Andrei, după accidentarea de anul trecut, ai revenit în forță! Titular și integralist din primul meci, ai rămas așa până… acum! Povestește-mi puțin, te rog, despre cum ai parcurs acea perioadă dificilă, cum au fost revenirea și regăsirea ritmului.
A fost o experiență nouă pentru mine, sincer. Așa aș rezuma, deși poate sună mai bine decât realitatea pe care am trăit-o pe pielea mea (râde). Pentru că nu avusesem vreo accidentare gravă până atunci, doar contuzii, eram obișnuit să joc și cu dureri, nu erau probleme. Dar și carieră fără accidentare gravă, ar fi fost ireal! Cel mai greu mi-a fost în tot acel timp doar în zilele de meci.
Dincolo de momentul efectiv al accidentării sau de cel în care ai aflat că vei lipsi mult din teren?
Da, da! Cu durerea nu am probleme, iar provocările le iau așa cum sunt. Cel mai greu mi-a fost, cum îți spun, când era zi de meci. Atunci mă simțeam cu adevărat neputincios. În preliminarii, când naționala a avut nevoie de mine… Apoi, săptămânal, când CFR juca fără să pot să ajut și eu…
Cum ai reușit recuperarea?
Știi că m-am accidentat în cantonamentul naționalei. Ei bine, de a doua zi am început deja programul special. Și l-am ținut toată perioada, câte 7-8 ore pe zi, zi de zi! Antrenament specific, sală de forță, apoi bazin, exerciții cu kinetoterapeutul, întâi la națională, apoi la CFR…
Din exterior, sună a program infernal, mult mai dur decât unul de pregătire pentru joc!
Am reușit pentru că mental am fost foarte bine. De aici pleacă totul! De la abordarea ta, de la stabilitatea ta mentală și emoțională. Am stat foarte mult singur, multă vreme… Nu voiam să împovărez familia și apropiații cu drumul meu. Gândește-te că la un moment dat am început să fac antrenamente cu echipa. După 4-5 zile, fix cu 2 zile înainte de primul meci după accidentare, simt o durere… în același loc… Recidivă! Ia-o de la capăt! De aceea spun, mental trebuie să fii 100% pregătit.
Campion doi ani la rând cu CFR Cluj, de fiecare dată în echipa anului alcătuită de LPF, ce obiective fotbalistice personale îți setezi de fiecare dată? Și ce ți-ai propus pentru 2022?
Eu la începutul fiecărui an mă gândesc doar la un singur lucru: să fiu cel mai bun fundaș din țară! Dacă eu pot asta și am alături colegi cu care să construim defensiva nr. 1 din țară, cu cele mai puține goluri primite, atunci totul e perfect! Încă de când jucam la Botoșani m-am setat în direcția asta. Să fim drepți, măsura formei tale o dă dorința cluburilor de a te transfera. Când ajungi să fii cerut, dorit, înseamnă că ești pe drumul cel bun. Iar ca să ajungi să fii dorit, trebuie să fii printre cei mai buni jucători, de la echipa cea mai bună, nu?
Așa e, un calcul corect și onest. Doar că prea puțini îl spun, poate la fel de puțini îl și transformă în strategie personală… Apropo de transferuri, s-a zovnit că te apropii de ultimele 6 luni de contract și că semnezi o prelungire…
Nu e o informație corectă. Eu am contract cu CFR Cluj până în 2024, a fost mereu așa. Cât despre transfer, povestea a devenit reală fix în ziua în care m-am accidentat. Și fix atunci s-a și încheiat! Eram în cantonamentul naționalei, în ziua în care totul era aproape gata m-am accidentat. Știi cum e, lucrurile rele se întâmplă simplu, la fel ca bucuriile.
În vară se împlinesc 3 ani de CFR Cluj. Ce te-a învățat viața în vestiarul CFR?
Venisem la CFR cu o anumită abordare a fotbalului. În vestiarul de aici, când am văzut cum se pregătesc jucătorii, cum e alimentația, programul fizic la sală, mi s-a întărit credința că așa trebuie să arate drumul spre fotbalul mare. Și am învățat gestionarea presiunii, un lucru esențial! Cum să o gestionezi încă de la începutul săptămânii de meci, zi de zi, în pregătirea ta, mental, fizic, tot! Cum să abordezi corect un meci decisiv, un meci cu miză europeană… Am învățat multe.
Pe care tineri din curtea CFR-ului de azi mizezi pentru un viitor frumos în fotbal?
Sunt tineri talentați mulți și tot apar, eu un lucru foarte bun, care spune multe și despre potențialul românilor, dar și despre scouting-ul foarte bun al clubului. Mă opresc la doar două nume, care chiar m-au impresionat. Întâi Claudiu Petrila, pentru că de la primele antrenamente împreună mi-am spus: “Ajunge fotbalist mare!” La el nu e vorba doar de talent, are un caracter extraordinar! S-a vorbit și se tot vorbește mult despre el, dar asta nu se vede în antrenamentele lui, e modest și concentrat, jos pălăria! La 20 și ceva de ani să faci meciuri bune la campioana României, cu capul pe umeri, e un semn clar că poți fi mare fotbalist. Al doilea e Otto Hindrich, enervant de tânăr pentru un portar cu calitățile lui! Mare viitor are!
