După ce a luat titlul cu Astra în 2016, Dănuț Coman, 43 ani, și-a trecut în CV și promovarea în L1 cu Hermannstadt. Acceptă o discuție relaxată despre viața și cariera sa, un dialog de aproape un ceas și jumătate care curge tumultos și deschis, de la primii pași în fotbal făcuți la Pitești până la provocările descoperite în perioada de conducător.
Dănuț Coman: Am traversat un an greu, dar finalul e cel care contează. Sibiul a urcat din nou în prima divizie, chiar dacă n-am trecut printr-o perioadă foarte bună. Nu știam ce înseamnă viața în eșalonul doi, cât de dificil e să aduci jucători, dar ne-am atins obiectivul. Le mulțumesc tuturor, staff tehnic, jucători, patroni! Cei care au susținut această echipă sunt principalii artizani ai performanței. Nu e simplu să reinvestești după retrogradare, fără banii din drepturile TV.
Dănuț Coman: Am purtat deja o discuție cu finanțatorii. Vedem ce va fi săptămâna viitoare. Indiferent că mai stau o zi sau cinci ani, îmi fac treaba ca și cum ar fi clubul meu personal. Răspunsul nu depinde însă doar de mine, ci și de emulația din jurul promovării, de implicarea autorităților locale. Consiliul Județean ne-a sprijinit mult, sper ca și Primăria să vină mai aproape de noi. Acest club fanion al orașului ar trebui să fie susținut de toți sibienii.
Dănuț Coman: Fotbal fără bani se poate face până la un anumit nivel. Dar performanță fără bani, e imposibil. Vreau stabilitate financiară. Vreau să mă pot uita în ochii jucătorilor, ai angajaților, să le transmit că le-au intrat la timp salariile în conturi. Am nevoie de liniște ca să mă pot ocupa doar de fotbal.
Dănuț Coman: Măldă și-a făcut treaba cât a putut de bine. Pe un antrenor îl țin rezultatele. Nu s-a pus problema să fie schimbat. E adevărat doar că, după eșecul cu Steaua din noiembrie, am discutat să vedem ce putem face mai bine spre promovare. M-au deranjat declarațiile lui, pentru că a avut parte de încrederea mea, a oamenilor de lângă mine. A fost lăsat să muncească și a reușit promovarea. Au existat probleme de lot, meciuri care poate nu ne-au mulțumit, dar n-am ieșit niciodată să spunem că n-a făcut echipa cum trebuia sau altele. Am încercat să fim uniți, să discutăm anumite probleme în vestiar, nu în public. Dar vom rezolva aceste chestiuni pe circuit intern.
Dănuț Coman: Am avut liniște în primii ani la Astra. Și stabilitate financiară. Dar, odată cu privarea de libertate a patronului, era de așteptat să nu se mai ocupe de fotbal. Să nu-l mai intereseze echipa. Oricare dintre noi am fi procedat probabil la fel. Cât despre Hermannstadt, am putut să fac echipa pe care am dorit-o, am adus ce antrenor am considerat de cuviință și am pus în practică strategia gândită. Sunt mulțumit de ceea ce am realizat în acest an.
Dănuț Coman: Nu. Dar am vorbit cu oameni apropiați lui și mi-am dat seama că fotbalul a rămas una dintre pasiunile lui. Cred că va reveni și, dacă așa se va întâmpla, o va face în forță. Am încredere că-și va propune să promoveze din nou în Liga 1. Cu entuziasmul dânsului, în doi ani poate fi la loc în elită.
Dănuț Coman: N-am ascuns că au existat discuții cu CFR, dar nu mai e vorba despre o propunere la zi. Am refuzat la momentul respectiv fiindcă dezamăgeam lumea de la Sibiu dacă aș fi plecat. Vorbesc însă des cu Neluțu Varga, pentru că suntem buni amici. La fel cu Mara și Bilașco. Ne cunoaștem de copii. L-au adus pe Cristi Balaj, au câștigat titlul, ce să mai spui? Vom vedea. În fotbal, lucrurile se schimbă de la o zi la alta.
