EXCLUSIV. Dat dispărut de la Dinamo, a clarificat situația sa. „După plecarea domnului Rednic, m-au dat afară și din grupul de WhatsApp!”

Salut, Tiberiu. Mersi că ți-ai făcut timp să vorbim despre situația ta. Am citit o declarație a domnului Stoican despre tine acum câteva zile și, într-un final, am reușit să te contactez. Dânsul a zis că e un jucător la Academie care dorește să se lase de fotbal și „să se facă polițist”. Ești un jucător bine văzut la Dinamo, cu meciuri la Elite și la echipa secundă. Cum ai ajuns la această decizie?

Ca s-o iau de la început, am făcut multe sacrificii ca să ajung aici. Am trecut prin multe, accidentări, genunchi rupt sau buză spartă, în urma cărora am stat un an pe bară. Toate accidentările mi le-am plătit eu. M-am lăsat pentru că m-am simțit dezamăgit, nu mi s-a oferit o șansă. Am dat totul, am slăbit 22 de kilograme într-o lună, mi s-au promis multe și n-am primit nimic. M-a luat, în decembrie, domnul Rednic, la echipa de seniori, pentru prima oară. Pentru mine, pasul a fost decisiv. Tot ce era în mintea mea era doar fotbal. După vacanța de iarnă, am fost dat afară din grupul de WhatsApp de la echipa mare, de când venise domnul Stoican. A fost o dezamăgire. Am stat aproape o lună la echipa mare și mi-au dat cu piciorul. De un an mi s-a tot promis că sunt în vizorul echipei mari, că o să se ocupe de mine. Am primit contracte de la echipe precum Rapid, Viktoria Plzen sau Volos, din Grecia, dar am ales să rămân la Dinamo, pentru că e un club de tradiție, cu suporteri minunați și îmi vedeam viitorul aici. Din păcate, n-a fost să fie așa, mi-au dat cu piciorul. Regret, cel mai mult, că nu mi-au dat ocazia să arată ce pot, că merit să fiu și eu la echipa mare. Am stat maxim două săptămâni acolo.

Te-a contactat domnul Stoican, ai primit vreun semn de la cineva din conducere?

Nimeni. Din 2019, de când am semnat contractul cu Dinamo, nimeni din conducere n-a mai vorbit cu mine, doar domnul Rednic, în rest, nimeni nu m-a băgat în seamă și n-a stat de vorbă cu mine. A venit domnul Flavius Stoican, am fost dat afară din grup și mi-a zis să mă duc la Under-19 și să joc acolo.

De când n-ai mai făcut antrenament cu echipa Under-19?

De aproximativ o lună.

Am vorbit astăzi cu domnul Mihali. Mi-a zis că nu prea îi răspunzi la telefon.

Am avut niște probleme cu telefoanele, i-am zis și dânsului. De când am actualul telefon, toate numerele necunoscute sunt blocate cum, probabil, ți-a apărut și ție.

Din oamenii alături de care ai lucrat la Centrul de Copii și Juniori Dinamo, Gică Mihali, „Oneață” Augustin, Sorin Colceag, ai avut vreo problemă cu vreunul dintre ei?

Nu, niciodată. Au fost foarte deschiși, mi-au oferit toată încrederea, m-au ajutat să progresez, însă, normal, trebuia să fac următorul pas, la echipa mare, pentru a progresa și a merge către Liga 1. E o diferență de la cer la pământ între prima divizie și juniori. Dânșii au fost foarte buni cu mine. Le mulțumesc din suflet, mai ales domnului Rednic, pentru că mi-a oferit șansa să vin la echipa mare.

• Un copil bun, avea calități și mie mi-a plăcut foarte mult. Am făcut antrenamente separate cu el și cu alți atacanți și mi-a atras atenția. Din ce știu eu, el a plecat nemulțumit, era marginalizat, așa cum au fost toți. Așa au plecat, au renunțat și alții: Diniță, Mitrovic. Managementul total greșit de la Dinamo, problemele, au dus la aceste situații. Erau nemulțumiți de condiții și, cred eu, e vorba de neglijență din partea clubului” – Ionel Augustin, fost antrenor și scouter CCJ SC Dinamo 1948 SA, pentru Playsport.ro.

