, e excelent, înseamnă că e o generație de excepție. Eu am trăit sentimentul ăsta, trofeul ridicat, medalii de campion, e frumos, e o încununare a muncii, a unui an de zile de eforturi, Iar când ai luat cinci la rând și opt în total, cum a reușit CFR, deja înseamnă că, la CFR, totul e perfect. Mai rămâne, așa cum am spus, să se califice, să aducă puncte, să facă bani pentru țară, că dacă ia 10-15 milioane din, să spunem, Europa League, e clar că poate să plătească un milion, două, trei, pe jucători.
Te simți bine unde ești apreciat, dacă ești apreciat, ai și randamentul pe măsură. Nu ești, nici măcar nu primești șansa să demonstrezi. Eu cred că atât timp cât am stat acolo, am jucat bine, am dat goluri, am câștigat tripla asta superbă. Și de atunci nu au mai luat nimic, nciun titlu.
N-au jucători cu experiență. Cum poate să câștige titlul cu jucători care, până acum, n-au luat niciun campionat sau n-au jucat în meciuri cu miză foarte mare? E greu! Ok, sunt valoroși, e clar, însă trebuie să crești pe lângă jucători cu experiență. Eu, când am ajuns la Dinamo, erau niște elefanți în vestiar. Și, după ce stai cu ei, respiri ca ei!
Pai ce să fac, mă dădeau împrumut pe la Urziceni, cum au făcut cu Bălgrădean. Erau acolo, Bratu, Dănciulescu. Niculae… . Și a venit Georgică de la Arad să se ia cu elefanții. După am avut șansa să mai plece unii și am prins și eu loc. Îmi aduc aminte că, după ce am plecat, de fapt am fugit de la Dinamo, că puteau să mă suspende, de Sfântul Ion l-am sunat pe domnul Andone și i-am spus „la mulți ani”. Și mi-a zis: „hai, mă, vii?”. Și așa am ajuns înapoi. Cine știe cum ar fi arătat cariera mea fără acel telefon. M-a înțeles domnul Andone și, după, ce spuneam, n-am mai ratat momentul, am dat randament.
Vrei să mă întrebi dacă a fost Petrila? Nu a fost! Am văzut în ziar că a fost Petrila, că nu s-a trezit apoi, mai știu eu ce. Nu a fost! Am fost eu cu Cristi Manea, noi am avut funcție, am fost nași. Acum mergem la București să facă nunta și, acolo, sunt singur pe funcție, că la biserică trebuie să fii căsătorit, iar Manea nu e. A fost și Dan Petrescu, a venit și i-a adus un buchet de flori soției lui Costache. Și atât. Erau cinci mese, s-a dat așa…, cum se face după cununie, iar la 12 eram în pat.
Nu. Nu am timp. Acum, uite, la sfârșitul săptămânii sunt ocupat cu un cros, fac un cros, o să am 500- 600 de persoane în cramă, „Crosul Cetăților”. Semimaraton, 10 km.
Da, normal, păi nu știu eu toate scurtăturile (râde). E la mine acolo, normal, cred că am și șanse la medalii.