Suntem în iulie 2009, iar date spectaculoase din arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) indicau că fostul coregraf al lotului olimpic de gimnastică din vremurile de glorie ale Nadiei, Geza Pozsar, a lucrat ca informator al serviciilor secrete comuniste, sub numele conspirativ ”Nelu”. Multiple note atribuite acestei identități din perioada 1975-1979, adică inclusiv triumful de la JO Montreal 1976, cuprindeau amănunte teribile din sânul echipei de aur, cu soții Karoly și Comăneci în prim-plan.
Să recapitulăm câteva exemple din documentele CNSAS, sursa ”Nelu”, nu înainte de aminti detaliile racolării lui Pozsar, așa cum reies din dosarele secrete: „A fost recrutat la data de 26 februarie 1975 de către Inspectoratul Judeţean Bacău pentru supravegherea informativă a persoanelor din cadrul liceului de gimnastică. Recrutarea s-a realizat prin atragere treptată pe bază de sentimente patriotice”!
– ”Au fost cazuri când Bela Karoly nu le lăsa pe sportive să mănânce, dar le obliga să adune mâncarea pentru câinii lui, ceea ce a stârnit ura fetelor. În mod curent, cultivă ura între fete pentru a le putea stăpâni şi pentru a cunoaşte tot timpul ce se întâmplă în colectiv. Toate fetele care au lucrat sau lucrează cu el, deşi inteligente, dau dovadă de o totală lipsă de educaţie datorită atmosferei de imbecilizare a personalităţii umane de către acest antrenor care face dresaj, nu educaţie” (notă din 17 octombrie 1977)
– ”Karoly este un tip inuman având ca predilecţie terorizarea fără motive a celor din jur, inclusiv a soţiei, cu care se înjură şi o face în toate felurile, chiar şi în faţa fetelor. Este un incult şi needucat, bătându-şi joc de toate valorile culturale şi spirituale, iar în societate se comportă ca un sălbatic. E un carierist, deoarece a căutat să obţină gloria personală, nicidecum gloria gimnasticii româneşti. Se află în contradicţie flagrantă cu ce afirmă în public”
– „Bela e preocupat să plece la un concurs la Moscova şi Riga, unde speră să aranjeze cu arbitrii problema câştigării medaliilor la Mondialele din Franţa de componentele echipei de sub pregătirea sa şi cele sovietice în detrimentul Nadiei, pe care vrea s-o compromită şi s-o anihileze” (notă din 7 februarie ’78, când Nadia se pregătea la București, refuzând să mai colaboreze la Deva cu soții Karoly din cauza metodelor lor agresive)
– „Fiind în Italia la un concurs cu Ungureanu, Bela Karoly a fost invitat la o fabrică de confecţii împreună cu ceilalţi delegaţi. Li s-a spus că pot alege câte două costume, la care el şi-a luat şase. Atrăgându-i-se atenţia de ceilalţi, a spus «Lasă că nu mai venim noi pe aici!»” (notă din 7 februarie ’78)
– „Pe Nadia a batjocorit-o ani de-a rândul, făcând-o de la «vacă medaliată» până la «râioasă». Înainte de ultima ei fugă din cantonament i-a zis că s-a îngrăşat ca o nesimţită şi că de aici încolo va trăi cu aer comprimat”
– ”Karoly este un sadic, deoarece chiar la masă, în prezenţa fetelor înfometate, înfulecă fără bun-simţ”.
E o retorică pe care, deschis, Geza Pozsar, 71 ani, stabilit de patru decenii în Sacramento (California), a prezentat-o inclusiv în interviuri din SUA și România, ultima dată într-un terifiant tablou complet descris în dialog exclusiv cu playsport. Acum e însă pentru prima oară când admite cu subiect și predicat: ”Da, am fost informatorul «Nelu» al Securității!”. Urmează explicațiile unei relații subterane alambicate.
– Povestea e mai lungă și începe în vara lui 1974. Am mers atunci cu fetele la Mondialul de la Varna, în Bulgaria, doar ca să simtă pulsul competiției, să vadă ce înseamnă un concurs de acest nivel. Erau micuțe. Nadia abia făcea primii pași spre statutul de viitoare vedetă. Organizam acolo antrenamente cu public pentru a le expune în fața oamenilor. Și, într-o zi, Bela sesizează prezența unei tipe exotice, care stătea în dreptul ușii și privea lung la pregătirile noastre. Îmi zice: ”Ia întreab-o cine e și ce face aici!”. Arăta superb. Trăsături asiatice, păr lung, până aproape de coapse. O frumusețe de fată!
– Era franțuzoaică. Am întrebat-o dacă e arbitră, antrenoare și mi-a răspuns că e doar o simplă amatoare de gimnastică din Paris, venită să asiste la Mondiale. Ne-am împrietenit, ne-am mai întâlnit și ulterior, iar între noi s-a înfiripat o relație. A venit să mă vadă și în România. Am vizitat împreună mănăstirile din Moldova, am fost și pe la Oradea. Discutam chiar de căsătorie. Depusesem deja actele la Consiliul de Stat de la București, hotărât să plec în Franța după ea. Demersurile însă s-au prelungit, a venit succesul fantastic al Nadiei la Europenele de la Skien 1975, pe solul creat de mine, și am început să fiu tot mai integrat în ”echipa Karoly”. Eram și eu ungur, la fel ca ei, am crescut tot la Cluj, intrasem deja ca într-o familie. Și, la un moment dat, Bela îmi zice alarmat: ”Du-te repede la Securitate, că e de rău!”.
