Exclusiv. La 3 ani, doctorii nu-i mai dădeau nicio șansă și acum se luptă cu cele mai dure femei ale planetei! Visul de vară al Lăcrămioarei Perijoc

Lăcrămioara Perijoc este una dintre sportivele României care merită urmărite în 2021. Campioană europeană la box, în 2019, la categoria 54 de kg, pugilista în vârstă de 26 de ani a demonstrat că este una dintre speranțele României la Jocurile Olimpice de la Tokyo, care s-au amânat cu un an. La vârsta de trei ani, aceasta suferea un accident teribil și era nevoită să rămână fără splină. Acest lucru nu a oprit-o să muncească pentru a deveni un sportiv important al României.

Pe burtierele unor televiziuni apare uneori Luminița Perijoc, când dau interviuri, dar eu sunt Lăcrămioara. Sunt conștientă însă, că mai am de muncit până când nu va mai fi nevoie să mă prezint”, își începe aceasta discuția cu noi.

Lăcrămioara povestește pentru Playsport amânunte importante din viața ei, planurile de viitor, dar și pasiunea sa pentru citit, care o ajută să-și îmbunătățească performanțele sportive. Sportiva originară din Suceava provine dintr-o familie cu opt copii, iar în ciuda greutăților financiare, părinții au susținut-o și au fost un model pentru pugilistă în practicarea sportului în care a cunoscut consacrarea.

A vrut să practice șahul

Cum era Lăcrămioara când era mică?

O sportivă se plânge că i-au crescut sânii după ce s-a vaccinat împotriva Covid-19. Galerie…

Foarte energică. Tot timpul la joacă, alergam, eram cu mingea, dar îmi făceam și temele. Nu am neglijat școala niciodată și îi ajutam și pe ai mei la treburile casnice. Provin dintr-o familie cu opt copii și primeam de mică sarcini de adult, iar acest lucru m-a ajutat să mă dezvolt foarte mult.

Primul sport de care te-ai îndrăgostit?

A fost șahul. Tata m-a învățat să joc și am ajuns apoi să particip la o fază pe județ. Încă îmi place șahul. Mai joc cu antrenorul meu, domnul Lăcătuș, dar nu mă ridic la nivelul lui, însă mereu am ceva de învățat de la dânsul.

Ce a urmat până ai ajuns la box?

Am făcut și handbal, tenis de masă în clasele 5-8, dar și fotbal, unde am jucat pe postul de mijlocaș central. Problema mea atunci era că nu știam că există acest sport la fete, mi-a luat ceva până am aflat. Jucam tot timpul cu băieții la școală, iar profesorul meu de sport mi-a spus să merg într-o zi și la un antrenament la box. Prima dată m-am luat cu alte chestii, nu m-am dus la acel antrenament. Antrenorul s-a supărat foarte mult și mi-a părut rău. Când am ajuns în cele din urmă la sală, a fost ca o energie, sincer, a fost un mare impact și am zis că aici este locul meu. M-a atras din prima și mi-am zis că acesta este drumul pe care trebuie să-l parcurg.

Matematica, prima dragoste

Care era materia preferată la școală?

Matematica, dovadă că am intrat și la liceul de informatică, după ce, culmea, nu am reușit să intru la liceul sportiv. Am picat la proba de săritură în lungime. Mi-a părut foarte rău atunci, însă până la urmă a fost foarte bine. Pentru că la un liceu sportiv nu aș fi făcut atât de multe materii la școală.

Dacă ai lua-o de la capăt, ai începe box-ul la o vărstă mai mică?

Eu zic că așa a fost cel mai bine și sunt foarte mulțumită de drumul pe care l-am parcurs în viață. După terminarea liceului, viața mea s-a schimbat radical. Mai exact la 17 ani, de când am luat decizia de a veni definitiv în București și la Steaua. Antrenorii mei, Adrian și Mihaela Lăcătuș au avut un mare impact asupra carierei mele. Ei sunt mentorii mei și m-au ajutat să fiu și în viață mai disciplinată. Dar multă lume nu știe un lucru.

