Bănel Nicoliță și-a deschis sufletul pentru Playsport.ro și a mărturisit un gest uriaș de generozitate pe care l-a făcut. Fostul fotbalist a fost dat dispărut în urmă cu puțin timp, însă a revenit îl România și pare mai zâmbitor ca niciodată. Cu toate că de-a lungul timpului, fiind în lumina reflectoarelor pentru performanțelor de la FCSB (Steaua la acea vreme), nu s-au aflat foarte multe detalii despre viața lui.
Bănel Nicoliță nu a fost doar un fotbalist mare, ci este și un om cu un suflet uriaș. El a mărturisit ce gest obișnuia să facă atunci când revenea în Brăila, după cantonamentele petrecute la Steaua. Pornit de foarte jos, fostul sportiv se gândea și se gândește mereu la cei fără posibilități deoarece știa cât de greu este să nu ai cele necesare.
Când eram la Steaua și mai veneam acasă, în Brăila, mergeam la restaurant și aduceam cu mine la masă cerșetori pe care-i găseam pe stradă. Îi luam să mănânce și ei ceva. Mai ziceți-mi un jucător care a făcut așa ceva! Zero! Cerșetorul e și el om. Trăiește de azi pe mâine, mirosea urât, se mai uitau strâmb prietenii alături de care eram, dar nu mă interesa. Mă puneam în locul lui, că și eu am fost sărac și știu ce dură e viața!”, a mărturisit Bănel pentru PlaySport.ro.
Fostul fotbalist al „roș-albaștrilor” a trăit o copilărie extrem de grea, însă a luptat mereu pentru a ieși din sărăcie. Drept dovadă, conștient că școala este foarte importantă, Bănel Nicoliță s-a înscris singur în clasa I. Pentru că are nenumărate povești din care crede că și alții pot învăța, Bănel vrea să scrie o carte.
(Junstin Gafiuc: Au existat multe momente în care te-ai simțit rău fiindcă erai respins?)
Foarte rău! Te duci să fii undeva singur, să plângi. Au fost situații când mă simțeam ca ultimul om de pe pământ. Dar înghiți și mergi mai departe. Iar când treceam prin acele clipe îmi spuneam că o să fiu altfel dacă voi reuși să ies din sărăcie. Și așa am făcut! Chiar vreau să scriu o carte despre viața mea, pentru că sunt foarte multe momente necunoscute, pe care le am puternic întipărite în memorie. Știți că m-am înscris singur la școală la șapte ani? Toți copii veneau cu părinți, cu bunici. Eu m-am dus de capul meu.”, a mai spus Nicoliță.