Despre morți, numai de bine. Iar când vine vorba de personalități uriașe, nu doar omitem politicos. Ci nivelăm în minte cu buldozerul de jar al sufletului. Suntem de judecat? Nicidecum. Iubim fotbalul, așadar l-am iubit și pe marele Pele, că a fost sau nu favoritul nostru pentru ierarhiile de fum ale miilor noastre de polemici în care am investit cuvinte și pasiune cât să fi clădit o catedrală.
Pentru mine, Maradona l-a învins pe brazilian. A fost oare vreo luptă? Nu. Dar copilăriile se nasc din învingători necesari la capătul unor meciuri de fotbal jucate cu genunchi însângerați pe covoarele florilor de cireș gângurind la întâlnirea cu iarba casei. Maradona l-a învins doar pentru că aveam nevoie de un învingător. Iar asta înseamnă că Pele n-a fost un învins pentru mine. A fost, însă, un gigant necunoscut, dintr-o epocă dinaintea maidanului meu. Chipul fotbalului-instituție, versus derbedeul genial din Argentina. Cine iubește Statul și Puterea, să fim drepți, până la urmă?!
Pele s-a vrut cel mai mare fotbalist din lume într-un album oficial. Nici nu contează dacă a fost sau nu cel mai mare. A forțat acest selfie în istorie și a vorbit despre sine la persoana a treia, muncind la propria iconografie cu toate resorturile non-fotbalistice, după ce le-a epuizat pe cele din teren. Și-a gestionat mai bine viața ca multe alte talente copleșitoare. A străbătut deceniile prin performanțe fără precedent, dar și prin forțarea contextelor.
Scriem, la moartea lui, despre toate recordurile și toate poveștile. E nevoie de asta. Pentru generația mea, pentru generațiile mai tinere decât noi, Pele e încă o mare engimă. Dintr-un fotbal al unor vremuri străine de noi, cu statistici care ne bulversează, cu materiale video atâtea câte sunt. Compunem realități subiective din mărturii. Așa vor spune și alții despre Messi și CR7 ai iernii noastre din Qatar? Foarte probabil.
Până îl vom deschide complet ca fotbalist pe brazilian, dacă o vom face vreodată!, trebuie să știm că a existat și celălalt Pele. Cum au existat și celălalt George Best. Celălalt Cantona. Celălalt Maradona. Diferențele? „Celălalt” a însemnat, în cazul celor mai mulți, latura de compromis, excese, erori și netrebnicii pe care memoria tribunei le folosește ilogic drept jar pentru focul eroului. Nu știu dacă pentru Pele tot ce nu a fost strălucitor în cariera lui a avut sau va avea acest dar, nedrept uneori. Sigur însă nu-i vom face acum inventarul profilului gri.
Un reporter britanic la Cupa Mondială 1970 spunea că Pele e atât de adulat încât e aproape un prizonier. Lărgind contextul semantic al relatării, cred că Pele pe care l-am prins ca ambasador al fotbalului, ministru al Sportului în Brazilia sau imagine FIFA a fost ostatic în propriul mit. Cel mai mare păcat pare să fie că tocmai acest mit ne face să pierdem, ajutat de privațiunile de care vorbeam mai sus, tocmai fotbalistul magic. Tocmai diamantul din teren. Cred că va trebui să îl recuperăm pe Pele, din mitul Pele.
Dispariția lui înseamnă o deschidere a semnelor de întrebare spre piețele unde se sărbătoresc trofeele câștigate, peste tot în lume. Cât știm despre fotbalul pe care îl iubim, până la urmă, dacă nu putem ști suficient de mult despre poate cel mai mare erou al fotbalului? Vom accepta în trufia și obtuzitatea prezentului că a existat fotbal, poate mai bun ca acum, și altcândva?
Suferința lui Pele s-a scris peste poate cea mai convulsivă perioadă a istoriei fotbalului după Războaiele Mondiale. Notați pandemia, urmăriți obiectiv transformările acute din industria-fotbal și din jocul propriu-zis. Apusul singurului fotbalist cu trei Cupe Mondiale a venit după cel mai ciudat și provocator Mondial din toate timpurile. Cel mai tânăr marcator la un Mondial părăsește un fotbal asediat mai mult ca oricând de non-fotbal și de agende ale unei societăți zdruncinate în tot arhetipul ei.
Undeva în cer… Veți auzi des asta zilele ce vin! Deja frământăm în degete și buze… Maradona, Pele, metaforele de sirop și mucava, meciul cu îngeri și alte câte… Undeva în cer… Ce fotbal ducem mai departe, pe Pământ, acum? Aceasta e dureroasa și înfrigurata îndoială. Până când Messi și CR7 vor îmbătrâni de tot, nu mai avem mituri. Ăsta meci cu noi înșine! Și cu fotbalul!
FOTO: flickr.com