Claudiu Keșeru a oferit un interviu în exclusivitate pentru PlaySport, în care a vorbit în mod evident, printre multe altele, despre perioada petrecută de el în fotbalul francez. În prezent la UTA Arad, atacantul ajuns la 35 de ani a jucat timp de mulți ani în Hexagon, la echipe precum Nantes, Tours, Angers sau Bastia, și a fost extrem de apreciat.
Keșeru a ajuns la nici 17 ani în Franța, la Nantes, de la FC Bihor. Acolo, a avut șansa de a evolua, printre alții, alături de Dimitri Payet, starul de azi al lui Olympique de Marseille, care era de asemenea la început de drum la acea vreme. Ulterior, tot la Nantes, a ajuns și marele Fabien Barthez, fost campion mondial cu naționala Franței în 1998, retras din activitate după doar câteva luni petrecute la „canari”.
Claudiu Keșeru a fost împrumutat de Nantes la Tours în sezonul 2008-2009, iar atunci a avut posibilitatea de a împărți vestiarul cu Olivier Giroud, viitorul câștigător de Cupă Mondială, Champions League și Europa League, printre altele. Dar și cu Laurent Koscielny, viitorul fundaș central al lui Arsenal.
Ulterior, în iulie 2010, Keșeru a semnat definitiv cu Angers, club la care fusese anterior împrumutat de Nantes. Acolo, fostul internațional român a jucat alături de Anthony Modeste, atacant ce evoluează în prezent la Borussia Dortmund.
„(În vara lui 2005, un fotbalist de 18 ani ajunge lângă tine, la Nantes. Vine din campionatul Insulelor Reunion și se numește Dimitri Payet. Cum l-ai simțit?). Foarte talentat, din prima zi! N-aveai cum să nu simți! Payet a început la grupa de 18 ani când a venit la Nantes, nici măcar la echipa secundă, dar a crescut fulminant. Când am început să jucăm împreună la seniori era o chimie extraordinară între noi. Fotbalist de picior drept, juca în stânga, când intra spre interiorul terenului plecam eu în adâncime, ne înțelegeam fantastic! Tineri amândoi, o legătură funcțională aparte…
(În iarna lui 2006, altă sosire, de data asta legendarul portar Fabien Barthez! Care a fost impactul asupra ta?) Aveam 20 de ani, a intrat Barthez în vestiar și s-a așezat fix lângă mine. Așa a vrut el! L-am privit din cap până în picioare, el a început să râdă. M-am prezentat, emoționat. Stai liniștit, știu cine ești, ne vom înțelege bine amândoi! Ce personaj fabulos, campion mondial și caracter deosebit… Lucram cu el despre finalizare, lovituri libere, poziționare, unghiuri de execuție. Cu Landreau și cu Barthez am lucrat cel mai mult. Voiam să știu ce e mai ușor de apărat, ca să fac invers. Eu așa am crescut ca atacant!
(Fix când sosești la Tours, ajunge și un atacant de 21 de ani, de la Grenoble… Olivier Giroud. Concurent pe post?) Nu, am jucat încă de la început alături de el în atac! Eram complementari în ofensivă. Doar că Olivier tot avea probleme la gleznă pe-atunci și se tot accidenta. Bine, dacă la Giroud poți spune că întrevedeai calitatea, la fundașul Koscielny vedeai clar deja o valoare în plus. De-aceea a și ajuns imediat apoi la Lorient, în Ligue 1. Era frumos la Tours, vestiar foarte relaxat, fără presiune, formație nou-promovată în L2, pe un val de entuziasm…
(Nantes pică iar în Ligue 2, tu îți revii și mergi împrumut la Angers, club care avea să te și cumpere definitiv. Cum te-ai rupt definitiv de Nantes?) Primele 6 luni am fost împrumutat, am reușit 4 goluri și 3 pase de gol în 14 meciuri, i-am convins și m-au transferat. Eram feblețea antrenorului Jean-Louis Garcia și a directorului sportiv. Era o atmosferă bună iar fotbalistic era ideal pentru mine. Jucam în spatele lui Anthony Modeste, atacantul de azi al lui Dortmund.
Aveam libertate de mișcare, asta conta enorm, pentru că în Ligue 2 sunt dueluri în toate zonele terenului, e un fotbal foarte fizic. Nu ca în Ligue 1, unde asta se întâmplă doar în treimea adversă. Ori eu, cu Modeste în față, eram ca peștele în apă! Era și Ferebory Dore, cu care am rămas apropiați, atacantul care ulterior a ajuns la Petrolul și CFR Cluj. Proteja mingea, foarte util. Per total, am ales Angers renunțând chiar la mulți bani de la Nantes, dar era sentimentul că se termină un ciclu și trebuie să încep altul”, a spus Claudiu Keșeru în interviul acordat jurnalistului Gabriel Berceanu.