Salut, Deniz. Ce faci, cum e această perioadă pentru tine?
Salut, profit de vacanță, sunt acasă, la Constanța. N-am mai fost aici din vară. Sărbătorile sunt puțin diferite pentru mine, pentru că sunt musulman.
Hai să trecem la fotbal. Debut în Liga 1 anul trecut, om de bază în eșalonul secund acum. Povestește-mi puțin traseul tău în fotbal.
Eu am început fotbalul la Constanța. Ulterior, părinții au fost nevoiți să se mute la București, iar eu am fost să dau o probă la Dinamo, fiind dinamovist de mic copil, singurul din familie. Am vrut să joc aici. Asta se întâmpla undeva prin 2010, eram clasa a 3-a. Sunt mândru că am rămas de atunci și până acum la club. Mai apoi, jucând pentru Dinamo, și ai mei au început să susțină această echipă.
Din păcate pentru tine și generația ta, ați crescut cu un Dinamo în decădere. Cum a fost perioada de la Centrul de Copii și Juniori?
Am prins, într-adevăr, un Dinamo în decădere. Totuși, ce pot să-ți spun este că, pe această parte, de Copii și Juniori, mereu am avut echipă bună și ne băteam an de an la titlul național. Datorită grupului și a atmosferei din cadrul generației mele, nu a fost o problemă să ne antrenăm pe „Granitul” și în alt loc decât complexul „Dinamo”. Chiar și în aceste condiții, am reușit să câștigăm, și aici vorbesc de generația mea, Campionatul Național de Juniori C, Cupa României U17 și Supercupa României U17.
Totuși, s-a scris la un moment dat că ai vrut să te lași de fotbal.
A fost o perioadă când am vrut să mă las de fotbal, dar pasiunea mea pentru fotbal și faptul că sunt o persoană care nu se dă în spate, m-a făcut să ajung unde sunt. Asta e cel mai important, să crezi în tine! Mai mult nu vreau să vorbesc.
Ai debutat sub comanda lui Dario Bonetti în prima ligă. Ai prins chiar și un derby cu FCSB. Descrie-mi sentimentele care te-au încercat în aceste două momente.
Am realizat că munca mea dă roade. Mă simțeam extrem de bine alături de colegii mai experimentați. În ceea ce privește meciul cu FCSB, ce pot să mai adaug? Scorul vorbește de la sine, un meci dezastruos, primul meu derby. În schimb, a fost o experiență unică, chiar dacă puțin dureroasă.
Ai fost unul dintre cei peste 50 de jucători care au evoluat pentru Dinamo sezonul trecut, când ați retrogradat. Ți-a fost, la un moment dat, frică de anumite lucruri?
N-am prins cea mai bună perioadă din istoria clubului, ci pe cea mai neagră, dar am avut șansa să joc. Am crezut că o s-o scoatem la capăt cu lotul pe care l-am avut. Nu știu ce s-a întâmplat.
Ai vrut să pleci în vară sau ai luat-o ca pe o șansă de a evolua la Dinamo?
Am simțit retrogradarea pe pielea mea și m-am simțit dator față de club și față de suporteri ca să rămân. Au fost foarte multe incertitudini, dar când au venit domnii Iacob și Burcă, am simțit că se poate face treaba în timp.
Metaloglobus 1-2 Dinamo, pe stadionul din Clinceni. Arcade sparte, Bordușanu accidentat. Ce s-a întâmplat acolo?
A fost un meci care a lăsat cicatrici, la propriu. Nu mă așteptam să fie un meci atât de dur, dar, în același timp, jucăm fotbal, știm că suntem expuși unor lucruri de acest gen.
Am dat chiar noi imagini cu tine din vestiar când ai fost cusut după ce ți-ai spart arcada în timpul meciului. Dureros?
Oribil! Îmi doresc din toată inima să nu mai pățesc așa ceva. Nu am nicio reticență să sar la cap pentru că mi-am mai spart și cealaltă arcadă, chiar de două ori, tot pentru Dinamo, în trecut. Nu cred că o să fie ultima cicatrice pe care o s-o am.
*Deniz Giafer cusut după meciul Metaloglobus 1-2 Dinamo
Este ăsta spiritul lui Dinamo?
Da. Și nu doar eu îl am, ci și colegii mei din vestiar. Cu toții vrem să promovăm, să ducem Dinamo acolo unde îi este locul.
Planul de reorganizare modificat nu a fost aprobat. Cum este atmosfera din vestiar?
Foarte bună! Este exact cum ar trebui să fie. Se vede în joc, suntem uniți. Dacă un jucător greșește, suntem acolo să i-o reparăm. Nu cred că se pune problema ca echipa să falimenteze.
Sportiv vorbind, simțiți că puteți prinde play-off și, eventual, să promovați?
Cred în șansele noastre până la final. Cât sunt șanse, trebuie să profităm de ele, să facem tot ce depinde de noi pentru a ajunge acolo.
Joci pe același post cu Ovidiu Burcă, antrenorul tău. Ce sfaturi ți-a dat?
M-a învățat lucruri tehnico-tactice importante. Cu fiecare ocazie, încearcă să-mi arate cum se mișca atacanții, ce idei de joc au, cum ar trebui să-i blochez sau să construiesc. Pentru mine înseamnă mult. Mereu când avem un meci, ne face harta partidei, așa cum îi place să-i spună, și suntem mult mai dejagați.
Ai un meci preferat în acest sezon?
Da, la Brașov. Ne-am descătușat după o înfrângere dureroasă la Iași, ne-am făcut jocul nostru și presiunea rezultatului nu ne-a oprit să câștigăm. Încă suntem în cărți pentru play-off.
Știi de episodul Foresta?
Da (n.r. – râde).
Unirea Slobozia 3-3 Dinamo, la Buzău. Un episod Foresta 2.0?
Mai în glumă, mai în serios, este un meci de povestit nepoților. E o lecție din care trebuie să jucăm, în primul rând, și în zece oameni.
Mereu a existat o relație specială între copiii crescuți de Dinamo și suporterii echipei. Vorbești cu suporterii în general, îți scriu?
Nu prea mă uit pe social media, de exemplu. Încerc să evit. Totuși, relația cu suporterii este fantastică. Au fost mereu lângă echipă, oriunde unde am jucat. Doar cu ajutorul lor putem să promovăm. Datorită lor există echipă și vreau, cu această ocazie, să le mulțumesc. Sper să nu-i dezamăgim.
Suporterii v-au urmat peste tot.
Da, este mare lucru. Unii își rup două ore să se uite la noi, la televizor. Alții merg sute de kilometri să ne vadă, pe stadion. Treaba mea este să fiu întotdeauna pregătit pentru a da totul pe teren.
Un mesaj pentru ei?
Vreau să le urez sărbători fericite! Le mulțumesc pentru că sunt alături de noi și la bine, și la rău, și aproape de București, și la Baia Mare. Împreună cred că putem duce Dinamo acolo unde îi este locul.