Am vorbit cu cei trei și toți au avut cuvinte frumoase la adresa ta, și ca om, și ca jucător. Domnul Mihali chiar era abătut de faptul că, pe lângă Bordușanu și Amzar, care au fost chemați la echipa mare, te-a pierdut și pe tine, în vederea calificării la turneul final de elită Under-19. Toți te apreciază, iar tu vrei să te lași de fotbal. E puțin ciudat!

Le mulțumesc mult. Mie niciodată nu mi-a păsat de pile. Mi-am văzut de drumul meu. Părinții nu s-au băgat. Am tras tare la antrenamente, am fost deschis, nu m-am certat cu nimeni și mereu am fost înțelegător când nu mi se dădea o șansă. Am fost deschis și cu dânșii, mi-am văzut de drum.

• „Am discutat cu el. I-am zis „Băi, băiatule, te-ai chinuit până acum”. A avut o problemă acum un an și jumătate, s-a îngrășat, dar ulterior a slăbit 18 kilograme și, ca fizic, arată foarte bine. Pe plan profesional, și eu sunt afectat. Suntem pe primele locuri la Liga Elitelor U19, i-am „pierdut” pe Bordușanu și Amzar, la echipa de seniori, acum pe Curea. Mi-a zis că se mai gândește, îl sun încontinuu, câteodată îmi răspunde, câteodată nu. Vrea să meargă la Academia de Poliție. I-am zis să mai joace pânâ la vară, mai sunt 3 luni, și să vadă ce se întâmplă după, e păcat, s-a chinuit atâția ani. Are și un atuu, pentru că toate echipele din Divizia B (n.r. – Liga a 2-a) caută jucători născuți în 2003. El poate să vă spună dacă a fost îndreptățit cu ceva sau nu, pe mine m-a ajutat la juniori, e un jucător bun” – Gheorghe Mihali, antrenor Dinamo U19, pentru Playsport.ro.

A avut oferte de la Rapid și din străinătate, dar Dinamo i-a promis că o să aibă grijă de el

Ai zis că ai avut oferte de la Rapid, Volos și Viktoria Plzen. Acum cât timp?

Recent. Cam cu 3 luni în urmă. De la Rapid au fost insistențe foarte mari, dar mi s-a promis că voi fi la echipa mare, la Dinamo, și că totul va fi bine. Încă o chestie, în decembrie, trebuia să mi se ofere contract nou, pentru că actuala înțelegere semnată în 2019 expira în vara acestui an și am văzut că nu sunt băgat în seamă. Am zis că până aici a fost și că mai bine urmăresc o facultate, să am un viitor. Sunt clasa a 12-a și am zis că, mai bine decât să-mi pierd timpul, să mă duc la școală.

Rapid te voia la seniori sau la juniori?

Nu știu sigur.Aam primit aceste informații, însă Dinamo mi-a spus „Nu” din prima. N-am intrat în discuții, nu știu dacă mă voiau la juniori, echipa a doua sau seniori.

Ai mers pe încredere la Dinamo.

Da, exact.

Ofertele din străinătate au fost la nivel de vorbe sau chiar s-a înaintat o propunere?

De la Viktoria Plzen știu că sunase, parcă, nu vreau să mint, președintele clubului, pentru a le trimite filmulețe cu mine. Au auzit de mine, le-a plăcut de mine, dar nu știu la ce nivel erau discuțiile.

Și la Volos?

La fel, discuții cu patronul. Nu știu cu exactitate.

Venit într-un moment în care Dinamo domina la toate categoriile de vârstă, Tiberiu Curea nu credea că se va ajunge vreodată în acest punct

Tu ai crescut la Dinamo de când te-ai apucat de fotbaș?

Nu. Am început la 7-8 ani la CS Inițial. După am ajuns la FC Juniorul, echipă cu care am câștigat mai multe campionate pe București, am la Atletico Madrid (n.r. – Regal Sport), dar doar la juniori. Chiar în perioada aia (n.r. – 2016) au început să dea jucători la CSA Steaua.