E greu să dai ochii zi de zi cu coechipierul Sigurjonsson și să-ți amintești de meciurile amare cu Islanda, barajul pentru EURO și meciul decisiv pentru barajul de Mondial, de la București?
Pfaaaa… Sincer, eu nu știu dacă am reușit să trec încă peste vreunul din aceste două meciuri. Dar ranchiunos sau supărat pe el n-am cum să fiu. Și nici nu sunt eu așa construit. Țin minte că i-am spus glumind înainte de meciul de al București, când ne trebuia victoria: “Veniți și voi liniștiți, nu trebuie să vă dați viața, stați la locul vostru, că n-aveți nevoie de punct, nu vă ajută”. Râdea și-mi spunea că e o generație nouă, neexperimentată, mai tineri ca el, și că putem învinge. Mi-e greu și acum să înțeleg cum n-am reușit…
Te pregătești pentru al treilea selecționer la națională, după Contra și Rădoi. De data aceasta, unul cu care ai lucrat și chiar recent! Cum ai primit vestea numirii lui Edward Iordănescu?
M-am bucurat pentru dânsul și am simțit că e cumva firesc, pentru că a făcut performanță pe unde a fost, era momentul să treacă la un alt nivel. A dus echipe în play-off, apoi a devenit campion, acum selecționer. Mie îmi place mult pentru că e un perfecționist. Analizează permanent, toată ziua, doar fotbal Un antrenor cu obiective ambițioase, dominat de o sete de performanță. E serios și exigent, dar caută să progreseze și el cu echipa, iar mie îmi face mare plăcere să lucrez cu astfel de oameni. E greu de lucrat cu cei care cred că le știu pe toate!
Să se aștepte românii la o schimbare de abordare în joc față de perioada Rădoi la națională?
Dificilă tare întrebarea… Nu poți spune că abordarea de la CFR va fi măcar asemănătoare celei de la națională, pentru că e totul diferit. Alți jucători, alt program, alt ritm, alte obiective. Așadar, vom descoperi în primele zile de cantonament, dacă sunt sănătos și sunt convocat (râde). La CFR a venit când eram la 6 puncte în spatele FCSB. Ne trebuiau rezultate urgent, a fost o cursă de urmărire, am reușit să facem performanță.
Spuneai anul trecut că un campionat se câștigă cu apărarea. Din experiența pe care ai început să o capeți la națională, cum crezi că se câștigă o calificare la un turneu final? Tot așa?
Spuneam că totul e diferit, mai ales programul, sunt mai puține meciuri până la o calificare. Dar cred totuși că și aici apărarea e esențială. Aș spune că 70-80% din calificare. Una e să ai confortul mental că nu iei gol și să poți lupta până la final ca să înscrii și alta e să fii condus în jumătate din meciuri și să te lupți să întorci mereu rezultatul!
Care ar fi meciul din cariera de până acum, club plus națională, pe care ai vrea să îl rejoci de bucuurie în fiecare săptămână de bucurie și cel pe care ai vrea să îl rejoci de oricâte ori e nevoie până îi schimbi rezultatul?
Hahaha… Aș rejuca bucuros, oricând, meciul de debut la națională. Victoria cu 3-2 din Austria. Așa ceva am trăit… De la imn, emoții, desfășurarea partidei, rezultat final… Foarte greu de descris în cuvinte. Din categoria cealaltă am cel puțin două meciuri. CFR Cluj – Sevilla, meciul tur, când am primit gol pe final de meci. Și barajul cu Islanda, de la națională, când la pauză credeam că putem întoarce totul după o primă repriză slabă.
Ca fundaș, aștepți introducerea VAR sau crezi că va fi și mai dificil pentru un apărător?
Aștept, aștept cu mare nerăbdare! Îți explic de ce. Și acum, fără VAR, suntem conștienți că orice atingere se poate transforma în penalty. Dar acum, când faci tackling curat și atâția se vaită, și mai și primesc penalty degeaba!, asta nu suport. M-am săturat de simulări! Eu cred că va fi în avantajul fundașului, per total. Uite, Germania-România, se dă penalty la intrarea mea. Știam 100% că nu am făcut fault. VAR mi-a dat dreptate. Chiar mă gândeam în secundele alea, Doamne, ce bine că avem VAR! Și a întors decizia.
Care e cel mai frumos compliment pe care îl poți primi de la un suporter?
Câștigăm sau pierdem, eu sunt cel mai fericit când oamenii văd, înțeleg și apoi îmi spun că am lăsat pe teren și ultimul strop de energie. Că am dat totul. E confirmarea pentru toată munca mea, practic. Că am sau nu potențial, că nivelul meu e mic sau mare, cea mai frumoasă senzație e atunci când lupți cu adevărat până la capăt iar oamenii apreciază asta. De aceea joc eu fotbal. Și de-aceea vin și ei la stadion.