La Institutul Național pentru Cercetare în Sport, Dorel Tocitu este șeful serviciului de Biochimie și Tehnologia Antrenamentului, doctor în biochimia efortului de înaltă performanță. Se ocupă de zeci de ani de sportivi de top sau de copii la început de drum în materie de performanță, iar în prezent face parte și din staff-ul lui David Popovici, băiatul-minune al natației mondiale.
Cunoaște mii de povești din culisele lumii sportului, tentațiile uriașe din zona de doping și episoade care, ieșite la lumină din cuferele secrete, ar putea rescrie probabil o istorie alternativă de pe stadioane, din săli, vestiare sau laboratoare. Acum, explozia cazului Simona Halep, testată pozitiv la US Open cu roxadustat, e prilejul unui dialog abrupt și a unei analize tăioase pe marginea evenimentului care a bulversat planeta.
– Două lucruri. Unu: să răspundă în fața comisiei la întrebarea cum a ajuns substanța în corpul ei. Iar aici totul depinde de abilitatea cu care va formula discursul. E nevoie de un poet de clasă, să lege o povestire de un anume fel.
– Istoria cazurilor ne arată că, după ce au cerut proba B, foarte puțini sportivi au obținut rezultat contrar probei A. E un prim pas greșit făcut de echipa lui Halep. Când tehnologia de depistare e atât de ridicată, nimeni nu și-ar compormite numele cu un verdict pozitiv în dreptul unui nume așa de mare din sportul mondial. Când au zis că e proba pozitivă, vă asigur că au folosit numeroase aparate și mulți oameni au lucrat la caz. Singurul lucru cu care se mai poate spera la ceva era pe procedură.
Niște chichițe formidabile. Cine a participat la proba B, ar fi trebuit să vadă dacă poate să speculeze câteva detalii. De exemplu, dacă regulamentul spune că formularul trebuie completat cu pastă neagră și e folosit un pix albastru, cere invalidare! Sau dacă ai scris data cu caractere romane în loc de arabe, la fel! Am dat niște situații ipotetice.
Esența dosarului e clară. Substanța se găsește în corpul sportivei, ea e responsabilă, indiferent cine ce a făcut. Dacă vreau să fiu malițios, vă trimit la declarația soției lui Patrick Mouratoglou, care zicea că o să se ocupe ea să nu mai dureze mult colaborarea pe partea de tenis. A luat-o gura pe dinainte.
Toate datele sunt în mâna echipei, pentru că, dacă ești profesionist, chiar dacă te duci la o Academie sau te pregătești la cosmodromul de la Baikonur, păstrezi legăturile cu oamenii care au pus o cărămidă la edificiul tău. Mai soliciți discret un second opinion. ”Băi, îmi zice ăsta de acum să mă tund chel”. Îl întreb și pe ăla dinainte. ”Băi, tu crezi că m-ar ajuta să n-am păr?” Dar ea dintr-odată a zis că ăia dinainte nu mai sunt buni, de acum am alții, ce i-o fi arătat Mouratoglu acolo.
Cine ar fi avut interesul să potențeze performanțele lui Halep? Toată lumea caută acum un medic. Dar ei evită să se implice în general în astfel de chestiuni. Acolo principalul marcator este antrenorul. El are interesul cel mai mare să funcționeze sportiva la nivel de top. Dacă nu se pricepe, are un preparator fizic. Ăsta e pe locul doi. Știe cum stau lucrurile dacă vine din atletism, ciclism, MMA. Au nenumărate rețete.
Uneori, doar i se sugerează sportivului. Asta e o problemă care se discută doar între patru ochi. Preparator cu antrenor. Preparator cu sportiv. Sportiv cu antrenor. Niciodată în trei. Aceeași întrebare am mai auzit-o de-a lungul carierei, când patronul, să zicem, se interesează cum a ajuns substanța X în corpul sportivilor din curtea lui. Dacă am un performer căruia vreau să-i cresc în opt luni valoarea pe grilă de la 80.000 de dolari la 2,5 milioane, asta e strict o relație între preparator și sportiv. Atât! Când e o echipă, e mai complicat, că știe multă lume!
De regulă, e exclus. N-am auzit unul care să zică : ”Îți dau un regim și o chesie alimentară să faci și să dregi”.
