Mircea Lucescu a vorbit la Playsport Live despre cum a refuzat Steaua și ca jucător, dar și ca antrenor, despre cum a ajuns să nu mai fie salutat de foștii colaboratori, dar și despre cum l-a convins pe Hagi să lase Real Madrid și să semneze cu Brescia.
Nu putem vorbi despre fotbalul românesc, fără să amintim de Mircea Lucescu. Actualul antrenor al lui Dinamo Kiev și-a amintit, într-un interviu eveniment pentru Playsport, despre oamenii cu care s-a intersectat în cariera lui fabuloasă. Il Luce nu a uitat de Hagi, dar nici de perioada de glorie de la Șahtior Donețk.
Poate cel mai surprinzător lucru, pentru cei mai tineri dintre noi, este legătura lui Mircea Lucescu cu Steaua, marea rivală din cariera timpurie. Reputatul tehnician a dezvăluit cum a fost aproape de Ghencea, atât ca jucător, cât și ca antrenor.
„În primul rând ca jucător. Prima dată m-am dus la o selecție a Stelei, era pe Ștefan cel Mare, dar nu se numea așa, în zona străzilor Roma. M-am dus la selecție, pe mine m-au pus în poartă. Nici măcar nu am avut când să demonstrez că pot să degajez. La final, ne-a ales, tu rămâi, tu rămâi… Asta a fost.
Dar eu am fost stelist la origine, prima echipă pe care am văzut-o a fost CCA împotriva lui Internazionale Milano, un meci amical, pe 23 August. Țin minte cum am mers din Apărătorii Patriei, am luat-o pe jos pe Văcărescu, pe jos am mers până la stadionul 23 August. Am intrat pe sub un gard, pentru că nu aveam bani. Stadionul arhiplin la un meci amical. A câștigat CCA, cu 3-1.
Mai târziu, ca jucător, nici nu s-a mai pus problema. De la școala sportivă m-a luat Dinamo direct, m-au lăsat la Sportul Studențesc doi ani și am jucat în divizia B, dar la primul an am jucat în echipa națională.
Am fost maestru al sportului cu 12 jocuri în echipa națională jucând în divizia B. Era deja un record în fotbalul românesc.
La Steaua, ca antrenor, eram la Hunedoara, aveam jucătorii aceștia care puteau să bată și pe Dinamo și pe Steaua, m-a chemat să … am refuzat. Înainte de a prelua echipa națională.
A fost o perioadă în care m-au chemat, am discutat și le-am spus că eu toată viața am fost cu Dinamo și mi-e greu. Așa gândeam atunci, lucrurile se schimbă. Avansând puțin, un antrenor profesionist poate să meargă oriunde.
Amintirile, sentimentele rămân undeva deoparte, dar vine în prim-plan responsabilitatea ta de antrenor, profesională. Ai dreptul să te gândești la ele când nu ești cu echipa ta, în afară.
Pe urmă am venit la echipa națională și care era strategia mea. Nu voiam ca o singură echipă să reușească, pentru că echipa națională ar fi depins de o singură echipă. Lucrurile s-au întâmplat în felul acesta. Când Dinamo a avut succes, era foarte greu să obțin jucători.
Când Steaua a intrat pe drumul acela al câștigării Cupei Campionilor, nu au mai vrut să mai dea jucători echipei naționale. Lucru care s-a întâmplat și cu Ienei, nu doar cu mine”, a povestit Mircea Lucescu în cadrul unui interviu eveniment acordat în cadrul emisiunii Playsport Live.
Deși multă lume susține că Florin Halagian este cel care l-a adus pe Boloni la Steaua, Mircea Lucescu povestește cum ar fi stat lucrurile în privința fostului mare mijlocaș din Ghencea.
„Toată lumea spune că pe Boloni l-a adus.. pe Boloni l-am convins eu. În ziua în care a semnat contractul, am fost cu el la Ghencea. El mi-a zis să vin cu el la discuții. I-am zis că nu pot, că sunt antrenorul echipei naționale. Te-aștept jos. Du-te, vorbește!
Nu voiam să mai stea la Târgu Mureș, el venea întotdeauna foarte dezamăgit la echipa națională, supărat. I-am spus rămâi anul acesta, salvează echipa, dar apoi trebuie să treci la una dintre echipele mari. Craiova nu l-a vrut, au zis că ei au echipă. La Dinamo… începuse Dinamo să… când au ajuns în semifinală, au zis că nu au nevoie. Și atunci… Steaua. Așa am gândit în mintea mea. Voiam să se bată pentru titlu, voiam ca jucătorii mei să joace pentru titlu.