Cu Radu Drăgușin ai fost coleg?

Da, 2 sau 3 ani. Uite un exemplu bun. Trebuie să ai și noroc. Un băiat super-educat, cu capul pe umeri, cu un fizic foarte bun. Era foarte greu să câștigi un duel aerian cu el. Muncitor, își vedea de viața lui, de sport, muncea și după antrenamente și înainte.

După Regal Sport, ai ajuns la Dinamo?

Da, în 2017. Nimeni nu se aștepta, când am venit la Dinamo, care atunci era o echipă de juniori de top, să se ajungă în situația asta. Generații foarte bune, începând de la cei născuți în 1999 (n.r. – Ricardo Grigore, Robert Moldoveanu, Ion Gheorghe). Era una dintre cele mai bune academii, iar noi, 2003, dar și cei mai mari (n.r. – 2002, 2001, 2000, 1999), băteam și băteau tot.

După o lungă „luptă”, tânărul atacant a reușit să rezilieze contractul cu Dinamo, iar „câinii” pierd un nou junior de perspectivă

Pe lângă situația ta, prin noiembrie-decembrie, Roberto Diniță, coleg de-ai tăi, a zis că nu mai vrea să mai audă de fotbal și că vrea să se lase. Ce se întâmplă la Academia Dinamo?

Dacă te uiți, în ultima perioadă, tot mai multe echipe, Rapid, de exemplu, în ultima etapă din retur, au băgat juniori în teren. La fel, Farul, promovează foarte mulți tineri etapă de etapă. La Dinamo se aduc străini în loc să crești copiii din Academie, să le deschizi un drum în viitor și le dai cu piciorul.

Pe lânga asta, o altă parte (n.r. – Mario Lăcătuș, Aleksander Mitrovic) a plecat…

Da, nu știu care a fost situația cu ei, de le-a dat drumul așa ușor, pentru că eu m-am chinuit mult. Până în decembrie, doar domnului Rednic i-a păsat de mine. Mă gândeam să plec de mult la Dinamo, dar când m-a luat domnul Rednic în vizor, am zis că e Dinamo și că merită. Din foștii mei colegi (n.r. – la Regal Sport), Octavian Popescu sa Rareș Ilie au făcut pasul către Liga 1. La Dinamo, ori e ghinion, ori un blestem, dar nu m-a băgat nimeni în seamă.

Și aici, Ahmed Bani, Amzar, Giafer, Țone, Bordușanu, foști coechiperi, au făcut pasul către seniori

Da, într-adevăr.

Sunt multe cazuri de juniori care au contracte lungi care-i leagă de clubul-mamă și, ulterior, nu sunt lăsați să plece, vezi cazul lui Tîrcoveanu, care a declarat că a dat o anumită sumă de bani ca să poată pleca de la Dinamo. Tu ești un caz fericit, pentru că-ți expiră contractul la vară. Nu te-ai gândit sa mai dai o șansă fotbalului?

Astăzi (n.r. – 2 martie 2022) am reziliat contractul cu Dinamo, sunt liber. Acum mi-au spus și domnii din conducere, nu pot să dau nume, că merită să încerc să continui pe acest drum, cu fotbalul. O să mă gândesc zilele astea dacă să continui cariera de sportiv sau dacă să mă axez pe studii. Am zis că îmi expiră la vară contractul, sunt într-o incertitudine și nici nu pot să dau cu piciorul școlii. Nu puteam să ajung la școală din cauza antrenamentelor, n-am avut timp de nimic, fiind obosit din cauza meciurilor și antrenamentelor.

Ești jucător liber. Zilele astea sunt decisive pentru viitorul tău ca persoană, nu doar ca sportiv. Ai avut probleme cu banii la Dinamo?

De când e insolvență, nu. Au fost și 5-6 luni în care nimeni nu-și primea banii și vorbim de contracte, la juniori, de maxim 1000 de lei. Nu sunt bani foarte mulți pe care, dacă-i dai toți odată, să rămâi fără la club.

Ai vreo ofertă în acest moment?

