EXCLUSIV. Din Irak, arbitrul Istvan Kovacs își deschide sufletul! Interviu despre mândria de a fi român, părinți și accidentările secrete: “Sunt norocos, am privilegiul presiunii”

Gabriel Berceanu 04.01.2023, 14:31
EXCLUSIV. Din Irak, arbitrul Istvan Kovacs își deschide sufletul! Interviu despre mândria de a fi român, părinți și accidentările secrete: “Sunt norocos, am privilegiul presiunii”

A rămas să vorbim imediat după Revelion. “Am câteva zile libere acum, cu familia, dar vorbim sigur pe 3 ianuarie”. Arbitrul Istvan Kovacs e un tip care nu doar se ține de cuvânt, dar simți clar că exercițiile de corectitudine stau la loc de cinste între criteriile cu care îi evaluează pe ceilalți.

I-am scris marți, 3 ianuarie. “Sigur, la ora 19:00 ne auzim. Te salut din Basra!” Am crezut că e vina autocorrect-ului. Doar nu e în concediu la Basra, orașul din Irak?! Istvan Kovacs is typing… “Sunt delegat la Arab Gulf Cup!”. Ha!

Din Basra tuturor luptelor posibile

Arbitrul de 38 de ani a fost invitat chiar de către președintele Comisiei de Arbitri din Confederația Asiatică să oficieze la ediția 25 a competiției Arab Gulf Cup, găzduită de Irak. Opt naționale arabe, printre care și saudiții-revelație de la Mondial, într-un turneu care începe pe 6 ianuarie.

Și se joacă în Basra. Anul 656 – Bătălia Cămilei, pentru succesiunea la califat. 1914 – britanicii capturează orașul de la otomani în Primul Război Mondial. 1988 – asediul iranienilor. 2003 – prima mare bătăle din Invazia Irakului cu americani și britanici. 2008 – ofensiva armatei irakiene asupra miliției șiită. Basra!

Iar în 2023, turneul lui Istvan Kovacs cu finala pe un stadion de film:

Sufletul din spatele lui Man in Black

Poate pentru prima oară, Istvan Kovacs își deschide sufletul cu adevărat. Puțin. De la copilăria cu bunici în Carei, prin părinții care l-au împins spre arbitraj și accidentările despre care vorbește detaliat în premieră, povestind cum l-au schimbat. În bine.

Ai fi crezut că Rădoi e jucătorul-exemplu pe care l-a arbitrat? Dar că fanii latino-americani l-au impresionat cel mai mult la World Cup? Sau că arbitrii au superstiții?

Și cum trăiește Istvan Kovacs, arbitrul de origine maghiară, meciurile naționalei României?

“Un 2022 destul de agitat”

Sărbătorile pentru Istvan Kovacs: acasă, în familie?

Am petrecut câteva zile cu familia acasă, o săptămână la Carei, apoi doar câteva zile în concediu plecați. Binemeritat, spun eu, pentru că a fost un an 2022 destul de agitat.

Cum îți amintești Sărbătorile de iarnă în copilărie?

Pentru mine, cele mai minunate momente erau când stăteam cu părinții alături de bunici. E vorba de bunicii din partea mamei. Am ținut tare mult la ei… Pe cei din partea tatălui nu am putut, din păcate, să îi cunosc…

“Rădoi, exemplar! Dănciulescu, incredibil caracter!”

Știu că ai fost un copil credincios, chiar ai cântat în corul catedralei romano-catolice. În același timp, ai superstiții?

Eu nu am. Dar cunosc arbitrii care au. Mulți de tot, aș spune (râde).

Trebuie să ne spui măcar câteva dintre ele!

Fac parte din același set pe care îl au și jucătorii. Să facă primul pas cu dreptul pe gazon, să facă sau nu facă diferite lucruri înainte de meci… Superstițiile deja clasice de prin fotbal.

Ce jucător român retras din activitate a fost pentru tine un exemplu în teren, în raport cu brigada de arbitri, prin prisma tuturor meciurilor în care tu l-ai arbitrat?

Primul este Mirel Rădoi. Nu am avut vreodată probleme cu el, deși eu eram la început de carieră. Un jucător exemplar, un caracter special. Cum dădea el tonul, așa se comporta toată echipa lui, nimeni nu spunea nimic după el! Alt jucător formidabil din acest punct de vedere a fost Dănciulescu. Incredibil caracter!

Povestea accidentărilor de taină care l-au întărit

Care a fost cea mai lungă perioadă în care nu ai arbitrat?

