Adrian Ursea locuiește de peste 30 de ani în Elveția, unde a plecat în 1991, de la Petrolul. A navigat prin fotbalul cantonal până în 2000, ca jucător, apoi și-a dezvoltat o carieră de antrenor, cu licență PRO obținută în Elveția în 2006.
A lucrat mult la nivel juvenil, a pregătit în două rânduri pe Servette Geneva în calitate de interimar, iar marea provocare a fost mandatul de la Nice, întâi secundul lui Vieira, apoi principal, ambele strânse în perioada 2019-2021. Cunoaște ca-n palmă lumea balonului rotund din Elveția, naționala lui Murat Yakin așijderea. Prin urmare, vocea lui Ursea, 55 ani, e indicatorul perfect după tragerea la sorți pentru preliminariile CE 2024, care, în afara cvartetului Israel – Kosovo – Belarus – Andorra, ne-a scos în față, în postura de favorită, trupa lui Xhaka și Shaqiri.
Domnule Ursea, cunoașteți foarte bine fotbalul elvețian, e o echipă de neatins pentru România?
Mă uit, în primul rând, la întreaga grupă. Vom avea două meciuri de gală cu Elveția, un cap de serie în fața căruia poți produce însă surprize în anumite condiții, chiar dacă e o națională cu mulți pași înaintea noastră. În rest, ai adversari cam de același nivel, numai că, la situația în care e azi România, absolut orice joc e foarte dificil. Ne vom bate pentru locul 2 cu Israel, Kosovo și Belarus.
Puteți detalia ce înseamnă naționala de azi a Elveției?
Numai dacă ne uităm la coloana lor vertebrală te ia cu amețeală. Sommer apără la Monchengladbach și e între primii cinci portari din lume la ora asta. Akanji e la City, Xhaka e de neclintit la Arsenal, care a început fantastic în Premier League. Iar Embolo este golgeterul lui Monaco. Orice antrenor și-ar dori un asemenea ax de forță. Acum sunt foarte curios ce vor face și la Mondiale într-un moment în care au acumulat multă experiență.
E o echipă obișnuită deja cu turneele finale.
O formație într-un progres constant, fructul unei strategii de mai bine de 15 ani a federației, care a pus la punct o anumită filozofie, a lucrat, a respectat planul, iar acum culege roadele în flux continuu. Au bătut Spania în deplasare și Portugalia în grupa din Liga Națiunilor, unde nu discutăm, totuși, de niște partide amicale. Nu mai e o echipă care să spună: ”Domne, intrăm pe teren ca să demonstrăm nu știu ce!”. Elveția a demonstrat deja că e un nume cu greutate.
Cum a fost conversia de la perioada de selecționer a lui Petkovici spre Murat Yakin?
Cu Petkovici au fost șapte ani în care Elveția devenise o echipă de posesie. Apoi, cu Murat Yakin, s-a transformat incredibil într-o națională-cameleon. E capabilă să joace și pe posesie, și pe tranziție, foarte solidă defensiv, te poate supune pe contre. Combină admirabil ambele variante, astfel încât nu știi niciodată ce strategie va aborda.
Asta nu e o veste prea bună pentru Edi Iordănescu, fiindcă e dificil să pregătești un meci împotriva unui astfel de adversar greu de citit, nu?
Exact. Elveția își schimbă pielea de la un meci la altul. Dacă Petkovici miza pe un modul 3-5-2, 3-4-3 sau 3-4-1-2, cu Shaqiri în spatele a doi atacanți, Yakin a trecut la așezarea cu patru fundași. Nu e exclus însă să se întoarcă la sistemele anterioare, așa că e o dată în plus o echipă imprevizibilă.
Testul suprem va fi probabil cu Brazilia la Mondiale.
E Camerun înainte, să nu ne grăbim! Mondialul va oferi însă câteva răspunsuri care ne vor interesa pentru perioada post-turneu. Va fi probabil momentul să se gândească la ce se întâmplă pe flancul stâng în apărare, pentru că Rodriguez are o vârstă. Vom vedea cum va traversa Shaqiri acest campionat.
La ce vă referiți?
Vine din MLS, unde, cu tot respectul, e un fotbal diferit față de Europa. La Lyon l-au folosit în dreapta, cu posibilitatea de a intra spre centru, dar a fost un eșec total, motiv pentru care s-au grăbit să-l vândă în SUA. La națională acceptă acest compromis în lateral, pentru că Djibril Sow a fost fixat în spatele lui Embolo.
Dacă i-ați oferi trei sfaturi lui Edi Iordănescu despre cum poate fi păcălită Elveția, la ce v-ați opri?