Am primit apeluri. Ai mei știu mai bine cu cine, pentru că sunt foarte implicați, m-au susținut cu fotbalul și țin la viitorul meu. Urmează o discuție cu ei, să văd ce oferte am și dacă să mă duc la altă echipă. Momentan nu știu nimic. Nu m-am mai gândit la fotbal. M-am focusat, de o lună, doar la liceu.

Condiții aproape inexistente pentru unul dintre cele mai puternice Centre de Copii și Juniori din țară

Unde vă antrenați voi, juniorii de la SC Dinamo 1948 SA?

Pe o mochetă de teren, Granitul se numește. Condiții foarte proaste. Pe terenul ăla îți rupi genunchii, călcâiele. Nu ai o sală de fitness după antrenament, pentru a te putea bate cu cei de la Farul sau alte academii de top din București. Nu mai e ca înainte, să fii copil și să nu ai nevoie de forță sau sală, ci doar de valoare. Acum intervine și această muncă pe plan fizic. E nevoie și de un psiholog (n.r. – mental coach), pentru a nu mai avea probleme de încredere în tine. Nu aveam condiții de refacere, doar „Vino la antrenament, rupe-ți genunchii, ne vedem la meci!”.

Și, colac peste pupăză, te accidentezi și tot tu îți plătești tot.

Da, zeci de milioane și n-am primit nimic. Nici cu dintele, nici cu piciorul.

Domnul Mihali mi-a spus că ai slăbit 18 kilograme. Ce dietă ai urmat?

Am avut noroc cu domnul Șerban Damian, nutriționist sportiv. Mi-a dat o dietă foarte strictă și că ar fi ideal să slăbesc 1-1,5 kilograme pe săptămână. Am dat 22 de kilograme jos, nu 18. Partea bună e că, din cele 22 de kilograme, doar un singur kilogram a fost de masă musculară. Am făcut foamea, dar aia era. Am avut noroc și cu mama, pentru că-mi gătea tot. Ai nevoie de susținere.

N-ați fost invitați să vă antrenați la Săftica sau în Complexul Sportiv Dinamo?

S-a tot promis că se face un circuit la Săftica pentru a aduce juniori, pentru a vedea diferite condiții și pentru a te pregăti pentru nivelul următor, încălzire înainte de antrenament, după antrenament, înainte și după meciuri. Am văzut, cât timp am fost la seniori, o diferență uriașă. Înainte cu 2 ore de antrenament, făceai sală, după ieșeai pe teren, aveai masaj, refacere, dar la juniori, nimic, zero. Când mergeam în deplasări, la Academia „Hagi”, de exemplu, vedeam baza aia, cu 4 terenuri de antrenament, sală, tot felul de condiții și ne dădeau de gândit. Și la FCSB, dar și la marile academii. După toți zic „Uite-i pe juniori, că nu fac, că nu dreg!”. Toți au așteptări. Nu e problema de bani, părinții au grijă de noi, ne cresc, ne oferă condiții, însă trebuie să ai o bază bună de pregătire fizică, de antrenamente, de recuperare, pentru a face performanță.

Trecerea grea de la juniori la seniori, cauzată de lipsa de condiții de pregătire și recuperare

Mi-aduc aminte de un interviu acordat de Ricardo Grigore, produs al academiei Dinamo, în care zicea că a dat de teren de iarbă la 19 ani. Ce-i drept, te nenorocește mocheta aia de sintetic, mai ales pe tine sau pe cei cu probleme la genunchi. Un alt caz de care-mi amintesc este Robert Moldoveanu, operat la ambii genunchi și care se pregătea tot acolo, la Granitul, cu grupa lui

De la Granitul, am avut o problemă cu tendonul de la călcâi. Era foarte inflamat. Nimeni nu știa ce e, nu mai văzuseră așa inflamație. S-a ajuns la concluzia că e de la sintetic, teren rigid, foarte tare. Noi nu ne-am antrenat niciodată pe iarbă. În complexul sportiv „Dinamo”, mai făceam antrenamente pe „Piți Varga”, unde iarba era de 10 centimetri. În rest, doar pe sintetic. După o săptămână de sintetic, aveam meci pe iarbă. Majoritatea echipelor jucau pe terenuri cu iarbă.

