Iordănescu tatăl a avut o obsesie. Pe Șoavă. Iordănescu fiul are, la rândul lui, un moft. Pe Cristea. Iulian Cristea. L-a avut la Gaz Metan, apoi l-a salvat din ghearele furiei lui Gigi Becali, patronul – satrap care, între psalmi și mâhnire, își dorea să-l caseze. La debutul său oficial, în Liga Națiunilor, competiția-pansament pe rana neputinței, inventată pentru cei ca noi, cu clipele glorioase încărcate în filmulețe pe YouTube, Cristea a fost instaurat la distrugere. Jucăm în Muntenegru. Noi l-am avut pe Hagi, ei pe Savicevic. „Regele” și „Il Genio”. Mulți ați dat, deja, Play. Și slavii, mereu, ne-au dominat fizic. Cine își mai amintește că aici, un sfrijit blond, fiu de dac, Răducioiu, i-a înșirat pe fundașii lui Partizan Belgrad și a calificat-o pe Dinamo în semifinalele Cupei Cupelor? Atunci, orașul se numea Titograd și făcea parte din Iugoslavia.
Coordonatele lui Edi în prima repriză. 4-3-3, 9 fals, scor alb. Nimic
Azi e Podgorica. Iugoslavia s-a dezmembrat, Dinamo a retrogradat, stadionul a rămas la fel. Noi trăim din amintiri și ne agățăm speranțele de Liga Națiunilor. Grupa se joacă în căldarea Balcanilor unde e și Bosnia. Împingem globul și închidem seria. Finlanda. Patru herburi, două locuri spre următorul european.
Începem în 4-3-3. Cu „9 fals”… „19 fals”, Florin Tănase, golgheterul ultimelor două ediții din Liga 1, fotbalistul rămas în galantarul fotbalului intern. Fotbal- trombon. Jucătorul de la FCSB este susținut de Ivan și Mihăilă. Pușcaș e în tribună, Alibec pe bancă. La fel Maxim, Hanca, Cicâldău, Popescu sau Mitriță. Toți sunt jucători ofensivi. Ne întoarcem la origini. Ne-am născut cu contraatacul în sânge. Însă am uitat și de ADN-ul ăsta.
Mai țineți minte iconițele lui Iordănescu? Edi e ghionist. Încă din minutul 10, selecționerul reconfigurează traseul. Cristea, pariul lui, s-a accidentat la genunchi. Intră Crețu, mijlocașul Univeristății. În formă la Craiova, mijlocașul pare că are agilitatea lui Șoavă.
Muntenegrenii încep mai curajos, sunt mai agresivi, însă startul nu are fiorul vreunei ocazii. Balonul alunecă pe fruntea lui Mugosa după un corner și scăpăm la prima oportunitate a adversarului. Și așa e! Suntem dominați fizic, jucătorii gazdă ajung primii la minge și, după 20 de minute, slavii se mută, cu viză de flotant, în jumătatea noastră.
În așteptarea tumbelor, Ivan e decor, Mihăilă stă izolat, Tănase e pe post de ficus, mijlocul nostru pare în contratimp, în timp ce muntenegrenii controlează spațiul aerian. Fiecare fază fixă se montează pe frunțile lor. Pentru moment, ridurile nu le sunt reglate. Și scăpăm din prima cumpănă. Marusic pivotează cu Rus în cocoașă, intră în radarul porții și încearcă, fără prea multă vlagă în rist, colțul scurt. Niță, cu falangele încordate, arcuit în plonjon, șterge balonul și Pronia ne mângâie pe la perciuni. Mingea șoptește stâlpului drept și reflexul portarului nostru dictează un nou corner. Fără efect. Și repriza se stinge în insuficiența noastră. La pauză e 0-0. Și Șoavă s-a retras.
La pauză, Edi schimbă sau repară. Fără curaj în prima repriză, dat dispărut în scenariul meciului, Olaru este schimbat cu Maxim. Ne trebuie mai multă fantezie în coasta adversarului. Dacă în „primul 11” am avut un „9 fals”, după pauză ne etalăm și cu decar. Mostră de curaj. Poate la rummy. Pe teren, muntenegrenii au mai mult tupeu în glez, circulația tricolorilor este fracturată după cel mult două pase, adversarii duc, cu ușurință, mingea în careul nostru. E primul meci dintr-o nouă campanie, jucăm în deplasare și ne bântuie, strategic, satisfacția unui egal. Avem și discursul pregătit. „Un punct câștigat”. Noi niciodată nu pierdem două. Doar ratăm calificări. În acest calup mai avem trei meciuri. Grele, ușoare, trăim cu această paloare. Eterna noastră lipsă de valoare. În joc, îndiferent de selecționer, nu stoarcem vreo speranță. Învârtim, la nesfârșit, cursorul pe YouTube.
Ne trezim în pumni din mestecat strategii, amintiri și clișee. Este scos Tănase. Schimbăm un „9 fals” pe un 7 eternă speranță. Alibec. E introdus și Mitriță în locul inexistentului Mihăilă. Cea mai mare performanță a lui la Atalanta rămâne conferința de prezentare. Apoi, conform cursului jocului – și clișeul ne e dușman-, și se desfășoară, de fiecare dată, în ciuda noastră, muntenegrenii deschid scorul. Vesovic radiază un balon în colțul careului scurt, iar Haksabanovic așterne, cu capul, un balon pentru șutul neiertător, din prima, al lui Mugosa.
Defensiva noastră e o butaforie. Căpitanul joacă rol figurant. Predăm scena după o perioadă în care slavii și-au protejat firava agoniseală a tabelei printr-un joc îmbâcsit, fracturat, după ce Chiricheș recidivează în eror. Pare o fantomă, trece printr-o minge într-un duel cu Radunovic și jucătorul de la FCSB trimite în fața porții de unde un alt fotbalist din Liga 1, Vuckcevic, de la UTA, reia neiertător pentru 2-0.
Începem șchiop și, după prima rotație, Finlanda – Bosnia s-a terminat 1-1, suntem caz de rivanol. Ne parcăm pe ultimul loc în grupă.