Ce a luat acum Simona Halep e substanță hard, ca la ciclism. E o versiune de EPO modernizată, luată pe gură în loc să fie băgată pe venă. La chestii din astea e foate greu să spui că a fost o greșeală. Nu știu ce aș zice eu. Dar cel care răspunde trebuie să fie un mare meseriaș.
Deși e dreptul sportivului, faptul că nu soliciți proba B e în favoarea ta. Când ai cerut-o, deja ai declarat război laboratorului, un duel pe care nu l-a câștigat nimeni până acum.
Greșeala e doar a ei. Sportivul e singurul responsabil. În mod normal, n-are nicio ieșire. Dar știți cum e! Mai dă telefon un sponsor, mai sunt presiuni. Nu ne ascundem! Sportul e un fenomen politic, economic și social. Nenorocirea asta de doping are multă politică în ea, pentru că există o dublă măsură maximă. Cum sunt tratați unii și cum sunt tratați alții. Unii sunt victime de serviciu. În 1988, când a fost prins pozitiv Ben Johnson la Olimpiada de la Seul, la 100 metri, cu stanozolol, 6 din 8 finaliști erau pozitivi, între care Linford Christie. Ăsta devenea campion mondial după un an. Dar dat pe goarnă a fost numai unul: Ben Johnson.
Exact! După aia ne-a spus wikileaks că primii 10 sportivi din orice ramură a sportului de performanță sunt bolnavi. Ceea ce înseamnă că noi, oamenii de știință, facem o selecție greșită. De fapt, trebuie să mergem în spitale și să-i alegem pe cei mai bolnavi și cu ăia să începem performanța. Toți ăștia din top sufereu de boli, pentru care beneficiau de scutire medicală. Am avut și noi unul la gimnastică, regele calului cu mânere.
Ia ghiciți! I-au zis: ”Iubitule, în următorii 20 de ani, exercițiul tău nu poate să-l facă nimeni. E perfecțiunea întruchipată. Dar fi atent! Dacă mai vii cu scutire medicală, o să iei mereu de la locul 4 la 6. N-o să te mai lăsăm în primii trei, pentru că substanțele folosite te ajută foarte mult să faci acel exercițiu”. Băiatul a înțeles imediat, I puping you!, mă duc pe drumul meu.
Am avut multe cereri. Oameni cu o încredere uluitoare. Au zis să închidem un pic ușa de la laborator, că uite ce vreau eu să fac, așa și pe dincolo. Când am auzit, suspectam că sunt la camera ascunsă. ”Cum să fac să fie bine, domnu’ Tocitu?”. Ce faceți în situația asta? Dacă nu-i spuneți, se sperie cum s-a speriat Cristian Tudor Popescu la Halep, acum. ”Ce scrie la contraindicații, substanța asta te poate omorî, domne!”. Nu te poate omorî chiar așa ușor. Am fost pus în situații de genul acesta.
Atunci când sportivul e decis să facă o treabă, cu orice preț. A citit pe internet. I-a intrat în cap. Are un prieten în SUA, în Spania. Că și prin Spania e, dar numai Rusia e condamnată. În Spania mai merge, că vedeți, ne bat ăia de ne ascultă cu urechea la toate sporturile. Dar când mai trebuie să sacrificăm unul, alegem un sportiv precum Simona. Sau vreo aruncătoare de bilă, care are vreo 36 de ani și oricum se retrage. N-ați văzut din fotbal. Ăsta va fi un scandal foarte mare la un moment dat.
Să sacrifice pe cineva. Sau cineva care să se sacrifice pe altarul sportului pentru ea. De genul: ”Uite, bă, ăsta e nenorocitul care a confundat anticoncepționalele cu mizeria asta de pastilă, că semănau între ele!”. Și ăla apare în fața comisiei. ”Da! Așa este! Doamna Halep n-a știut, eram drogat”. Adică își asumă ăla că e ultimul gunoi, își ia banii și la revedere! Are interdicție de a se apropia de sportivi și pa!
Depinde cât de bine e livrată povestirea. Trebuie să exerseze, să vadă dacă încep întâi s-o creadă ei. Vă dau un exemplu de posibil scenariu. Avem o sportivă. Trebuie să plece acasă sâmbătă din cantonament, liber până marți. Dar înainte să părăsească baza, apare echipa de testare de la WADA. E pozitivă. Dacă eu sunt managerul acestei fete, îi spun: ”Iubita, te salvez dacă te uiți în ochii mei și-mi spui fix ce s-a întâmplat!”. Începe să plângă ca Halep. Nu știe, nu vrea să dea în gât pe nimeni. Nici eu nu vreau să o ajut. Se gândește că se termină, totuși, cariera, se deblochează povestea. Cum o scăpăm?
