Născut la Miercurea Ciuc, în 1967, Ambrus Atilla a ales să se îndrepte spre hochei, ca mai toți copiii din zonă. În 1988 a trecut ilegal în Ungaria, ascuns sub un tren. Și-a continuat cariera și chiar avea să devină vicecampion cu Ujpest. Dar nu hocheiul l-a ajutat să devină celebru. A devenit cunoscut în toată lumea pentru zecile de bănci pe care a reușit să le jefuiască. Banditul Whisky, film de mare succes produs în Ungaria în 2017, se axează pe povestea incredibilă a lui Ambrus Atilla. Cel care obișnuia să consume whisky înainte de fiecare jaf. Se spune că a obținut în jurul a 500.000 de dolari din activitatea sa ilicită.
Primul jaf l-a realizat în în 1993 pentru a-i arăta iubitei din acea perioadă că are bani. A fost prins în 1999, dar la scurt timp a reușit să evadeze. După alte trei luni, a fost din nou descoperit de oamenii legii. Și condamnat la 17 ani de închisoare. A fost eliberat pentru bună purtare după 12 ani. Pe durata detenției și-a descoperit pasiunea pentru olărit. După eliberare, a transformat această pasiune într-o ocupație care îi asigura un venit. A scris și două cărți, care se vând foarte bine.
Într-un interviu pentru Adevărul, Ambrus Atilla spunea că a profitat la acea perioadă de faptul că sistemele de securitate nu erau la fel de bine puse la punct.
„Erau şi atunci camere de luat vederi, dar nu funcţionau. Se poate face orice, cine sunt eu să spun că nu se poate sparge o bancă? Doar că există o problemă. Atât de mult a avansat societatea de astăzi, încât s-a creat un sistem închis în oraşe, mai ales în zone centrale. Reacţia poliţiei de atunci era de şase-sapte minute. Acum într-un minut-două sunt la faţa locului. Cine vrea să mai încerce, acela are o mare provocare. E foarte greu. Nu spun că e imposibil, dar eu, cu mintea de acum, cu ce cunoştiinţe am acum, nu aş avea curaj să îmi mai asum riscul”, a povestit Ambrus Atilla.
Ambrus Atilla obișnuiește să revină în fiecare an în România, dar paznicii băncilor pot sta liniștiți. Acum se ocupă doar cu olăritul, a renunțat la activitatea infacțională.
„O dată sau de două ori pe an mă întorc acasă, la Miercurea Ciuc. Mă duc să vizitez cimitirul tatălui meu, a buncii mele. Urc la Şumuleu Ciuc să mă reîncarc puţin. Am nevoie de locurile copilăriei. Obişnuiesc să merg şi la Sfântu Gheorghe, mă duc cu marfă şi la Zilele Maghiare din Cluj”, a mai povestit Ambrus Atilla.