Dănuț Coman: Mă știu cu Cristi de pe la 16-17 ani. Mereu ne spuneam că o să terminăm cariera cam în același timp. E un băiat foarte deștept, echilibrat. Știe fotbal. De ce n-am putea lucra împreună? La un club precum CFR e nevoie de oameni capabili, care să ajute echipa să progreseze, să-și atingă obiectivele.
Dănuț Coman: Mi-amintesc perfect! Am apărat trei penalty-uri, ne-am calificat în finală și i-am salvat pe amândoi. Au venit atunci în spatele porții și mă rugau să-i salvez. Știau ce-i așteaptă la vestiare dacă pierdeam. Mi-am făcut treaba, dar și acum aștept cafeaua pe care au promis-o. A fost o perioadă extraordinară, cu performanțe majore. Neaga era titular incontestabil, eu și Mutu nu prea jucam titulari în acea grupă. Abia după ce am mai crescut în vârstă și valoare s-a făcut diferențierea față de ceilalți colegi.
Dănuț Coman: Am jucat un meci cu naționala de juniori la Constanța și am vrut să mai rămânem acolo o zi. Ne-au sunat însă de la Pitești că avem meci cu tineretul Argeșului, așa că ne-am pus repede pe tren până la București. Am ajuns aproape de miezul nopții, am prins ultimul metrou până la autostradă. Iar la ocazie a oprit un nene cu o remorcă plină cu var. Așa am mers până la Pitești, eu, Mutu și Neaga. Vă dați seama cum am ajuns acasă. Nu ne mai recunoșteam unul pe altul. Am câștigat apoi partida, 1-0, gol Mutu!
Dănuț Coman: N-am avut nicio problemă. Domnul profesor Vasile Stan, care se ocupa de pregătirea portarilor, m-a luat de pe la 14-15 ani să mă antrenez pe lângă echipa mare. Eram oarecum familiarizat cu ce înseamnă numele și atmosfera din cabina primei echipe. Vintilă m-a ajutat foarte mult cu sfaturi și cu multe alte lucruri. Un băiat de mare caracter! Iar cu Halagian, Dumnezeu să-l odihnească!, am lucrat la început. Ne punea pe toți să scriem pe o foaie cine credem că ar merita să joace în următoarea întâlnire.
Dănuț Coman: Copil fiind, îl treceam mereu pe Vintilă în poartă, de rușine. Până într-o zi, când Halagian m-a luat tare: ”Bine, băi, Comane, cum vrei să te bag, dacă nici măcar tu n-ai încredere în tine?”. Și am început să mă scriu apoi pe mine pe bilețel. Dar am intrat în colimatorul lui Vintilă: ”Ce faci, mă? Vrei să joci înaintea mea? Păi, ești mai bun decât mine?”. Oricum o dădeam, nu era bine!
Dănuț Coman: Nu știu dacă a fost o greșeală. Era un loc de muncă, a demonstrat că e un antrenor capabil. Îmi pare rău însă pentru el, fiindcă e un băiat deștept, putea ajunge un tehnician foarte bun, dar s-a mulțumit mereu cu puțin. Să fie lângă casă, lângă familie. Dacă vrei să fii conducător, antrenor sau jucător mare, trebuie să faci niște sacrificii.
Dănuț Coman: Bine că n-am jucat eu, că luam vreo 17! Celta avea o echipă formidabilă, cu Salgado, Mostovoi, Makelele, Mazinho. Înaintea partidei, Silviu Dumitrescu l-a întrebat pe Gâlmencea: ”Băi, ești în stare să-l ții pe Penev?”. ”Da, nea Silviu, nicio problemă!”. A dat ăla trei goluri în primele 30 de minute! N-avei cum să le faci față nici dacă intram 15 inși pe teren.
Dănuț Coman: Viața și cariera mea au fost o cursă cu obstacole. Am încercat să mă încarc numai cu lucrurile pozitive care mi s-au întâmplat. Chiar și din acea dublă am extras doar momentele frumoase. Dacă mă uit acum în urmă, constat că, împreună cu colegii de atunci, chiar am realizat un traseu extraordinar. Sigur, a existat o părere de rău că ne-a scos exact rivala din România, care însă n-a fost cu nimic mai bună decât noi. A beneficiat doar de avantajul acelui gol înscris în Giulești, 1-1, după 0-0 în tur. Dar o dezamăgire m-a urmărit multă vreme.