Vineri seara, cu câteva ore înaintea controlului, are o criză de măsea. Se duce la un cabinet stomatologic. Durerea și frica o împing spre un atac de panică puternic. Iar stomatologul, deși știe că e sportivă de înaltă performanță și nu are voie să-i administreze substanța aflată acum în corpul ei, cu orice risc alege să-i salveze viața din acel atac de panică. Îi face substanța pe venă, o scoate din criză, cu gândul că sâmbătă pleacă acasă și nu se întâmplă nimic. Dar e prinsă printr-un concurs de împrejurări nefericit. Iată o poveste care ar sta oarecum în picioare, numai că trebuie să apară dentistul care să-și asume intervenția. Că ăla are cabinet stomatologic și tratează liniștit mai departe. Dar la Mouratoglou va fi greu de găsit un om de acest tip, să zică ”eu!”.
Ați văzut că Maria Șarapova a mulțumit cât a stat pe bară. A zis: ”În perioada în care am fost suspendată, am băut mai mult decât în întreaga mea viață și m-am întâlnit cu băieți. Uneori, cu mai mulți deodată. Și mi-a plăcut foarte mult!”. Asta, ultima propoziție, e strigătul de disperare al unei celebrități care n-are voie să facă nimic. Când vrea să bea o șampanie cu foiță de aur, îi ia ăla paharul din mână. ”Lasă, că vine US Open! Îți cumpăr eu trei sticle și bei după turneu”. Se duce sus în cameră, vede un paparazzo italian, cu barbă. ”Dar ăsta ce face aici?”. ”Stă să te pândească, să vadă ce faci”. ”Dar nu poate să doarmă cu mine, că am 18 camere de lux la dispoziție, îi dau și lui cinci”. ”Nu poți, că vine turneul X”. Și-n permanență sportivul devine un obiect cu care alții câștigă bani. Tu nu mai ai niciun drept asupra ta. Iar ăștia abia te așteaptă acum să te prindă la cotitură, să dea și-un exemplu, că la tenis era cam subțirel cu dopingul.
Nu neapărat! Ea poate să aibă un prieten de familie, care să-i fi sugerat niște lucruri mai simpatice. Ne spunea domnul Țiriac că singurul loc unde mai poate să progreseze doamna Halep e la deplasarea în teren. Că e mititică, nu mai poate avansa cu serviciul, dar să le zăpăcească pe alea cu alergatul, aia e posibil. Păi, ca să le zăpăcești pe alea cu alergatul, vă dau câteva meciuri.
Unul e finala de Roland Garros din 2018 cu Sloane Stephens. 6-3 pentru americancă, 2-0 în setul doi și apoi se întoarce partida și câștigă Simona cu 2-1 la seturi. Toate amănuntele erau împotriva ei. Mai pierduse o finală cu Ostapenko. Era în aceeași condiție. Deci foarte greu din punct de vedere psihologic. Păi, nu era tot aceeași Stephens și în continuare? Dar aia a terminat exprimarea fizică a procedeelor. S-a epuizat benzina de calitate de la început. A intrat combustibilul ăla mai de tractoare, s-a dus aia aditivată cu kerosen de avioane. Era pregătită să joace un timp mai scurt. Dă repede să scape de minge, să se termine, că se înmuiau macaroanele. Asta în timp ce Halep se deplasa la fel din prima secundă până la final.
Urmăresc, pentru că am mulți copii care mă întreabă una, alta și atunci sunt obligat să rămân conectat la fenomen. Zâmbesc, pentru că sunt într-o altă poziție. Nici în interior, nici în exterior. Sunt ca ușa aia batantă, la mijloc. Le văd pe toate, din ambele părți. Dar va fi foarte greu pentru Halep să iasă la liman. E un nume mare, agenția are toate cărțile în favoarea ei, se va împăuna că luptă cu integritatea.