– Habar n-aveam unde e Securitatea! În fine, mi-a explicat, m-am dus, iar acolo m-a întâmpinat un tip care m-a condus într-un birou auster. Totul se întâmpla a doua zi după ce franțuzoaica plecase din România. M-au luat direct: că individa e spion, eu sunt, la rândul meu, suspectat de spionaj și, dacă vreau să continui să lucrez și să nu mi se deschidă dosar penal, trebuie să colaborăm, să nu fug din țară. Un șantaj! Și să țin cont că nu știu niciodată cu cine vorbesc, dacă nu cumva și celălalt e tot informator! Eu o suspectam pe Marta de legături cu Securitatea, dar s-a dovedit că Bela Karoly a fost recrutat la început cu numele de ”Katona”. Împreună cu Karoly, ajunsesem însă ca, o dată sau de două ori pe lună, să mergem la chefuri cu șeful Securității din Deva, ”Șeriful” îi spuneam. Ne duceam să mâncăm pe undeva prin Apuseni.
– Nu mai țin minte exact. Știu doar că mă chemau periodic, mă întrebau ce se mai întâmplă. Nu scriam personal rapoartele. Era un ofițer care le întocmea, pe mine cred că mă înregistrau când relatam. A fost o chestie urâtă, dar am crezut că fac un lucru pozitiv. Am simțit cumva ca o obligație să spun ce se întâmplă în interior în realitate. Nu aveam la îndemână alte metode. Toată Securitatea, conducerea partidului, șefii de la Consiliul pentru Educație Fizică și Sport erau foarte interesați de integritatea echipei, care însemna o mină de aur pentru România. Iar eu am acceptat să furnizez toate acele informații considerând că ajut astfel să se schimbe ceva din mediul sălbatic pe care-l dezvoltaseră soții Karoly.
– În ce privește torturarea copiilor și cruzimea la care erau expuși, absolut da! Fără niciun dubiu!
– Da. Eu sunt.
– Trăiesc cu senzația că, la un moment dat, prin tot ceea ce s-a adunat, au vrut să scape pur și simplu de Bela. Plus că Ceaușeasca era disperată că pe Nadia o antrenează trei unguri, adică soții Karoly și cu mine! Disperată! Am pus și eu peste ani cap la cap evenimentele de la Moscova 1980, cu scandalul legat de Nadia la individual compus, o grămadă de lucruri ciudate petrecute cu ocazia turneului demonstrativ din SUA în martie 1981 și am ajuns la concluzia că am fost cumva împinși să plecăm. Oricum, eu aveam de multă vreme în cap ideea că trebuie să prind un moment prielnic s-o întind. De exemplu, mi-e greu să cred că securistul care a fost cu noi în delegație în America în momentul evadării nu și-a dat seama că e ceva în neregulă cu noi în acele zile.
– Mi-au dat de la București niște lucruri nesemnificative. N-am văzut rapoartele mele, ci numai documentele în care se făcea referire la mine dinspre alți informatori.
– Au încercat să mă urmărească în America. Am ținut însă multă vreme sub pat un pistol, pe care mi-l dăduse o rudă din SUA. Știam și că sunt într-un sistem de protecție FBI. Nu mi-era teamă că voi fi lichidat, ci că vor încerca pur și simplu vreo operațiune în forță prin care să mă extragă din America și să mă aducă la București pentru a fi aruncat în pușcăriile comuniste. De altfel, eu am și primit în absență o condamnare la închisoare de șase ani. Marta se alesese cu opt ani, iar Bela cu zece ani! Habar n-am ce s-a mai întâmplat cu sentințele astea după Revoluție, că am fost în țară, dar nu mi-a zis nimeni nimic. Probabil s-au șters printr-o amnistie.
– Vă povestesc și o istorioară simpatică apropo de urmărirea Nadiei. Mi-a zis-o chiar ea. A fost invitată la un Revelion la Sinaia alături de alte personalități din sport, din zona actorilor. Și petreceau de zor în pragul Anului Nou, când deodată a intrat brusc în mijlocul ringului un tip necunoscut, iar proprietarul s-a rățoit la el: ” Tu cine ești, mă?”. ”Nicu!”. ”Care Nicu, mă?”. ”Bă, câți Nicu știi tu în țara asta?”. Venise Nicușor Ceaușescu, a cărui figură nu era însă așa cunoscută în popor, cum se întâmpla cu taică-su. Plus că, pe semiîntunericul unei petreceri, nu distingi fețele foarte bine. Au apărut imediat după el și ”băieții cu ochi albaștri”. Nicu a aterizat acolo pe nepusă masă ca s-o ia pe Nadia să meargă împreună la alt chef.
– Păi, cred că lucrau cam toți la rapoarte! Fiindcă intrai automat la suspect de legături cu persoane străine atunci când colindai așa de mult peste hotare la turnee, la concursuri, la cantonamente. Mi-aduc aminte că era des cu noi în delegație un tip de la Securitate, Ilie Pronosport îi ziceam, altfel foarte sensibil la situația dureroasă a fetelor și cu o latură umană mai de soi. Iar în Mexic a avut loc o scenă jenantă, că Bela ne furase banii și mie, și pianistului Carol Stabișevschi, eram tare supărați, dar Ilie, ca să potolească subiectul, ne-a dat de la el diurna, să ne putem descurca pe acolo câteva zile.