Și, în condițiile astea, sunteți pe 2 la U19.

La formarea echipei Dinamo II, juniorii au fost trimiși acolo. Mai coborau și de la echipa mare, unii jucau la Liga a 3-a, alții la juniori. Nu era o echipă compactă, de aceea nu au fost rezultate bune, însă, în ultima perioadă, când ne-am mai omogenizat, am avut rezultate bune și urmau niște meciuri decisive pentru turneul final. Îmi pare foarte rău și pentru domnul Gică Mihali.

Și de aceea, când faci pasul de la juniori către seniori, saltul e prea mare. Când ai făcut antrenament cu echipa mare, cum ai fost primit?

Am fost suprins. Normal, am avut emoții, dar am fost primit cu brațele deschise. M-au ajutat, mi-au dat sfaturi, iar experiența lor și-a pus amprenta larg în mentalitatea mea. Au fost foarte deschiși, calzi, m-au învățat multe, n-am avut probleme.

Dinamo a avut un amical cu Popești-Leordeni, premergător meciului cu FCSB. Din ce-am înțeles, erai pe listă pentru a juca în acel meci. Ulterior, n-ai mai ajuns și domnul Stoican a declarat că ai fost răcit. Cum a fost?

Cu o zi înainte să primesc acest anunț, a fost, de altfel, și prima zi în care m-am pus pe gândit, dacă vreau să mai fac fotbal sau nu. Totodată, chiar în ziua meciului trebuia să-mi pun dintele, din cauza accidentării de la gură pe care am avut-o. Trecuseră deja 6-7 luni și trebuia să termin cu dintele. Nu știu de unde până unde s-a ajuns să se scrie că-s răcit. Multă lume interpretează pentru că „Da, da, e răcit și de la o răceală nu poți juca!”.

Ai transmis asta conducerii?

Da, bineînțeles că am transmis situația.

Vineri la Dinamo II, duminică la U19

Au fost situații în care jucai, de exemplu, vineri la Dinamo II și duminică la U19?

Mai mereu. În fiecare săptămână aproape.

Chiar mă uitam mai devreme la un rezumat de la meciul Dinamo II – Concordia Chiajna II.

Ăla cred că a fost al doilea meci în care am jucat mai mult de 5 minute la Dinamo II.

• Rezumat Dinamo II 5-0 Concordia Chiajna II (Liga a 3-a, sezonul 2020-2021). Tiberiu Curea a marcat o „dublă” (minutele 1:57 și 2:55), Mitrovic a apărat un penalty (minutul 1:05), Antonio Bordușanu a marcat golul 2 (secunda 0:26), iar Costin Amzar a marcat golul 4 (minutul 2:22)

Erau forțați alți jucători sau coborau mulți de la echipa de seniori?

Nu știu. De la seniori, da, trebuiau să joace. Pe lângă a crește jucătorii, rolul lui Dinamo II este și de a da minute și de a-i menține pe cei de la echipa de seniori. Când nu cobora pe nimeni, era un semn de întrebare, de ce nu ne bagă.

• „E un jucător talentat, cu potențial, care are destule calități și care cred că ar avea un viitor frumos în lumea fotbalului. Nu am avut niciun conflict cu el, e un băiat foarte respectuos, alături de care se poate lucra.” – Sorin Colceag, antrenor Dinamo II, pentru Playsport.ro.

Probleme cu directorului liceului unde a fost înscris inițial. „Sportivii sunt văzuți ca niște proști, că vin și ei să facă doar prezența”

Părinții ce părere au despre situația în care te afli?

M-au susținut. Mi-au spus că e cariera mea, drumul meu, dar mereu au încercat să-mi deschidă ochii. În 2020, am slăbit, m-au susținut. După mi s-a zis că-s prea slab, să mai pun masă musculară. Am pus masă musculară, tot m-au dat la o parte. Totuși, îți dai seama că și ei s-au săturat să vadă atâtea promisiuni. Au zis „Gata, până aici a fost, gândește-te foarte bine ce vrei să faci, pentru că timp nu mai e, ai BAC-ul, trebuie să fii independent!”. Deja am 18 ani și mi-e rușine să le mai cer bani. Vreau să am drumul meu, banii mei, să fiu independent. Mi-au zis să mă gândesc ca, în fotbal, azi ești, mâine nu mai ești.