Substanța Simonei Halep este hard, în timp ce meldoniumul pe care-l luau toți era o chestie pentru inimă. Că a dat cineva un exemplu. Ăsta nu mărește capacitatea de efort, doar protejează inima, să nu ne mai trezim cu un alt caz Ekeng. Le-am pus sănătatea în protecție, vezi Doamne! WADA n-avea atunci nici curbe de eliminare pentru meldonium și nici nu putea demonstra că mărește capacitatea de efort. Dar la Halep…vaiii de miiine…băiatul tatii!!…este EPO în cel mai pur stil. Luat pe gură, ca să nu ne mai înțepăm. E o substanță grea.
Treaba e ca Halep să găsească un meseriaș. Dacă ai de gând să te lupți, renunți la proba B și pornești apărarea în tăcere. Nu le spui ălora în față că te bați până la ultima picătură de energie. Știți cum se mai practică la ăia care acceptă cum merge treaba. Se duc și spun: ”Da, recunosc, am fost un nenorocit, am încercat să fac și să dreg! Acum mă pun în prima linie pentru un sport curat”. Ăia din comisie încep să plângă, scot șervețelul să-și șteargă lacrimile. Face un memoriu după o perioadă, când spune că e distrus, nu doarme noaptea, iar oamenii din comisie, emoționați iar până la lacrimi, decid că s-a sacrificat destul 6-8 luni. Adică exact o perioadă în care ăla oricum stătea, că era accidentat, trebuia să se opereze la cot. Cam așa funcționează!
Și ce dacă e cantitate mică? Tot interzis se numește. Multe probe se colectează și se analizează cu noi tehnologii și vin băieții și te deposedează de medalii și cu două Olimpiade în urmă. Dar asta e incorect, pentru că am respectat toate condițiile legale de la momentul respectiv. Mă așteptam, de exemplu, ca Șarapova, cu banii pe care-i are, să deschidă un dosar în civil și se umplea de bani. Dar cineva din jurul ei i-o fi zis: ”Las-o așa! Ți-a și plăcut între timp când ai petrecut cu mai mulți băieți în același timp! E suficient!”. Pentru că bani avea, nume imens la fel, avocați gârlă dispuși să se bată, putea câștiga și să-i scape și pe ceilalți.
Minime spre zero!
Asta de la Simona cred că o știu pe de rost băieții ăștia de la ciclismul de anduranță. Probabil și specialistul lui Halep din Franța și-a dat seama. ”Asta aleargă de le scoate limba, nu mai are timp să se antreneze sau să facă menținere la 31 de ani, că nu mai are chef. Cum facem noi să-i păstrăm asta? Îi dăm X”. A știut Simona, n-a știut, e treaba ei exclusivă. Chiar e nevinovată într-o anumită interpretare. Dacă ăla în care ai încredere îți pune la prânz 15 pastile pe masă, stai să vezi ce ți-a dat în fiecare? Apare una albastră, ce-i asta? ”E o vitamina C făcută eco din albină africană care polenizează măceșul. Te ajută să-ți ridice sistemul imunitar”. Și înăuntru e, de fapt, beleaua!
E o chestiune strict de încredere și de alegere a staff-ului. E posibil chiar să nu fie cineva din cercul celor cu care lucrează zilnic, ci de la un băiat pe care l-a cunoscut la Fratelli. ”Băi, fraiero! Muncești aiurea, îți dau eu un flacon fantastic”. Îi explică ce zmeu e. Și apare tentația, i se garantează că substanța nu poate fi găsită. Am avut un caz la atletism, unde antrenorul era convins că substanța e nedepistabilă, iar ungurii i-au transmis că o detectează în 28 de zile de la întrerupere tratament. Când faci chestii din astea, nu colaborezi cu legiuitorul, ci cu banditul!
Fără discuție! Vă întreb: cine e jucătoarea de tenis care are cea mai rapidă deplasare în teren din circuit? Simona Halep! Ce substanță s-a găsit în corpul acestei jucătoare? O substanță din categoria EPO, adică anduranță, celule roșii, oxigenare rapidă, revenire la fel. Dacă suntem doi țărani proști, care vindem gogoșari în piață, ne răspundem la aceste două întrebări și nu mai avem nevoie de nicio anchetă. La fel, circulau în presă niște fotografii cu mușchii ei. Ce anchetă îți mai trebuie? Că e de domeniul evidenței. Și e un produs din categoria modernă.
Sportivii mai au astăzi la îndemână doar hormonii de creștere, EPO și derivate ale acestora. Și mai au la tiroidă și la pancreas, pentru că insulina e pe lista doping, dar simulatorii pancreatici nu sunt. Restul au rămas de domeniul istoriei, fiindcă tehnologia e atât de avansată încât te găsește imediat. Aici e lupta.