Dănuț Coman: E momentul în care visezi că intri pe teren, joci, iar cînd te trezești ai senzația că galeria e lângă tine și cîntă imnul Rapidului. Mi s-a întâmplat deseori asta. Sunt clipe intime, care-ți oferă senzația că ai fost apreciat acolo unde ai lucrat, chiar dacă între tine și fani au mai existat contradicții. Ne-am mai certat. Dar suntem în continuare prieteni, toți știu că sunt rapidist. Indiferent că viața ne-a purtat pe fiecare în alte direcții, sentimentele rămân aceleași.
Dănuț Coman: Un răspuns frumos din partea lui Adrian. A dovedit că s-a maturizat. A arătat inteligență. Nu mai sunt timpurile de altădată, să ne înjurăm adversarii. Lumea s-a schimbat. Am evoluat. Chiar l-am felicitat pentru gestul lui. Și eu aș face la fel.
Dănuț Coman: Prima dată s-a întâmplat la un meci cu Steaua, când am greșit. Au început tot felul de voci prin tribună să comenteze. Apoi, la Chiajna, când m-am dus să beau apă de lângă bară, m-au înjurat. Am aruncat cu sticla înspre ei și de atunci s-a cam topit povestea de iubire. Dar mă întâlnesc frecvent cu băieții din galerie. Am fost și la nunta lui Gigi Corsicanu în urmă cu două săptămâni. Ei mă cunosc foarte bine. Știu că eram mai irascibil. Dar n-au cum să nege că sunt un rapidist adevărat.
Dănuț Coman: S-a întâmplat după o ceartă cu președintele de atunci, Constantin Zotta. M-au trimis la echipa a doua. După atâtea performanțe și sacrificii făcute pentru Rapid, e anormal să fii pus într-o asemenea postură. Dar recunoștința e cea mai grea povară. M-am ales și cu o accidentare urâtă, dar am fost mereu un tip care a reușit să treacă peste dificultăți, să se ridice și să-și urmeze obiectivele.
Dănuț Coman: Dacă ați văzut zilele trecute cum a dat Ibra cu masa de pământ în vestiarul lui Milan la petrecerea de după cucerirea titlului, cam așa s-a întâmplat și la incidentul cu Zotta. Numai că pe biroul acela mai erau un laptop, niște documente! Asta nu înseamnă că jucătorii de azi trebuie să procedeze la fel ca mine. Nu-i încurajez. Dar, vreme de mulți ani, Zotta a fost singurul om din fotbal pe care l-am urât. Din cauza lui am plecat de la Rapid. M-a ocolit mereu apoi, dar acum m-am liniștit. Ne salutăm dacă trecem unul pe lângă altul.
Dănuț Coman: Nu știu dacă Zotta era de vină. Am văzut ce înseamnă să fii conducător și să nu ai posibilitatea să plătești jucătorii la timp. Nu stăpânesc detaliile acelor vremuri. Dar și datoria provenită acum de la Julio Cesar e cumva asumată de actualul club, pentru că atunci când preiei o societate o faci cu active și pasive. E același lucru care s-a întâmplat la Craiova lui Mititelu.
Dănuț Coman: Suntem prieteni, ne-am și văzut în urmă cu vreo două săptămâni. A fost atunci doar un clinci când s-a întors la Rapid. Eu mă schimbam pe locul pe care se schimba el prima dată, o chestie de genul ăsta. Voiam să demonstrăm care e mai puternic, niște mici orgolii. Dar nu ne-am bătut.
Dănuț Coman: Doroftei a fost un boxer foarte bun, dar niciodată n-ar fi putut să-l bată pe Tyson! Așa că nici Ganea n-ar avea cum să mă bată. În ring, bineînțeles!
