Noroc, frate! Mă bucur să te aud. Sunt în Senegal. De curând, tatăl meu s-a stins din viață și stau alături de mama mea o perioadă.
Știi cum e, viața e un nimic, trebuie să mergem mai departe. Spune-mi, de ce m-ai sunat?
Off, da! Știu tot ce se întâmplă în România, în fotbalul românesc. Îmi pare rău pentru Dinamo. Știi cum e acolo? Vorbim mult, dar facem puțin. E la fel ca în Senegal. La televizor vorbim, dar practic nu facem nimic, apoi ne pare rău. Să facă echipă din nou, cu cine vrea, cu tineri. Să știi că în liga a doua sunt meciuri tari. Dinamo are suporteri mulți, minunați și fiecare meci este ca o finală. Are acest avantaj, un public fenomenal. Acum, important e să vină repede înapoi, în Liga 1, nu trebuie să stea mult în „B”, nu e bine, e un club mare, de tradiție și nu are voie să fie acolo! Cred și sper că o să promoveze imediat.
Cum, frate, Dinamo să retrogradeze? Niciodată! Nu m-am gandit, e un dezastru. Dar așa e în fotbal. Ți-am zis că am urmărit și în fiecare etapă au fost probleme. Antrenori schimbați, investitori, lucruri care nu le-au făcut bine jucătorilor, suporterii au pus presiune și nu a fost bine.
Dinamo nu poate să falimenteze. Nu! Niciodată, echipa este mult prea iubită.
(n.r. râde). Nu! Nu! Investesc în America și în Senegal. Aici am făcut un teren de fotbal cu gazon sintetic pentru copii, de dimensiuni mari, se poate juca 9 contra 9. Copiii nu aveau condiții și am făcut acest teren, mie îmi place să lucrez cu ei. Am învățat mult și am terminat școala de antrenori în Senegal. Nu îmi este frica de muncă, vreau să antrenez și o să încep de la juniori, 8 ani, 10, 12. Colegii mei de la școala de antrenori antrenează în liga 1 de aici din Senegal, însă eu îmi doresc să încep de jos, de la juniori, așa trebuie și e normal. Și mai trebuie să mă întorc în România, am de ajutat copiii, am de învățat. Știi, am vrut să fac școala acolo, am mers la Federație și mi-au spus să mă întorc în Senegal. E bine că am venit aici, am stat doi ani, am profitat, am investit în acest teren care o să rămână pentru cei mici. Am făcut ceva! Acum vreau să mă întorc în România.
Știu la ce te referi, poate trebuia sa mai stau pe acolo, să nu se ajungă în această situație (n.r. râde cu poftă). Peste tot pe unde am fost, echipele erau în vîrf. Poate trebuie să mă aducă înapoi, să renască. Când mă întorc în România, să mă sune!
Înainte de Pandemie, 2018 – 2019. Am vrut să mai vin, însă nu s-a putut în perioada asta. Știu pentru că am toate canalele tv, mă uit în fiecare zi, o să mă intorc acolo, România e a doua mea tară și uite că mă bucur că vorbesc cu tine în limba română. Mă descurc, nu?
De mămăligă și de Gigi Becali! Nu am cum să-l uit, nu am cum! Pac-pac, cum spunea Gigi, ha, ha ha. Sunt cu Becali până la moarte. Când mă întorc, mă duc direct la el. Fac rost de numărul lui și-l sun. Să-l saluți din partea mea. Gigi, fratele meu, nu o sa te uit niciodată!
Mi-e poftă de mămăligă, de ciorbă fierbinte, pui, burtă, vită. Când eram în New York am încercat să fac mămăligă și nu a ieșit la fel, a ieșit praf, însă am mâncat-o, ce să fac? Cînd mă întorc în România, direct din aeroport mă duc, cer mămăligă, apoi o ciorbă… de pui, de burtă de ce au. Fierbinte!
Am vazut ca Mutu s-a dus la Rapid, Săpunaru s-a întors și el. Rapid e bine, are tradiție, stadion nou, suporteri buni. Și Dinamo trebuie să aibă un stadion nou. Plus Dan Petrescu care-i bate pe toți!
Eu m-am întors târziu la pregătire, știi cum era, Ousmane întârzie, Ousmane nu se mai întoarce, vorbe și vorbe. Mă sunau toți și îmi spuneau că nu sunt pregătit, că o să mă dea afară Dan Petrescu. Am ajuns și am discutat. Mi-a zis că…ce fac cu tine? Tu știi că ai meci sâmbătă? I-am spus că eu, în vacanță, mă antrenez, joc fotbal. Prima dată când ne-am întâlnit mi-a transmis că nu are nevoie de un jucător „pararara” la cap și eu i-am spus că nu am nevoie de antrenor „pararara”. După primul antrenament, mi-a zis că sunt, fizic, mai bine toți. Am venit și am intrat direct. Și mă dădea exemplu, le spunea celorlalți: ăsta a venit de pe plajă, joacă și aleargă mai bine decât voi. Dan Petrescu e „pararara”, însă e top de antrenor. Am luat supercupa cu el, după ce am bătut Steaua. Apropo, spune-mi, ce mai face Andra?
Andra Măruță! Avioane de hârtie, melodia mea preferată, ascult și acum… . (n.r. în 2014, când ASA Târgu Mureș și FCSB s-au luptat, până în ultima etapă, pentru titlu, N’Doye i-a tachinat pe adversari și le-a dedicat, după meciul direct, melodia Avioane de hârtie, interpretată de Andra. Elevii lui Constantin Gâlcă au întors gluma și l-au ironzat pe senegalez după ce au cucerit titlul, atunci când au ascultat și au fredonat în vestiar și în aeroport cântecul Andrei).
În fiecare zi mă uit la ProTV, la Las Fierbinți. E show frate. Bobițescu și Giany sunt preferații mei (râde cu poftă). Sunt buni! Eu nu urmăresc posturile din Senegal, aici sunt două lucruri, parlament și muzică, parlament nu-mi trebuie, muzica asta nu-mi place. Avioane de hârtie e o super melodie.
Mulțumesc și eu, mă bucur că am putut vorbi cu tine de aici, din Senegal. Mie așa îmi place, să nu am complex, e ușor să traiesc așa și în România e ca în Senegal, îmi place ce fac. Uite, viața e nimic. Tatăl meu s-a dus. Pot să trăiesc unde vreau eu, dar România e altceva, mi-a deschis multe uși. Vreau să mă întorc, să o iau de jos, să pregătesc copii.