La nici o lună după decesul legendarului Franz Beckenbauer, fotbalul european a primit o nouă veste tristă. S-a stins din viață Gigi Riva, cel mai bun marcator din istoria echipei naționale a Italiei.
Avea 79 de ani și era măcinat de probleme cardiace. În ultimele zile a fost pe patul de spital, din cauza unui atac de cord suferit în locuința sa din Sardinia.
Internat la spitalul Bortzu din Cagliari, Gigi Riva a fost stabilizat inițial de medici. Aceștia erau optimiști în privința șanselor de recuperare, drept dovadă comunicatul transmis: „Pacientul se află într-o stare stabilă. Starea sa va fi urmărită cu atenție în continuare”.
Din păcate, inima sa a cedat, iar membrii familiei au făcut tristul anunț cu puțin timp în urmă. Fotbalul italian a pierdut astfel un monstru sacru.
Vorbim despre atacantul care deține recordul în privința numărului de goluri marcate pentru echipa națională, grație celor 35 de reușite din 42 de apariții. Printre momentele de-a dreptul memorabile ale carierei sale se numără semifinala Campionatului Mondial din 1970, Italia – RFG, scor 4-3, precum și reușita din finala Campionatului European din 1968, câștigată de Squadra Azzurra, scor 1-0, în fața naționalei din Yugoslavia.
De asemenea, Riva a înscris 205 goluri în cele 374 de meciuri bifate pentru Cagliari, cu care a câștigat și titlul de campioană în stagiunea 1969-1970. În tricoul acestei echipe a evoluat pe tot parcursul carierei, iar apoi a fost președinte de onoare.
În primele zile din 2024, vestea că Franz Beckenbauer a trecut la cele veșnice a îndurerat inclusiv figuri marcante ale fotbalului românesc. Cornel Dinu, spre exemplu, a avut o reacție cu totul și cu totul emoționantă.
„Este o discuție adevărată, reală, dar e vorba de destin. Franz era de mult timp bolnav, ne-am întâlnit ultima oară în 1990 pe 4 martie când echipa noastră a jucat un meci organizat de Ion Țiriac pentru România pe Olympiastadion. Prima oară ne-am întâlnit pe teren, în 1970 înainte de Cupa Mondială. Naționala a jucat un meci în aprilie, țin minte că veneam după o entorsă și am jucat cu infiltrații. Era o echipă mare a Germaniei care a ajuns la turneul final în semifinale. S-a terminat 1-1 pentru că și noi am avut o echipă de nivel internațional.
A reprezentat un model pentru mine, atunci când am început să joc titular la Dinamo. Jucam fundaș central, care era diferită față de cea de libero, dar plecam la atac și mă acoperea mijlocașul central, Mircea Stoenescu, Dumnezeu să-l ierte. Pentru mine a fost un model, un om extraordinar. Ultima oară l-am cunoscut în 1990 când făcea parte din conducerea lui Bayern alături de Hoeness și Rummenigge. A revoluționat fotbalul din multe puncte de vedere. Știam că era bolnav și s-a retras în locul lui preferat, la Salzburg”, a spus „Procurorul” la Digi Sport.