Până o să intre tuturor în cap, o să repet asta la începutul textelor mele: nu am nimic personal cu domnul Becali George, nu antipatizez echipa FCSB și nu simpatizez cu echipa Rapid București. Gata, m-am eliberat, acum pot să-mi spun opinia.
Uitându-mă la Rapidul ăsta cocoțat pe primul loc în Superligă, am început să mă gândesc la atuurile clubului pentru a câștiga titlul și, de ce nu, chiar pentru a face performanță în Europa. Le-am luat la numărat și mi-am dat seama că nu sunt puține deloc. În primul rând, ce lipsește majorității cluburilor de la noi, ca să nu spun tuturor, este stablitatea financiară. Iar asta este asigurată de doi acționari, Șucu și Angelescu, ce par să se înțeleagă bine. Și ajungem, iată, la al doilea atuu – liniștea. Cu siguranță că sunt discuții aprinse și în Giulești, dar nu iese nimic în afară, toate se rezolvă ”in house”.
S-au anunțat de la începutul sezonului bugetul, obiectivul, președintele și antrenorul. A mai venit și ajutorul nesperat al vânzării lui Rareș Ilie, care a dat aripi planificării financiar-contabile, care e pe verde în acest moment. Toate acestea oferă o stabilitate, pe baza căreia se poate construi. Iar asta aduce liniștea de care jucătorii și antrenorul au nevoie, pentru a câștiga meciuri. Meciurile au fost caștigate, unele mai ușor, altele cu chiu cu vai, iar aceste victorii au întors liniștea în vestiar. Și iată cum, fericit pentru ei, s-a închis cercul…
Realist vorbind, Rapid este o echipă care abia a promovat sezonul trecut și care nu a făcut investiții masive în jucători, nici vara trecută, nici în această perioadă de mercato. A făcut însă, din punctul meu de vedere, ceva mult mai important. A construit un grup! A păstrat nucleul de bază al fotbaliștilor cu care a promovat și l-a întărit cu jucători de mare experiență: Săpunaru, Grigore, Morais. Iar asta se traduce în echilibru, stabilitate, omogenitate. Pe care, mai mult, a păstrat-o și în acest sezon.
Toți cei trei mohicani au rămas pe loc, ba chiar joacă constant și o fac bine, iar lor li s-au adăgat jucători cu potential, aduși pe sume mici. Iacob, fostul căpitan de la Chindia, Ciobanu, luat ieftin, Costache și Dugandzic sunt câștiguri certe. Papeau, Dussaut și Ștefan sunt, la rândul lor, jucători utili, de lot. Francezul poate deveni chiar și un produs vandabil, pentru că e spectaculos, iese în evidență. Și nu doar cu frizura a la Valderama. Mățan e un pariu ce se poate dovedi câștigător. Sigur, Mutu și-a dorit transferuri spectaculoase, le-a cerut insistent, au existat liste lungi, discuții, negocieri, dar cumpătarea acționarilor și-a spus cuvântul. Nu s-a aruncat cu banii, nici pe sume de transfer, nici pe salarii mari și, cel mai important, nu s-a intrat în licitații cu Becali. Unele pe care le cam pierzi din start. Și eu cred că Șucu a ales corect!
A fost ajutat din plin și de felul de a înțelege să facă management al lui Daniel Niculae, care face o echipă cu Mutu. Cel puțin la fel de bună ca cea de pe vremuri, de la naționala României. Nico înțelege foarte bine nevoile lui Adi, iar acesta mai închide ochii când nu i se aduc mereu fotbaliștii la care visează. Cât de eficient sau inspirat este președintele, nu știu. Impotant e că… este! Adică există în club și nu doar cu numele și funcția, ci este și lăsat să-și facă meseria. Ceea ce nu vedem la prea multe cluburi din Superligă. Nu le mai iau rând, făceți-o voi și veți vedea că am dreptate.
Mutu. Ei bine, cine s-a gândit la Adi Mutu merită toate felicitările. I-a ieșit din plin! Oricâte bube ar avea, Adi Mutu este cel mai impotant fotbalist român din ultimul sfert de secol. Datorită reușitelor de la cluburile imense la care a jucat și pentru ce a făcut la națională. Iată că e mai mult de atât. Mutu dovedește că e și un antrenor excelent! Are un stil bine definit, are carismă, are verb și știe să țină vestiarul. A arătat că are și ceva ”bulan”, indispensabil în fotbal. Da, Mutu poate aduce titlul în Giulești! Cu un singur amendament. Suporterii giuleșteni să nu mai ”mârâie” că ”echipa joacă urât”. Înțeleg ei foarte bine ce spun…
Voi scrie prea puțin despre el, deși e cel mai important atuu. Dar e abia în fașă. Academia gândită de Dan Șucu e abia la început și va da roade peste câțiva ani buni. Dar este temelia pe care se clădește victoria, victoriile și istoria acestui club. Construită corect, școala de fotbaliști din Giulești poate aduce identitate, valoare și bani clublui.
Am enumerate câteva atuuri importante, dar abia acum ajungem la cele decisive. În ultimii ani, rapidiștii au suferit enorm. S-au trezit fără echipă, apoi când s-au dezmeticit, aveau prea multe. Dar toate jucau în ligi de județ. Nu a contat însă pentru acești frumoși nebuni ai Giuleștiului, care și-au ales continuatoarea și au susținut-o, fără să țină cont de liga în care juca. De ce? Pentru că nu sunt suporteri de rezultat. Ei iubesc Rapidul necondiționat!
Această poveste frumoasă, în care clubul a revenit pe prima scenă, ca scoțienii de la Rangers, i-a apropiat și mai mult. Pe unii de alții și pe toți de echipă. S-a pupat de minune și cu inaugurarea noului stadion, care i-a atras și mai mult să vină la meciurile de acasă, chiar și pe cei care de multe ori preferau confortul din fața televizorului. Și ca să se închidă cercul, a venit și acestă sărbătoare a Centenarului, cea mai rotundă dintre toate vârstele ce pot fi celebrate.
Și acum o să mă întrebați ce caută în titlu ”Popeștiul”, dacă eu am scris doar despre Giulești? Am enumerate atuurile Rapidului în lupta cu rivala din București, singura din prima divizie în acest moment, cât timp Dinamo e în liga a doua, cel puțin. FCSB, pentru că evident despre ea este vorba, a avut toate astea. Management, suporteri, stadion, antrenori de top. Cu cea mai rămas din ele? Cu ”Becali bagă bani. Sunt banii lui, face ce vrea”, cu o bază de suporteri, din păcate mare parte din ei de rezultat, și cu o academie într-adevăr de top, pentru că Becali nu-și bagă nasul și acolo. Încă. Asta e realiatea, oricât și-ar dori unii să o cosmetizeze.
FCSB nu-și poate spune oficial ”Steaua”, se antrenează la Popești, are antrenori-marionetă și un manager ”de carton”, că tot îi place materialul ăsta. Are cei mai mulți suporteri din România? DA, de departe! Umplu ei stadionul la meciurile oarecare de Superligă? Nu. Ține Gigi Becali în spate Liga 1 prin banii pe care îi aruncă, otova, pe jucători? DA! Este însă asta rețeta succesului în fotbalul de azi? Mă tem că nu. Și ar mai fi ceva… În 10-15 ani, la întrebarea ”Cine are cei mai mulți suporteri din România?” răspunsul s-ar putea să nu mai fie FCSB. Ci, Rapid!