După 0-5 ”aggregate” cu Muntenegru, apele duc mai degrabă în direcția sacrificării lui Edi Iordănescu. Normal și moral ar fi să plece șefii săi, ei sunt cei care de opt ani ne tot îngroapă, mai adânc cu fiecare zi care trece
Din acest moment, orice clipă petrecută de clica federală în jilțurile de la Casa Fotbalului e o nouă catastrofă, o tragedie, un dezastru ireparabil. Cum catastrofe și dezastre au fost toate clipele de până acum, de când junta de habarniștii a preluat puterea prin băgarea în pușcărie a rivalilor. Să nu scoată nimeni vreo vorbă despre Justiție, despre decizia Instanțelor și despre respectarea legalitatății! Nu! A fost o lovitură de stat demnă de țările înapoiate, în care un trib, după ce vine la putere, îi fierbe în ceaun pe predecesori.
În mod normal, pentru această mizerabilă lună iunie, dar și pentru toată noaptea neagră din ultimii ani, am avea dreptul să auzim explicații. Însă lucruri coerente, concrete, punctuale, nu câmpi bătuți până se ridică praful din ei. Însă aburelile federale cu siguranță că se vor face în curând auzite. Acel șuvoi de vorbe goale cu care ne-am obișnuit deja, care ne mint și prostesc, nu spun nimic, n-au pic de adresă sau de miez. Tu îi întrebi despre eșecurile primei reprezentative, ei îi dau înainte cu predictibilitatea și cu sustenabilitatea. Tu le ceri măsuri concrete, ei îți bagă sub nas un teren sintetic inaugurat la Cuca Măcăii. Tu vrei să aflii cum se pot îmbunătăți lucrurile, ei te duc cu preșul vorbindu-ți de fotbalul feminin, fotbalul la sate și alte nimicuri care nu interesează pe nimeni.
În noiembrie 2017, după ce Italia a ratat calificarea la CM din Rusia, primul eșec de acest gen după 60 de ani de participări consecutive, Carlo Tavecchio, președintele Federcalcio, și-a dat imediat demisia. Nu s-a prevalat de faptul că e ales prin vot, că-l susține fotbalul feminin din Sicilia sau fotbalul satelor dn Puglia. A plecat și i-a lăsat pe alții, care au venit și în patru ani au făcut Italia campioană europeană. Acum lucrurile merg iarăși prost și nu e exclus ca actualul președinte al FIGC, Garvina, să plece și el. Dar ei au onoare, nu se agață de funcții și chiar vor să lase ceva în urma lor. Noi, după mai multe eșecuri rușinoase, l-am reales pe Burleanu în unanimitate.
Acum, după aceste rezultate îngrozitoare, sau în cel mai rău caz la toamnă, după terminarea (probabil cu o retrogradare) a grupei din Liga Națiunilor, va fi dat jos selecționerul. Normal, nu și-a îndeplinit obiectivul, n-a făcut ce scria în contract că trebuia să facă. E cel mai ușor mod ca federalii, cu președintele în frunte, să mai iasă basma curată încă o dată. Va urma un nou casting, încă niște oferte la mișto făcute unora care e clar că nu vor veni, apoi încă o numire facilă, la îndemână, a unui selecționer care, la fel ca și actualul, ca și precedenții, nu va avea rețeta de a scoate de unul singur căruța din noroi.
De fapt, soluția e alta .Plecarea neîntârziată a habarniștlor care căpușează fotbalul de aproape un deceniu, amăgindu-se și amăgindu-ne că îl conduc. Nu-l conduc, îl duc de râpă, ne mint, ne aburesc, ne îngroapă! Dacă aveți onoare, demisionați și opinia publică vă va aprecia demersul. Dacă nu, rămâneți și îngropați-ne de tot, până când vă asigurați că n-o să mai putem ieși niciodată la suprafață!