Am văzut că ești la Liceul Teoretic „Ștefan Odobleja”

Am fost, dar am avut probleme cu domnul director. Sportivii, în majoritatea liceelor, sunt văzuți ca niște proști, că n-au treaba cu școala și că vin să facă doar prezența. M-am mutat la liceul „Bolintineanu”, unde am parte de o doamnă dirigintă și de profesori care m-au susținut, mi-au motivat absențele. Mi-au zis să-mi urmez visul, că ei sunt aici și mă susțin.

Din propria experiență, toată lumea te întreabă de ce nu te-ai dus la liceu sportiv, dacă tot vrei să joci fotbal…

Exact. Niciodată nu am neglijat școala. Mereu am vrut să am un plan B, să am niște studii și să-mi creez un drum pe lângă sport. Am avut noroc, ca să zic așa, și că directorul este dinamovist. Bineînțeles, n-am vrut în acest liceu, dar am ales datorită fotbalului, pentru că e aproape de mine și că pot să merg și la antrenament, și la școală. Totuși, am făcut multe sacrificii pentru fotbal. De 6 ani n-am mai mers într-o vacanță cu părinții, prietenii. A fost un moment foarte dificil să mă las de fotbal, dar am ajuns la concluzia că e mai bine așa.

Ai jucat și la echipele de juniori ale României, nu?

Da, am fost la 3 amicale, în 2019. Unul cu Turcia, am fost la un turneu în Japonia, unde am jucat împotriva echipei gazdă, împotriva Senegalului și Mexicului. Mai apoi, când trebuia să plec în Polonia, cu 2-3 zile înainte, am avut acea accidentare la genunchi. Antrenorul mi-a zis „Hai intră 2-3 minute, dar să nu pățești ceva”. Într-un minut, m-am accidentat. Am stat un an, a venit carantina, am mai stat un an. Am pus multe kilograme pe mine, iar, după 2 ani, e foarte greu să mai revii la națională.

De la Academia Dinamo, la Academia de Poliție

Din ce am citit, vrei sa intri la Academia de Poliție?

Da, asta m-a amuzat și pe mine. Lumea interpretează greșit. Că sunt delăsător, că n-am știut să profit de ocazille care mi s-au oferit și că vreau să mă fac polițist. Mentalitate de român. Asta gândește foarte multă lume, de aceea am ținut să clarific anumite lucruri: că n-am primit contract, că nu m-a băgat nimeni în seamă, iar acest lucru nu mi se întâmplă doar mie.

Lumea a citit „vrea să se facă polițist”, gata, au interpretat

Da, tocmai de aceea am vrut să aduc la cunoștință că nu sunt un laș, cum s-ar putea interpreta, sau poate chiar delăsător și că nu-mi mai arde de fotbal. Au fost momente grele care mi-au pus capac. Mama îmi zicea mereu să mă las, că n-am un viitor. Ziceam „hai, poate-poate, iese și soarele pe strada mea”.

E păcat că s-a ajuns în acest punct

Da, și mie-mi pare rău, însă mai e de gândit în zilele următoare dacă-mi continui cariera sportivă sau dacă mă duc la școală. Aici e și singura problemă, ca să zic așa. Și Academia de Poliție, dar și fotbalul, sunt două vise ale mele pe care vreau să le urmez. De aceea este o decizie mult mai greu de luat. Ca să completez și să închei, vreau să le mulțumesc foarte mult celor de la Radio Dinamo 1948, care mi-au oferit încredere, m-au vorbit de bine în live-urile de la meciuri, în articole, galeriei lui Dinamo, care m-a susținut, domnului Rednic, pentru că mi-a deschis ochii, dar și doamnei diriginte, cea care m-a susținut foarte mult în această perioadă.