Dănuț Coman: Vorbim săptămânal la telefon. Amândoi am regretat incidentul. În tensiunea meciului, ai reacții ciudate uneori. Acum l-am felicitat pentru că a dus Argeșul în play-off și a creat acolo o echipă bună. Sigur, rezultatele înregistrate după sezonul regular n-au mai fost strălucite, dar sunt limite pe care jucătorii le ating. Prepeliță a demonstrat însă că are valoare și, cu niște fotbaliști necunoscuți în marea lor majoritate, a ajuns să se lupte cu cele mai importante formații din Liga 1.
Dănuț Coman: Orice zi petrecută cu Marius Șumudică e o aventură. Și zilele trecute m-a sunat. Am pus telefonul pe speaker. A vorbit doar el vreo 20 de minute. Eram cu niște prieteni, care au căzut sub canapea de râs. Povestea tot felul de trăznăi de pe la arabi. Ăsta e Șumi! Indiferent în ce stare ești, te binedispune, te încarcă pozitiv! Mi-a fost greu la început la Vaslui, dar cunoșteam jumătate din oraș după două-trei luni!
Dănuț Coman: M-am simțit apreciat acolo până la cearta cu Porumboiu. Mă cam considerau un jucător din ăla care, dacă zice șeful că e noapte, accept și eu că ziua e noapte. Am fost mereu un tip care a vorbit deschis, indiferent că stăteam în fața lui Porumboiu, Copos, Dinu Vamă sau a altcuiva. Asta a deranjat, pentru că, prin personalitatea mea, aveam un cuvânt de spus în vestiar și interpretau că știrbesc din puterea patronatului.
Dănuț Coman: N-aveai cum să te cerți cu Copos. Nu-ți reproșa nimic. Venea și te lua în brațe, îți spunea că ești cel mai bun și cel mai frumos. Era semnul clar că trebuie să-ți suni impresarul și să-ți cauți repede echipă.
Dănuț Coman: Pentru că nu eram la nivelul jucătorilor cu care lucrau ei, Mutu, Chivu, Lobonț. Probabil nici n-au văzut în mine un jucător cu posibilități de a atinge anvergura transferurilor lor. Am avut însă destule oferte, de la Bordeaux, de la Standard Liege. M-am blocat însă de fiecare dată în pretențiile financiare ale Rapidului. Cel mai aproape am fost de Levante, prin Adrian Ilie.
Dănuț Coman: Aveam deja pe masă precontractul. Spaniolii ofereau 1,3 milioane de euro. Copos cerea 2,5 milioane. Avea nevoie de bani mai mulți, că trebuia să-și renoveze hotelul. S-a blocat totul. Dar nu i-am bătut niciodată obrazul lui Copos. Nu știu ce s-ar fi întâmplat cu cariera mea dacă nu veneam la Rapid. Am avut sprijin din partea dînsului, a avut încredere să plătească niște bani când m-a luat de la Pitești.
Dănuț Coman: Zece! Am mai făcut una la genunchiul stâng după ce m-am lăsat de fotbal. Dacă vrei să mă plimbi după tine prin tot Bucureștiul, iei un magnet și mă tractezi!
Dănuț Coman: Cea de la degetul mare al mâinii stângi, din cauza căreia am și ratat Euro 2008. Meritam să fiu acolo, îmi doream foarte mult. A fost frustrant să pierd turneul final din cauza unei accidentări, dar am mers înainte. Ce să fac? Am muncit ani de zile, visezi să fii acolo, printre cei mai buni, dar pățești un necaz de acest gen. Mental, a fost greu să accept. Degetul respectiv nici azi nu mai e funcțional. E ca și cum nu l-aș avea.
Dănuț Coman: Nu voi uita niciodată acea partidă, când am avut în față nume grele precum Ramos, Morientes, David Villa, Casillas în poartă. Dar cel mai bun joc la națională a fost acel 1-1 în Franța, cu Răzvan Lucescu selecționer. Ce vedete aveau! Henry, Benzema, Ribery! Vedeți și azi ce înseamnă Benzema, omul care a salvat Madridul în acest sezon, i-a dus și până în finala Ligii Campionilor, unde sper să câștige. E candidatul numărul unu la Balonul de Aur.