Cel mai important de acolo a fost Boloni. A dat echilibru, a dat ritmul acestei echipe, un comportament intelectual superior, a tras jucătorii de partea lui, era un liant. Când a plecat, s-a resimțit imediat. Boloni a fost extraordinar. Dar asta e meseria mea”, și-a amintit Mircea Lucescu.
„Când eram antrenorul naționalei, la Steaua era Cernăianu. Eu mă duceam la ei la antrenament. I-am cerut lui Cernăianu să mă lase să fac și eu un antrenament de atac. După antrenament rămâneam cu ei și jucam… cu Iordănescu, cu Ienei, cu Valentin, ba pe Ghencea, ba la Plevnei, în sală.
Mai rămâneam și la o bere și discutam cu Valentin și despre fotbal. Am fost foarte apropiați până când am ajuns la Dinamo. Din momentul acela am devenit un rival, iar rivalitatea aceasta se duce până la… Același lucru se întâmplă acum cu Șahtior, sunt oameni care nici nu te salută.
Srna, spre exemplu, pe care l-am făcut și căpitan de echipă. Când începe această stare de rivalitate, lucrurile se schimbă. Același lucru și cu foștii colaboratori.
Nenorocirea în fotbal… nu mai e doar o rivalitate, devii un dușman. Performanțele se obțin și cu furie. E foarte greu să rămâi prieten. Nu poți să fii la fel cum ai fost cu oamenii cu care ai împărțit succesul.
Cu Valentin Ceaușescu am devenit rivali. Eu nu mă băteam cu Ienei sau cu Iordănescu. Eu cu Valentin. El conducea tot procesul la Steaua. Un băiat foarte inteligent, a ținut extrem de mult la Steaua. A ajutat Steaua dincolo de posibil. A făcut foarte mult pentru Steaua și în același timp pentru fotbalul românesc.
Mai dau un exemplu cu Crăciunescu. Am pierdut două campionate din cauza lui. Pe vremea aia nu exista ca acum prelungire de prelungire. Se juca cum a fost la Oradea, până la 100 și de minute.
Am spus foarte clar, că acea perioadă a fost perioada lui Dinamo, a fost perioada Craiovei, încă doi ani, și apoi a fost perioada Stelei. Echipele astea și-au împărțit perioada de glorie și în campionat, și în Europa”, a spus Il Luce.
Înainte să ajungă un adevărat idol la Galatasaray, Gică Hagi a jucat pentru Real Madrid, imediat după Revoluție, apoi pentru Barcelona. Între cele două mari echipe ale Spaniei, Hagi a trecut pe la Brescia.
„Regele” și-a relansat cariera în Serie B, unde a ajuns la cererea lui Mircea Lucescu.
„A venit în campionatul Italiei. El la Real Madrid a avut un statut deosebit. El venea dintr-un fotbal unde era numărul 1 din toate punctele de vedere, iar la Real Madrid era un grup de jucători care decideau. L-au lăsat puțin mai în afară.
L-am convins, dar cred ca i-a prins bine. Pe urmă a ajuns la Barcelona. A avut doi ani foarte buni. I-a fost greu să se obișnuiască cu intensitatea antrenamentelor.
Divizia B era o divizie care ținea forte mult de organizarea de joc și de pregătirea fizică. Diferența dintre primele patru echipe și a patra echipă care retrograda era de patru – cinci puncte. În două, trei etape puteai să fii în divizia A sau în divizia C. Dar și-aduc toți aminte de prezența lui acolo, a făcut două campionate extraordinare.
La un moment dat, la un antrenament a zis «gata, nu mai pot!». Ușor-ușor s-a adaptat. A făcut campionatul acela mondial extraordinar. Păcat pentru el că echipa a pierdut meciul cu Suedia!
El lua titlul de cel mai bun jucător al Campionatului Mondial. El îl merita. Pentru tot ce a făcut. Dacă revedem și golurile și tot. Aveam o echipă foarte puternică. Și el, și Răducioiu. Cel mai rău îmi pare că Neluțu Sabău s-a accidentat înaintea turneului”, a mai spus Mircea Lucescu pentru Playsport Live.