Ce nu va putea Nasser Al-Khelaifi să cumpere niciodată

Al șaptelea Balon de Aur al lui Messi nu-l are în prim-plan pe Messi, ci pe bogătașul quatariot care crede că stăpânește toate ierarhiile fotbalului

E greu de spus dacă Lewandowski merita Balonul de Aur, dar e limpede că Messi nu-l merita. Din două motive. Acestea nu țin nici de rezultatele de la Barcelona din prima parte a sezonului, nici de cele de la PSG, de acum, din toamnă, nici de câștigarea Copei America, o competiție cu aer provincial, care își dispută meciurile când în Europa e două-trei noaptea, tocmai pentru că nimeni nu e interesat să vadă acele confruntări de guerilla ale lui Leo cu adversari te tip juntă militară, numiți Ecuador, Venezuela, Paraguay sau Bolivia.

Două motive pentru NU

Nu pentru cele de mai sus nu trebuia să i se dea lui Messi Balonul de Aur ci pentru alte două motive mult mai limpezi. Primul, e acela că a acceptat să se culce în spatele zidului echipei sale, ca un argat făcut preș la picioarele boierului. Al doilea e că a acceptat să joace la Paris cu numărul 30 pe spate. Nu există superstar cu numărul 30! Vedetele, oamenii demni de Balonul de Aur, poartă orice număr de titular, de la 1 la 11, nu neapărat legendarul 10. Beckenbauer era 5, Cannavaro 6 și au mai fost și alte numere mici, pentru că nu toți s-au născut decari sau atacanți. Iar Cruyff a purtat un număr de non-titular, 14, însă l-a purtat toată viața, din juniorat până la retragere. Pe când Messi, la 34 de ani, nemaiajungând la 10-le de pe spinarea lui Neymar, a ales acest 30, care poate fi foarte bine număr de tramvai sau troleibuz. Așadar, niciodată culcat și niciodată 30!

Toate sforile din lume

”Trogloditul Ionuț Chirilă jignește în pleonasme”

Comentatorul Ioana

Toată această argumentație, în strictă legătură cu înțelegerea profundă a fotbalului, cade atunci când camerele care filmau ceremonia se plimbau de la sacoul sclipicios al lui Leo (ceva între Iosefini și Luigi Ionescu interpretând ”Lalee, lalele!” acum aproape jumătate de veac) și masca sobră care acoperea chipul măsliniu al lui Nasser Al Khelaifi. În acel moment a devenit clar pentru toată lumea că Messi nu putea câștiga acelt al șaptelea ”Balon” al său decât jucând la o singură echipă. Cea la care și joacă, Paris Saint-Germain. Și bucurându-se de toate influențele și sforile trase de bogatul său patron.

Ce n-a înțeles quatariotul

Al Khelaifi, după ce pierduse în 2020 prima finală de Champions Leaguedin istoria clubului parizian, în fața lui Bayern, a investit un vagon de bani la PSG pentru ca bogata sa posesiune să piardă anul trecut și titlul din Franța în fața lui Lille, o echipă care acum e de mijlocul clasamentului. Ca să ne arate cât a priceput din fotbal, i-a adus în vară pe Messi, Sergio Ramos sau Donnarumma, doar pentru a arăta lumii întregi că-i deține, că-i are la dispoziție și în posesie. Sunt însă și lucruri pe care bani nu le pot cumpăra, iar printre ele se numără măreția, pedigree-ul fotbalistic, ștaiful, dimensiunea. Echipe ca Real, Barcelona, Manchester United, Liverpool, Juve, Inter, Milan, Ajax, Bayern și altele ca ele le au, sunt în posesia explicită a acestor însușiri esențiale.

Obiect de raft

PSG e doar o șaormerie învelită în aur, care nu poate deveni măreață numai și numai pentru că patronul ei qatariot întoarce banii cu lopata. Asta n-a înțeles Nasser Al-Khelaifi și n-o să înțeleagă niciodată, indiferent câte baloane de aur vor mai fi îmbrățișate de-aci încolo de sacoul sclipicios al lui Lionel Messi.

Se dă sau nu RCA-ul când loveşti o altă maşină în parcare cu portiera? Ce...

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

Un fotbalist imens, devenit din păcate obiect de raft în colecția unui miliardar care habar n-are care sunt valorile supreme ale domeniului în care el investește.