EXCLUSIV. Din Emirate, Daniel Isăilă îi oferă mutarea în plic lui Răzvan Burleanu: ”Dacă aș fi președintele FRF, aș pune mâna pe telefon și i-aș propune imediat lui Hagi să vină selecționer”

Fostul selecționer U21 și secund al lui Christoph Daum la prima reprezentativă, Daniel Isăilă, 49 ani, lucrează din 2018 în zona arabă. Mai întâi la Al Hazem (Arabia Saudită), apoi, din mai 2020, pregătește pe Bani Yas, în Emirate, unde a ieșit vicecampion sezonul trecut, dar acum a pornit mai dificil campionatul, fiind pe locul 11 din 14 echipe, după 9 etape.

– Daniel, cum te mai descurci în Emirate?

– Sunt și mulțumit, și nemulțumit. Mulțumit pentru performanța din ediția trecută, nemulțumit fiindcă n-am reușit să păstrăm lotul, am pierdut vreo șase titulari și n-am adus decât un atacant, care are încă nevoie de timp pentru adaptare. Am pierdut și niște meciuri, cu ghinion, în ultimele minute, au existat și ceva probleme de arbitraj, dar, una peste alta, încercăm să mergem înainte. S-a redus bugetul cu 30 la sută, dar nu suferim deloc la capitolul stabilitate financiară, administrativă. Ne vom redresa din mers.

Duel direct cu Olăroiu de Crăciun

– Ai deja trei ani de experiență acolo. Presupun că te-ai calibrat pe tot ce înseamnă fotbalul și viața de zi cu zi, nu?

– Sincer, eu zâmbesc atunci când mai aud celebra expresie că ”s-a dus să muncească la cămile”. Astea sunt povești. Nici în următorii 50 de ani România nu va atinge nivelul de investiții și infrastructură dezvoltate aici. Suntem departe rău, iar la felul cum merg lucrurile în țară de la Revoluție încoace, în jos și tot în jos, nu prea avem cum să-i prindem din urmă. Mi-aduc aminte că am fost în Dubai prin 1992. Nu era nicio clădire înaltă, totul arăta precum în zona bazarului din Istanbul. Acum e o altă lume, schimbat complet. Nu mai recunoști absolut nimic. Iar acum, în decembrie, Emiratele sărbătoresc abia jumătate de secol de existență! Iar viața e ca în Europa, diferențe doar de temperatură.

– O să-l ai adversar pe Olăroiu sezonul ăsta. Viață grea la meciul direct!

– Jucăm pe 26 decembrie, a doua zi de Crăciun! Va fi o revedere plăcută și sper să câștig. Am avut până acum destule confruntări cu antrenori români. Pe Reghe l-am bătut, cu Răzvan Lucescu am făcut, parcă, un egal, am luat gol în ultimul minut, cu Șumi am pierdut de două ori, când era la Al Shabab.

”Culegem ce am semănat. Adică nimic!”

– Mai ești la curent cu ce se întâmplă prin țară?

– Când am timp, văd meciuri din campionat, din cupele europene, partidele naționalei. Din păcate, suntem într-un regres continuu. Culegem ce am semănat în anii din urmă la nivel de infrastructură, academii, educație, pregătire sportivă, școală. Adică nimic! Iar asta se reflectă în întreaga societate și în toate sporturile. Mă uitam și mă durea sufletul când vedeam că nu apărem pe nicăieri la Olimpiadă, în afara canotajului, scrimă cu Ana Maria și băiatul acesta fenomenal de la natație, David Popovici. Și CFR-ul a ajuns la rezultate modeste în cupele europene. Păcat! Mare păcat!

– Ce gust ți-a lăsat povestea asta suprarealistă cu înlăturarea lui Edi Iordănescu de la FCSB?

– Nu e nici primul, nici ultimul care pățește așa ceva în România. Șumi a trăit o situație asemănătoare. Au existat antrenori care au prins mai puțin de 24 de ore. Evident că nu e plăcut să te nimerești în astfel de momente. E urât pentru fiecare, fiindcă la mijloc sunt niște familii, copii, se duc la școală, îi afectează aceste lucruri supermediatizate. Aș evita însă să mă pronunț, pentru că nu dețin toate elementele în cazul lui Edi.

”Mirel a pierdut calificarea când a vrut spectacol”

– Păi, elementele sunt simple: patronului nu i-a păsat de rezultate, nu i-a plăcut estetica jocului echipei!

– Rezultatele sunt singurele care contează. Micile detalii fac diferența. Degeaba încerci să creezi spectacol dacă tabela nu te ajută la final. Exemplul cel mai elocvent e ce a pățit Mirel cu naționala. A insistat cu o filozofie foarte ofensivă, să fie un fotbal care să capteze privirea și, din păcate, în acea perioadă s-au înregistrat rezultatele care au dus la ratarea calificării. Nu e ușor la lot, unde trebuie să dai o linie doar în două-trei antrenamente, jucătorii îți vin etapizat, nu sunt toți la același nivel, trebuie să individualizezi. Iar lipsa performanțelor aprinde ușor atmosfera. Aruncăm cu venin și când trebuie, și, mai ales, când nu trebuie. Ne îmbătăm cu apă rece la orice victorie, ne dezumflăm imediat la un eșec. Devenim acizi, toxici. Nu poți crește într-un asemenea mediu.

