David Popovici a dezvăluit că, în urma performanțelor uluitoare pe care le-a reușit în ultimele luni, au apărut și oameni care l-au acuzat că se dopează. Teza respectivilor era fundamentată pe faptul că sportivul de doar 17 ani este „prea bun”, la o vârstă mult prea fragedă.
Înotătorul legitimat la CS Dinamo a explicat în schimb că nu se poate pune problema de așa ceva, întrucât sportivii care concurează la acest nivel sunt verificați cu o frecvență foarte mare de către organele abilitate pentru lupta anti-doping.
„Dopingul se practică în orice sport care ține de efortul fizic. Te poate ajuta fie să crești mușchii, fie să reziști mai bine la efort.
Fac o grămadă de teste antidoping. Sunt mulți oameni care spun, Bă, tu singur trișezi, ești cam prea bun. Nici nu prea stau să răspund. Dar când mă întreabă lumea serios, le spun că fac foarte multe teste antidoping, teste care vin random, pot și acum să mă sune să mă întrebe unde sunt.
‘Sunt aici, la un podcast’. ‘Ok, te așteptăm la tine acasă să oferi o mostră de sânge și una de urină’.
Și nu pot spune nu, pentru că altfel îmi iau o penalizare, care poate însemna o suspendare de câțiva ani. Și în plus nu am de ce să mă ascund și este necesar ca aceste corpuri antidoping să funcționeze pentru că în sport e necesar să păstrezi un nivel de corectitudine și de fair-play și totdeauna se vor găsii unii care să încerce să trișeze.
Cred că am făcut peste 100 de teste antidoping, vin și la 5 dimineața sună la ușă direct sau în timpul antrenamentului. Eu am o aplicație și spun mereu unde sunt, unde dorm, unde petrec o oră pe zi, unde voi fi peste un timp și așa mai departe”, a spus David Popovici în cadrul podcastului „Fair-Play cu Bogdan Mălăele”.
Anterior, în cadrul aceleiași discuții, David Popovici a povestit prin ce momente dificile a trecut în ultimul tur de bazin al finalei europene la 200 de metri liber, pe care a reușit în cele din urmă să o câștige, cu un avans considerabil față de ceilalți competitori.
„Cred că a fost cea mai grea cursă din viața mea, adică am obosit cel mai tare. Pe ultimul bazin nu îmi mai simțeam deloc, chiar deloc, picioarele, brațele. Înotam pe pilot automat și îmi spuneam că trebuie să câștig. Pentru o probă atât de scurtă, e o distanță destul de mare (n.r. între el și adversari pe ultimii 50 de metri), așa că… Am făcut bine, a fost o cursă bună. M-am bucurat extrem de tare. Deși am visat la momentul ăsta și mi l-am imaginat, ieșind campion mondial (n.r. european) și cu un timp atât de bun, e altceva în realitate, adică nu te aștepți. Și când se întâmplă cu adevărat, nu prea știi cum să reacționezi, e euforie”, a povestit tânărul campion european și mondial la 100 și 200 de metri liber.