Cum spuneam, partea lor stângă ar putea să le creeze dureri de cap din cauza vârstei lui Rodriguez, care e un jucător cu experiență, dar au probabil în vedere o schimbare. Și în dreapta e o problemă. Lui Shaqiri nu-i place să acopere și faza defensivă. Dacă-l obligi să vină în apărare, nu-ți mai apare în atac. Iar fundașul, Widmer, e deficitar la plasament, când joci cu centrări. Dintr-odată vedem vulnerabilități pe ambele benzi în defensivă.
Subiectul doi?
Să fie foarte atenți la presingul Elveției. Dacă vrei să pleci de jos cu inițierea atacurilor, trebuie să ai mare grijă și să controlezi bine ceea ce vrei să faci. Să nu riști, pentru că poți pierde mingea într-o zonă periculoasă și-ți creezi o situație poate fără ieșire.
Trei?
Ideal e să marchezi primul. Astfel începi să-i destabilizezi, îi obligi să se expună mai mult, să iasă din sistem. Asta te poate ajuta să profiți de anumite spații, să te dezvolți altfel pe teren.
Ce vă spun Israel sau Kosovo?
Pe israelieni i-am studiat când am jucat cu Nice împotriva lui Beer-Sheva în Cupa UEFA. Au făcut un progres enorm, și Craiova a simțit asta cu aceeași echipă. Aleargă, muncesc foarte mult, nu renunță niciodată. Nu e cel mai facil adversar pe care ni l-am dori. Apoi, pe câțiva dintre kosovari îi văd aproape week-end de week-end în campionatul elvețian. Pentru ei, naționala depășește ideea de fotbal. E o chestie de viață și de moarte, așa că va fi un rival complicat. Ideal ar fi însă să ne concentrăm pe situația României, mai puțin pe ceilalți.
Și cum se vede România dinspre Țara Cantoanelor?
Să uităm teoriile despre România care a fost. Iar dacă vom porni cu mentalitatea că suntem deja pe locul doi, după Elveția, am eșuat din start. Să ne intre bine în cap că nu mai existăm. Asta e realitatea! Trebuie să lăsăm nasul mai jos, să fim mai modești și să demonstrăm ceva pe teren, nu prin vorbe fără acoperire. Să vedem cum va lucra selecționerul, cum va acționa federația, cum vor pregăti meciurile astea. Jucătorii vor avea un an în plus de experiență. Cheia e numai în curtea noastră, nu în altă parte.
Am terminat ultimii în Liga Națiunilor, vi se pare că s-a pus, totuși, vreun fundament pentru ce va urma?
Îmi aduc aminte ce spunea recent Boloni, când puncta că obiectivul number one trebuie să fie Mondialul din 2026, iar mulți au sărit atunci cu fundul în sus. Eu tind însă să-i dau dreptate. Aș fi gândit la fel. Să fi utilizat Liga Națiunilor pentru a pregăti Europeanul și apoi, prin acesta, să ne consolidăm în vederea Mondialului. Așa trebuia să sune și mesajul către populație. OK, încercăm să fim cât mai sus și în Liga Națiunilor, vrem să câștigăm, ca orice echipă serioasă, dar ingredientele sunt următoarele: X, Y, Z. Noi ce am câștigat însă prin Liga Națiunilor?
Mai nimic?
Nimic! S-a progresat? Foarte lejer! Să fim sinceri: am vrut să terminăm primii în această competiție și n-am realizat mai nimic. Am pierdut timpul. Care-i, de fapt, strategia? Unde e ea? Toată lumea doar urlă, strigă. N-am văzut nicăieri o analiză pertinentă. Să aflăm de ce am terminat pe locul patru, ce mijloace am avut și avem la îndemână. Să știm care e stilul nostru. Posesie? Tranziție? Ce ne definește? Nimic din toate astea, doar tirul îndreptat orbește spre selecționer. Nu vom face nimic dacă vom continua așa. Să venim cu picioarele pe pământ măcar în al 12-lea ceas, să punem mâna să lucrăm rațional. Pentru mine ar fi cu adevărat grav dacă ratăm calificarea la Mondiale.
Data nașterii: 14 septembrie 1967, Slobozia
Post: mijlocaș central
A jucat la Petrolul Ploiești (’86-’88, ’89-’91), Victoria (’88-’89), Locarno (’91-’92), Chenois (’92-’94), Rapid (’94), Etoile Carouge (’95), Bulle (’95-’96), Vevey (’96-’97), Stade Nyonnaise (’97-’99), Fribourg (’99-’00)
A antrenat la Vevey (’00-’01), Servette Geneva (interimar – ’03 / secund, ’01-’03, ’04 / U21 – ’19), Meyrin (’05), Neuchatel Xamax (’11-’16, Academie), Nice (principal – ’20-’21 / secund – ’16-’18, ’19-’20)
Meciuri/goluri L1: 149/20
Meciuri/goluri cupe europene: 11/0
Meciuri/goluri națională: 43/0 (U16-U21)