Am avut două accidentări mai serioase și în urma lor am stat două luni departe de fotbal. După prima, în 2009, am fost operat de menisc. După a doua, am scăpat de intervenția chirurgicală. Diagnosticul a fost destul de dur: ligament colateral intern parțial rupt și ciupitură de menisc gradul III. Medicii mi-au spus că va fi nevoie de mult mai multe luni de pauză, dar am reușit să revin în două luni.

Cum te-ai simțit în acea perioadă, fără meciuri?

A fost foarte plină de semnificații și lecții pentru mine. Atunci am realizat cât de norocoși sunt cei care sunt sănătoși și cât de mult trebuie să ne prețuim sănătatea. Eu la fiecare antrenament mergeam cu drag, dar după aceste provocări am început să valorizez fiecare secundă de pregătire. Și nimic nu mi s-a mai părut dificil de atunci în pregătire!

“Câți au privilegiul presiunii, ca mine? Sunt norocos!

Performanțele tale te-au profilat într-o ipostază inedită. De mult nu am avut arbitri cu public, să spun așa. Te-ai gândit cum o să manageriezi postura asta?

Știu că este o responsabilitate mare, dar până la urmă am 38 de ani, sunt matur, știu să gestionez așa cum trebuie acest privilegiu al presiunii.

Privilegiu al presiunii?

Sigur că da! E o presiune, de ce să nu recunoaștem, dar e un mare privilegiu, întâi de toate! Gândește-te că eu fac ceea ce îmi place, am șansa să îmi câștig existența prin pasiunea mea. Câți, poate, nu au ocazia asta în viață? Merg cu drag la fiecare meci. Sunt norocos! Și ce îmi doresc cel mai mult este ca, prin prestațiile mele, să aduc tot mai mulți tineri spre arbitraj. Ne-a lipsit asta în ultimii ani, dar împreună cu CCA și FRF vom demara o campanie care să atragă tinerii români spre arbitraj.

Părinții m-au împins spre arbitraj!

Cum au reacționat părinții tăi când le-ai spus că vei deveni arbitru, că nu e doar o pasiune, ci se va transforma în profesie?

Nu s-a pus problema așa, pentru că ei m-au împins către arbitraj! La începutul începuturilor, nu-mi plăcea tare mult…

Cum, tu care vorbești atât de înflăcărat acum despre pasiunea arbitrajului?!

La primele partide arbitrate, făceam totul foarte natural și am fost foarte apreciat. Dar eram doar un copil, aveam 15-16 ani și jucam fotbal în paralel, îți imaginezi că fotbalul îmi plăcea mai mult. Cei din jur au rămas însă foarte mirați de cât de firesc iau deciziile potrivite ca arbitru și mi-au spus, foarte mulți, că voi face carieră în direcția asta.

“Când ai meci în Liga 2? Și eu aveam doar 15 ani!

Au fost și jucători care te-au îndreptat spre profesia asta?

Da, chiar e o întâmplare drăguță. Jucam fotbal în echipa de la Carei, iar în paralel arbitram. Ți-am spus, aveam 15-16 ani. Și după o partidă amicală a Careiului cu o formație de Liga 2, adversarii m-au întrebat când am meci de arbitrat în L2, că le-a plăcut tare mult prestația mea. Îți dai seama, eu atunci oficiam doar în amicale!

Au plâns vreodată părinții tăi după criticile venite la adresa ta din partea oamenilor de fotbal ori ale suporterilor?

Nu, nu! Am părinți foarte puternici, nici nu se pune problema de așa ceva. Nici ei, nici eu n-am plâns (râde).

Ce s-a menținut în arbitrul Istvan Kovacs de la 15 ani până acum?

Știu că acea naturalețe a rămas poate cea mai mare calitate a mea. Nu mă prefac, iau deciziile firesc, sunt direct și corect cu profesia mea.

Cel mai emoționant moment în Qatar pentru arbitrul Istvan Kovacs

Ce mesaj de felicitare primit în jurul World Cup a avut cel mai mare impact asupra sufletului tău?

Întotdeauna cele care vin din partea familiei mele. Sunt cei mai importanți oameni din lume, fiecare cuvânt de la ei devine cel mai important pentru mine, e firesc. Chiar am rămas impresionat câte mesaje de felicitare și susținere au ajuns la mine de pretutindeni, m-am simțit apreciat și voi fi recunoscător mereu celor care cred în mine.

Ce te-a emoționat cel mai tare la Cupa Mondială?

Nu am avut ocazia până la turneul final din Qatar să fiu implicat vreodată într-o partidă a unei naționale latino-americane. Din fericire, am avut această șansă acum, fiind delegat în brigada de la Argentina – Mexic. Și a fost… unic! Atmosfera creată de suporterii ambelor reprezentative e greu de descris în cuvinte. Nu am mai trăit așa ceva!