Dănuț Coman: A fost un meci tare ciudat atunci, cu o încărcătură aparte. La final, nici nu știam ce să facem. Să mergem să ne bucurăm cu Răzvan, să fim mai rezervați. Nici el parcă nu se putea exterioriza știind că l-a învins pe tatăl său. Dar nea Mircea e un om care respiră fotbal. La fel ca Hagi! Și pe Gică o să-l vedeți pe bancă până la adânci bătrâneți. Dacă vorbim acum despre parchetul din acest salon, Hagi găsește conexiuni să facă o demonstrație cu un modul 4-3-3, să explice, să compare, să analizeze.
Dănuț Coman: Nu intru într-o cursă decât dacă mă pot lupta cu șanse egale pentru a câștiga. La FRF nu era însă cazul. Răzvan Burleanu e un bun manager, a demonstrat deja la nivel financiar și administrativ. E prima dată când clubul pe care-l reprezint l-a votat, Răzvan știa asta, dar n-am găsit niciodată vreun impediment la federație pentru a rezolva problemele echipei. Sunt convins că în acest mandat vor veni și rezultatele sportive. Dar, da, recunosc, pentru mine e un obiectiv acela de a candida la un moment dat, când voi acumula experiența necesară. Acum nu sunt încă pregătit.
Dănuț Coman: Peste cinci ani voi avea experiență!
Dănuț Coman: Vom vedea!
Dănuț Coman: Dacă aș fi patron, aș avea bani și mi-aș fixa obiective îndrăznețe, Mirel ar fi primul pe care l-aș căuta. Am fost adversari la club, colegi la națională, suntem prieteni. E un băiat de mare caracter și un viitor mare antrenor. Mi-a plăcut cum a gândit fotbalul la națională. La un club e însă altceva, își poate pune mai pregnant amprenta pe strategie, pe joc, pe mentalitatea grupului. Cred mai degrabă că le e teamă conducătorilor să-l contacteze, știind că e un tip cu personalitate, care vrea să-și facă meseria corect.
Dănuț Coman: Nu. Eu știu însă cam tot ce se întâmplă acolo, ce investiții face Neluțu Varga. Toți am vrea să joace precum Barcelona în vremurile de glorie, să facă spectacol, să lege 50 de pase până la gol. Dar Petrescu antrenează ce are la dispoziție și o face extraordinar. Câștigă an de an, chiar dacă fotbalul lui nu e plăcut. Îl felicit! Nu poți, de exemplu, să-l pregătești pe Dani Coman să-ți iasă pe centrări sau să-ți șuteze din voleu, că nu poate oferi așa ceva la calitățile lui!
Dănuț Coman: Și noi mai scandam când eram în activitate, poate mai scăpau și antrenorii alături de jucători, dar e clar că nu sunt de acord cu astfel de manifestări. Sunt însă anumite greșeli pe care poate ar trebui să i le acceptăm lui Petrescu. E interesant și plăcut să ai un tehnician ca el în Liga 1. Ar trebui să-l susținem mai mult.
Dănuț Coman: Da, dar îl mai alintam. Îi ziceam ”Broni”!
Dănuț Coman: Petrecărețul! El organiza toate ieșirile la Rapid. Cine vine, cu cine vine. Cânta, era sufletul vestiarului și al chefurilor.
Dănuț Coman: Talent. Pancu Talent!
Dănuț Coman: Tacticianul.
Dănuț Coman: Un tembel!
Dănuț Coman: Încă nu s-a făcut băiat mare. Mai copilărește. Nu poți să ai acele reacții, mai ales în calitate de căpitan. Ce să mai înțeleagă Rareș Ilie? Să sară și el la bătaie meciul viitor? Vrem să arătăm suporterilor că suntem rapidiști cu astfel de gesturi. Dar știau acest lucru. Săpunaru ar trebui să-i strângă pe ceilalți în jurul lui, să fie pozitiv și echilibrat. A greșit, dar rămâne sufletul Rapidului. Se va cuminți când va ajunge antrenor. Îl vedeți acum pe Mutu? Vi se pare că înainte era un băiat cuminte?
Dănuț Coman: Nebunul cu suflet mare.
Dănuț Coman: Cântărețul. Stătea numai prin discoteci.