– Ce-ai fi făcut în locul lui Edi? Țineai cu dinții de clauza de 500.000 de euro?

– Poate da, poate nu! Depinde dacă vrei să rămâi în relații civilizate cu clubul, dacă te-a rănit foarte tare și vrei să ajungi la judecată. Eu le-am trăi pe amândouă. La Astra am încercat să încheiem amiabil, nu s-a putut, așa că am activat clauza. La FRF am achitat din banii mei clauza ca să mă eliberez și să pot pleca în 2018 la Al Hazem.

”Nu m-a sunat nimeni de la FRF. Am clauză de 2 milioane de euro”

– Numele tău apare uneori pe lista potențialilor succesori ai lui Rădoi. Te-a căutat cineva din federație sau au fost ceva tatonări?

– Nu. Și, oricum, ar fi greu să plec de aici. Mai am contract încă un an și jumătate, plus o clauză de reziliere de două milioane de euro dacă rup unilateral. Sigur, dacă vrei să te desparți, există și soluții civilizate, te pui la masă și discuți. Dar n-are niciun sens să vorbim pe supoziții. Dar nu știi ce-ți rezervă viitorul. Nu spui niciodată ”niciodată”!

– Impresia e însă că ai plecat în relații destul de aspre cu FRF.

– Deloc. Mai aveam patru meciuri cu naționala în toamna lui 2018, eram încă în cărțile calificării și, știind că-mi expiră contractul în noiembrie, i-am întrebat pe cei din conducere dacă au de gând să prelungim sau nu. Le-am și zis că am ofertă din străinătate, dar nu mă interesează banii, pentru că în Arabia Saudită era un salariu mai mic decât aveau unii colegi în Liga 1. Dar voiam să știu ce-și propun pentru viitor, dacă vom continua măcar până la potențialul baraj. Au spus pas, că să așteptăm să vedem ce se întâmplă și discutăm apoi, așa că am ales să plec, fiindcă stăteam într-o stare de nesiguranță și n-am mai vrut să dau cu piciorul la o propunere concretă.

”Când faci un contract, fă-i-l până la sfârșitul campaniei!”

– E exact filmul din ”episodul Rădoi”. Un contract lăsat în suspans, tras de timp, până selecționerul a cedat, evident și sub apăsarea rezultatelor slabe.

– Mi se pare o greșeală. Când faci un contract, fă-l până la finalul campaniei. Incluzi și clauză de prelungire automată pentru baraj și turneul final. Sigur, te gândești probabil că niciun antrenor nu va renunța dacă merge în play-off sau la Mondiale ori Europene. Dar normal e să stipulezi aceste lucruri în acte, să oferi o garanție administrativă, o stabilitate.

– Ai văzut meciul cu Islanda?

– Da. Și-au pus amprenta presiunea rezultatului, miza deosebită. Am avut mereu un tempo în minus, nu am dat viteză jocului, am ținut uneori prea mult de minge. Ne-am eliberat un pic de aceste chestiuni doar spre finalul meciului, dar era prea târziu. Dacă ar fi intrat însă acea minge șutată în bară de Ianis, lucrurile s-ar fi așezat altfel.

– Dacă ai fi acum președintele federației, pe cine ai suna primul ca să preia naționala?

– Pe Gică Hagi! I-aș pune pe masă un contract pe patru ani, cu un proiect sănătos, să coordoneze o strategie coerentă la toate loturile. A dovedit cu Academia că mers de la zero până la titlul național, a scos o grămadă de jucători, a început să vândă binișor și peste hotare, chiar dacă nu o face încă la prețuri spectaculoase, pentru că e, totuși, un club fără o mare istorie în spate. Dar vor ridica și mai mult capul în timp, iar lucrurile vor deveni mai solide.

– Crezi că ar fi însă posibilă o conviețuire Hagi – Burleanu, dat fiind istoricul abraziv dintre ei?

– Am văzut la viața mea atâtea conflicte stinse la masa discuțiilor, încât nu mi se pare deloc un lucru imposibil. Mi-ar plăcea să văd cum își dau toți mâna în fotbalul românesc, să existe o încercare de a mai salva, totuși, ceva, pentru că lucrurile merg foarte rău.

”Am sărbătorit pe o insulă cu soția 25 de ani de căsătorie”

– Cum ți se pare că a evoluat Hagi în ultimii ani, față de perioada în care ați colaborat la loturi?

– E pe drumul corect. Poate a fost prea fraged când a plecat la Fiorentina, dar acolo a trăit, probabil, o experiență serioasă, a văzut cum se lucrează la nivel mare, a învățat și a făcut mai departe pașii pe care trebuia să-i facă. Îmi place cum a crescut în Scoția, văd prin presă că are și destule oferte interesante, a dat și acel gol minunat cu Germania. E un băiat cerebral, inteligent, lovește extraordinar cu ambele picioare, dacă ar fi fost înzestrat și cu explozia lui Gică era deja o clasă mai sus. Dar nu poți să le ai pe toate în viață.

– Cum îți petreci acolo timpul liber?