Fotbalul românesc este din nou în doliu. Ne-a părăsit primul român nominalizat la Balonul de Aur, cel mai important premiu individual din sportul rege.
Este vorba despre Dumitru „Tache” Macri, fostul mare jucător al Rapidului din anii ’50. Avea 92 de ani și era stabilit de o vreme lungă la Paris.
De-a lungul carierei, Macri a îmbrăcat doar tricoul alb-vișiniu, bifând nu mai puțin de 221 de meciuri, între 1950 și 1965. A purtat, totodată, banderola de căpitan timp de 13 ani și a avut 10 selecții în echipa națională a României.
După retragere a fost antrenor secund al Rapidului, precum și al reprezentativei U20, iar ca principal le-a pregătit pe CFR Timișoara, naționala Algeriei, respectiv Olt Scornicești. În 1986 a plecat definitiv din țară alături de fiul său, care a fost răpus de cancer în 2023, la 67 de ani.
Era ultimul supraviețuitor al generației sale și primul român nominalizat la Balonul de Aur, în 1961, când mult râvnitul trofeu îi revenea italiano-argentinianului Omar Sivori. Pe listă se mai aflau Iașin, Puskas, Di Stefano, Charlton sau Eusebio.
„Suflarea alb-vișinie este în doliu, odată cu trecerea în neființă a lui Dumitru „Tache” Macri, unul dintre cei mai longevivi jucători ce au îmbrăcat tricoul Rapidului. În vârstă de 92 de ani, Tache Macri s-a stins din viață la Paris, acolo unde a locuit. Condoleanțe familiei și prietenilor!”, a transmis FC Rapid, prin intermediul rețelelor de socializare.
În 2020, „Tache” Macri se arăta recunoscător pentru viața de care a avut parte, prin prisma carierei de fotbalist. Aceasta i-a oferit prilejul de a vizita nu mai puțin de 37 de țări.
„Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat această viață și că datorită unei mingi am văzut 37 de țări și am cunoscut atâția oameni și… neoameni”, spunea fostul mare fundaș în 2020, într-un interviu pentru 1923.ro, dezvăluind și cea mai frumoasă amintire legată de Rapid:
„Că m-a recunoscut preşedintele clubului sportiv, doamna Vali Caciureac, după 30 de ani! În 1986, după ce am fost dat afară de la serviciu, am decis să plec definitiv din România! Am plecat la Paris, m-am stabilit acolo. Fusesem dat afară de la locul de muncă pentru că aveam rude în… Grecia! Păi eu nici nu le cunosc! Le am dinainte să mă fi născut la Bucureşti, în România!!! Dar în fine, abia după 30 de ani, am revenit în ţară, din cauza unei înmormântări. Am stat cam două zile în România, aşa că am tras o fugă şi până la Giuleşti.
Niciodată nu am rupt legătura de Rapid! Am luat taxiul şi am mers la stadionul pe care îl cunosc din centimetru în centimetru. Prima dată nu m-a lăsat portarul să intru… Pe urmă am reuşit, dar am mers şi la biroul doamnei preşedinte. Instant, ea mi-a zis: ‘O, domnule Macri! Ce surpriză frumoasă!’ Era uluitor pentru mine că m-a recunoscut aşa uşor, după trei decenii! Ba chiar şi un om de pe stradă mi-a strigat, când eram prin zona străzii Aurel Vlaicu: ‘Să trăieşti, nea Take!’. E un sentiment aparte să vezi cum oamenii nu te uită. Înseamnă că ai lăsat ceva frumos în spate”.