Dănuț Coman: Copilul lui Sânmărtean. M-a dezamăgit când nu l-a chemat pe Lucian la nunta lui. Eu știu câte a făcut Sânmărtean pentru Nicușor. Pentru mine, Luci e ”Briliantul”, cel mai talentat jucător alături de care am evoluat.
Dănuț Coman: Treaba lui. Îi va trece. Și-așa îmi e dator cafeaua aia de la semifinala de juniori de la Onești.
Dănuț Coman: Surprinzătoare. Poate oferi în continuare multe lucruri frumoase naționalei. Cred că avea deja o situație financiară bună. Dar sunt situații în carieră când nu primează latura sportivă.
Dănuț Coman: E clar pe o pantă descendentă. Păcat că a ales să stea rezervă la Inter și să-și aștepte rândul, care nici nu va mai veni după eroarea gravă din campionat. Ce opțiuni avea? Să meargă să joace și să-și construiască o carieră lungă sau să stea pe bancă la Inter, să ia banii și să se ducă peste trei ani prin Serie B. În locul lui, aș pleca în această vară de la Milano. Și n-aș accepta să plec împrumutat. M-aș duce la o echipă fără presiunea unui trofeu, să pot juca doi-trei ani. Dacă va face acest pas, cred că va reveni la națională. Dar a pierdut un tempo important.
Dănuț Coman: În primul rând, Niță merită din plin ce i se întâmplă, să câștige bani, să fie titular la națională, să evolueze într-un campionat bun. Are o poveste de viață complicată și a obținut tot doar prin muncă, sacrificiu, dăruire, răbdare. Mihai Popa de la Voluntari va fi urmașul, după părerea mea. Va ajunge cel puțin la nivelul lui Ciprian Tătărușanu. E un portar cu calități minunate și un băiat de o calitate umană impecabilă. În maximum doi ani, e peste toți ceilalți. Îl cunosc de la 17 ani și știu ce potențial are. Cred cu tărie în el.
Dănuț Coman: Aoleo! Hai să vedem!
Dănuț Coman:…să merg acasă, la familie. Am o fată de 13 ani, cu care vreau să-mi petrec cât mai mult timp. Îmi pare rău că am pierdut multe momente pe când avea patru-cinci ani. Nu m-am putut bucura în totalitate de creșterea ei.
Dănuț Coman:… să dau anii înapoi și să mai adaug vreo cinci centimetri la înălțime. Am 1,81 metri, dacă eram puțin mai înalt poate că ajungeam și mai sus în carieră. Dar nu regret nimic din ce mi s-a întâmplat.
Dănuț Coman:…carnea de vită gătită mai mediu. De altcineva, pentru că eu nu mă pricep nici să pun un bec în casă.
Dănuț Coman:…iarna trecută, când am mers cu familia și niște prieteni în Tenerife. Bunul meu prieten Simon Maurer, cel care are compania de imobiliare din Brașov, mi-a pus în mână cheile casei sale de acolo și ne-am simțit foarte bien.
Dănuț Coman:… Alexa, Mutu și Neaga, la egalitate.
Dănuț Coman: Mercedes. Am o vârstă. Îmi plac mașinile mai elegante înaintea celor sports.
Dănuț Coman: În viitor! Să văd cum evoluează lumea, ce se va întâmpla cu fotbalul.
Dănuț Coman: Sigur! Să vedem dacă va mai candida Gino! Ne reauzim în 2522!
CV Dănuț Coman
Data nașterii: 28 martie 1979, Ștefănești (Argeș)
Post: portar
A jucat la FC Argeș (‘97-’05), Rocar (‘99), Rapid (‘05-’08, ‘10-’12), FC Brașov (‘08-’10), FC Vaslui (‘12-’13), Astra (‘13-’15)
Președinte club: Astra (‘15-’21), Hermannstadt (‘21-prezent)
Meciuri L1/națională: 252/14
Meciuri cupe europene: 30
Palmares jucător: Cupa României (‘06, ‘07 – Rapid, ‘14 – Astra), Supercupa României (‘07 – Rapid)
Palmares conducător: campion (‘16 – Astra), o promovare L1 (‘22 – Hermannstadt)