Unii o urăsc, alții o iubesc. Știți cum stă treaba? Ca pe vremuri la controalele de la Barcelona, cu Messi. Idolatrizat de unii, semne de mirare din partea altora. El are și acum scutire de uz terapeutic pentru hormon de creștere. A fost un copil cu oase fragile, știți povestea. ”Băi, dar mai sunt Pique, X, Y, Z! Ce-i cu ei?”. Și agenția făcea planurile în octombrie, îi anunța că vin în martie, să se pregătească oamenii serios. Sau cum a fost și la Kobe Bryant, la Olimpiada de la Londra, ca să înțelegeți mersul lumii.
Americanii au zis întâi că nu vin cu cei din NBA, că nu-i interesează, e prea strict controlul doping. Ei joacă acasă liniștiți, are unul 120 de kile, dar aleargă suta de metri în 10 secunde. Nicio problemă! Vine răspunsul. ”Fiți atenți! Dați-ne unul pe care-l luăm la control, să-l știm cu un an înainte!”. ”Uite, Kobe Bryant!”. ”Wow, super!”. La primul meci din grupe, s-au dus ăștia cu televiziunile, control doping la Dream Team. Bryant le zice: ”Alooo, pardon, nu azi! Ați greșit! Meciul următor! Sâmbătă!”. S-au retras ăia cu coada între picioare, au zis că a fost o greșeală, trebuia să meargă la handbal, nu la baschet.
La meciul doi a dat Bryant urină, s-au uitat ăia atent de unde a livrat proba, că ne învățase Maradona trucul cu penisul de silicon umplut cu urină. Era proba OK, dar au venit să-i ia și sânge. ”Nu se poate! Păi, dacă-mi spargi vena cu seringa, îmi faci un hematom, nu mai pot arunca la coș. Mai dau o căldare de urină”. Și n-a dat sânge. Iar când au scris oamenii fișele pentru urină, a venit unul și i-a zis lui tanti care redacta actul: ”Auzi, să completezi cum îți spun eu la dată, dacă mai vrei să calci vreodată la Jocurile Olimpice!”. Ceva greșit din start, astfel încât să fie invalidat controlul dacă se găsea vreo nenorocită de substanță. Despre ce vorbim?
Absolut de acord!
Așa mi se pare! Are nevoie de lampa lui Aladin, de un băiat megadeștept care să construiască scenariul și de un om care să ia asupra lui eroarea. Ea poate fi absolvită de vină, dar să găsești un om acum, când arde focul, mi se pare foarte greu, dacă nu te-ai pregătit din vreme.
Uite-așa! În ziua în care ai înghițit prima substanță, scenariul trebuie să fie deja stabilit de la A la Z. Cu asta începi. ”Mâine mă găsește. Ce fac? Sunt pregătită să-mi opresc cariera? Da!”. Sau: ”Nu sunt pregătită! Vreau să le mai iau ăstora banii vreo patru ani, că am muncit ca un sclav ca să ajung la nivelul ăsta”. Iei în calcul să-ți asumi eventual doar vreo 6-8 luni pentru neglijență, ceva, dar visezi deja noaptea discursul de apărare. Nu stai să ți-l faci abia după ce a pocnit pastila.
Sunt două variante. Dacă Simona Halep a știut ce se petrece, e grav. Dacă n-a știut, e vina nenorociților care urmăresc câștigurile personale. Dar e dificil să arunci la înaintare pe cineva de la Academia ăstuia. ”Sau poate ne-a strecurat concurența o pastilă ca să ne elimine. Ne-a băgat Bolletieri nenorocirea în farfurie!”. Se pot inventa destule povești, dar ăla care le scrie și le girează trebuie să fie mai aproape decât sutienul doamnei. Au nevoie de Acarul Păun credibil. Altfel, se uită ăia la comisie, zâmbesc, își dau coate și-ți spun: ”Vezi că am mai auzit povestea asta de vreo tre ori!”. O singură victimă reală există, de fapt, în scandalul substanțelor dopante.
Sportivul care nu se dopează. Dacă acesta atinge un mare succes, primul lucru de care va fi acuzat este că a luat substanțe nelegale. Nu există însă la ora actuală un mod de a dovedi că nu i-au fost administrate droguri.