Te rog…

Pe când aveam trei ani, am făcut un accident teribil și m-am operat. Mi-a fost scoasă splina. După ce am ieșit din spital, tot căutam mingea de fotbal ca să mă joc, nu mă gândeam niciodată că o să pot să trăiesc fără să fac un sport. Doctorii îi spuseseră mamei că nu o să pot să fac niciun sport de performanță niciodată, dar mama nu mi-a zis acest lucru când eram mică. Mi-a dat de înțeles că nu e bine să mă duc la box, dar nu m-am lăsat. M-am ambiționat și mai tare.

Modelul patern

Frații și surorile tale au făcut vreun sport?

Nu, cred că doar eu am moștenit talentul de la tatăl meu. El a făcut fotbal și lupte în tinerețe. Probabil de la el am avut acest talent nativ de a nu mă da bătută niciodată și de a practica mai multe discipline sportive.

Cum te simți după o medalie cucerită?

Mulți văd doar medaliile câștigate de sportivi. Munca din spate nu se vede niciodată. De exemplu, nimeni nu știe că eu timp de șapte ani am avut o mulțime de eșecuri, până am devenit campioană europeană. Mulți nu văd suferința, criticile, durerile, nu știu că am luptat la 51 de kg, apoi 60 kg ca să mă întăresc, apoi am devenit campioană la 54.

Ai fost campioană europeană în 2019 la 54 de kg. În noiembrie 2020, ai ieșit campioană națională la 54 de kg, dar pentru JO vei te vei bate la categoria 51 de kg. Spune-mi cum a arătat masa de sărbători de Crăciun?

Am făcut sărbătorile cu colegii, antrenorii. Farfuria lor a fost plină, a mea goală (râde). Țin o dietă echilibrată, pentru că atunci când ai un scop, trebuie să te ții de el. Eu consider că în această perioadă de pandemie, atât eu, cât și colegele mele ne-am pregătit foarte bine. Nu-mi pare rău că s-au amânat Jocurile Olimpice cu încă un an, pentru că am acumulat și mai multă experiență și va fi un plus pentru noi.

Visează la o participare la Tokyo

Ce ar însemna pentru tine să ajungi la Jocurile Olimpice de la Tokyo?

Dorința de a ajunge la Tokyo mi s-a amplificat după ce am ratat în 2016 participarea la RIO. Am pierdut în fața vicecampioanei olimpice, chiar dacă eu consider că nu a fost rezultatul corect. Oricum nu mai contează ce s-a întâmplat. Acum mă gândesc la ce urmează. Încerc să fac totul așa cum trebuie, să nu fac o disperare pentru a fi acolo, dar să parcurg toate etapele de pregătire ca să fiu în cea mai bună formă în calificările de la Paris.

Pe ce te-ai concentrat cel mai mult în ultima vreme?

Cred că un sportiv nu trebuie doar să se pregătească foarte bine, să aibă o alimentație corectă sau să se odihnească ci să se dezvolte pe mai multe planuri. Eu citesc foarte mult, la mine la Plevnei am o cutie plină de cărți despre dezvoltare personală. Am învățat de a lungul timpului că atunci când toată lumea renunță tu trebuie să fii pregătit 100%.

Ce modele ai ca sportiv?

Nu am modele doar din lumea boxului. Într-adevăr, un sportiv pe care îl admir enorm este Vasyl Lomachenko, campion mondial la trei categorii diferite. Îmi place tot ceea ce face el și nu doar ca sportiv. De la antrenorii mei, încerc să învăț cât mai multe, pentru că m-au ajutat enorm. De asemenea, de la colega mea Claudia (n.r Claudia Nechita). Ne ajutăm și motivăm reciproc pentru a fi împreună la Jocurile Olimpice.

Ce vei face după cariera de sportiv, te-ai gândit?

Mi-ar plăcea foarte mult să las amprenta tot în sport. Și nu doar ca sportivă, poate ca antrenoare. Nu am nimic plănuit deocamdată, dar am câteva gânduri care mă țin legată tot de sport.

Cum a fost fotografiat Ilie Bolojan la înmormântarea Papei Francisc! Imaginile vorbesc de la sine,...

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

Din 2011 și până în prezent, Lăcrămioara a ieșit de nouă ori campioană națională și a cucerit de opt ori Cupa României la box. În 2019 a devenit campioană europeană