“Cred sincer în potențialul tinerilor din naționala de azi

Crezi că parte din reacțiile după faptul că n-ai fost delegat la centru în Qatar vin și pe fondul unui raport așteptări versus realitate pe care ne-am obișnuit să îl construim în fotbalul nostru?

Nu, nu cred. Sincer, am primit extrem de multe mesaje de susținere, cum îți spuneam. Iar faptul că oamenii și-au făcut așteptări în ceea ce mă privește, adică faptuș că și-au dorit să mă vadă arbitrând la centru nu reprezintă decât o bucurie și o mare mândrie pentru mine. Și mi se pare normal să fie așa! Orice s-ar spune, să ai opt delegări într-un turneu final de Mondial, să fii implicat în 8 partide, indiferent de rol, e un lucru rar. Și chiar am învățat multe lucruri din experiența asta!

Din ce ai trăit pe viu la Cupa Mondială, cât de departe crezi că este acum naționala noastră de nivelul unui astfel de turneu final?

Convingerea mea este sinceră: generația jucătorilor tineri care acum încep să se afirme la nivelul echipei noastre naționale poate face performanță la nivel înalt! Eu cred în potențialul naționalei României de azi. Dincolo de această convingere, voi susține oricum mereu România.

Trei momente de mândrie că e român prin fotbal

Cum trăiești meciurile României? Le mai simți cu pasiunea cu care trăiai la 10 ani, în fața statuii ostașului român din Carei, meciurile României la World Cup 1994?

Daaa, mereu! Fiecare meci al României! Nu prea pot eu să mă exteriorizez mereu, depinde și de context, unde sunt, cu cine văd meciul… Dar trăirile sunt intacte!

Ne cunoaștem de ceva vreme, n-am de ce să te flatez gratuit: am fost mândru că sunt român după semifinala oficiată de tine în Liga Campionilor, când am citit cum Mundo Deportivo te consideră un arbitru fenomen iar Iturralde Gonzalez te elogiază în AS. Când te-a făcut pe tine, ultima oară, ceva din fotbalul românesc mândru că ești român?

Ultima oară a fost în 2019. După calificarea României U21 din grupele de la Campionatul European, toată atmosfera din jurul semifinalelor… Înainte de asta a fost EURO 2016, cu România prezentă la turneul final și în meciul inaugural. Iar anterior, sfertul de finală din Cupa UEFA, Steaua-Rapid.

“Dacă îmi elimin o eroare, elimin o lecție. De ce să fac asta?”

Dacă vei avea o fiică, ai sprijini-o să devină jucătoare de fotbal? Dar un fiu, să devină arbitru?

Aici e un principiu în care cred foarte mult și pe care îl voi păstra totdeauna. Îmi voi sprijini copiii să facă absolut orice le place și aleg pentru profesia lor. Dar absolut orice! Mai mult decât atât, îi voi sfătui să facă doar ceea ce le place. Și până la capăt îi voi sprijini în alegerile lor.

Pentru că suntem la început de an: dacă ai putea să elimini o singură eroare de arbitraj comisă de tine în 2022, care ar fi aceea?

Pentru mine, nimic nu este întâmplător. Chiar cred că erorile mă fac să devin un arbitru mai bun. Dacă aș elimina vreuna, atunci aș elimina cu ea și șansa de a fi învățat ceva util pentru viitorul meu. Așadar, ce rost ar avea?

Ce-ar trebui să se întâmple în cariera ta pentru ca, într-un interviu la final de 2023, să poți pune singur titlul: Am fost un arbitru împlinit în acest an!

Hai să spunem că m-aș simți împlinit dacă la final de 2023 aș putea contabiliza cât mai puține apariții negative în presă. Eu consider că e o oglindă importantă. Exceptând aprecierile după partide cu decizii corecte în faze dificile, cu cât se discută mai puțin despre mine, înseamnă că mi-am făcut datoria.

FOTO: agcff.com

Urmăriți Playsport.ro și pe

CLASAMENT PLAY-OFF SUPERLIGA
# Echipa M V E Î Gol. Pct.
1FCSB1052312:1149
2CFR 1907 Cluj1061319:1446
3Universitatea Craiova1061318:1444
4Farul Constanta1042419:2036
5Sepsi OSK Sfantu Gheorghe1033417:1734
6Rapid1011813:2232
CLASAMENT PLAY-OUT SUPERLIGA
# Echipa M V E Î Gol. Pct.
1Uta Arad952215:1137
2Oţelul961211:736
3AFC Hermannstadt942313:734
4Universitatea Cluj933312:1033
5Petrolul Ploiesti93248:1429
6Politehnica Iasi93157:827
7Dinamo Bucuresti924310:1225
8FC Botosani942311:1125
9FC Voluntari924311:1024
10U Craiova 194891358:1622