Brazilia, această poezie de dragoste! O călătorie prin inima unei echipe pentru care Mondialul înseamnă un singur meci: finala

Sunt chiar pe ultimul rând al arenei ”974”, la cucurigu’, cum face românul caterincă, dar senzația de a vedea Brazilia din mijlocul sambei topește instant orice gând necurat. ”Optimea” cu Coreea de Sud e al doilea joc al selecao pe care-l prind live, după cel cu Elveția din grupe, însă procentul e absolut rezonabil.

Ca jurnalist cu națională necalificată la Mondiale, intri abia în a patra categorie, ultima, de distribuire a tichetelor de presă pentru fiecare meci în parte și ai un motiv în plus să-i boscorodești zdravăn pe Chiricheș, Stanciu sau Man că n-au adus România la petrecerea arabă.

Samba în ritm de cavaquinho și reco-reco

Dinspre Souq Waqif, spectaculoasa piață orientală din Doha, până la capătul liniei aurii a metroului, de la care ieși direct în buza stadionului din containere, am învățat deja melodiile suporterilor veniți de la Rio sau Belo Horizonte. Când nimerești în mijlocul concertului fanilor, cu tobe, cavaquinho, reco-reco și ganza, n-ai de ales decât să intri în horă.

Asta chiar dacă te ia valul și, fiind simpatizant al ”pumelor”, în absența României, începi să cânți totuși refrenul favorit al imensei galerii auri-verde: ”Ooo Di Maria, O Mascherano, E o Messi ciao! Messi ciao! Messi Ciao! Ciao! Ciao! Os argentinos, estão chorando / Por que essa copa eu ou ganhar!”. Argentinienii plâng, pentru că voi câștiga această cupă.

Filmulețul viral de la Campionatul Mondial din Qatar. Imaginile au fost urmărite de 13 milioane…

Brazilia, din nou în lacrimi. Jucătorii marii favorite la cucerirea titlului mondial și-au revenit cu…

Copacabana, nu Doha!

Pe imensa esplanadă din fața arenei, se face joncțiunea cu armada asiatică, iar Tea Mingo încearcă să țină ritmul drăcesc cu amicii sud-americani. Superbele coreence, cu mutrițele lor simpatice și sensibile, sunt uneori caraghioase în postura de ultras și le bufnește și pe ele râsul când brazilienii se înghesuie să se tragă împreună în poze.

Spectacolul din jur e garantat, dar, să ne înțelegem!, Brazilia n-a început încă Mondialul. De aici, de la înălțime, se vede clar că terenul de pe ”974” e însăși Copacabana, unde Neymar, Vini jr. și Richarlison se anturează doar la un chef de seară. Iar Coelho, de pe terasa sa largă cu vedere la Ocean, îi admiră și el probabil pe băieții cu glezne fine, înainte să-și pună din nou penița la treabă.

Vini jr. împușcă cinci dintr-un foc

De fapt, selecao a ieșit până acum doar la patru sesiuni de miuțe cu public, inclusiv la eșecul fără consecințe contra Camerunului, când bătrânul Dani Alves s-a relaxat și el puțin la intonarea imnurilor, plus încă 90 de minute apte de a fi adunate la CV.
Brazilia în versiunea Tite e deja o poezie de dragoste, iar felul în care mingea circulă până în plasa adversă ține uneori de nefiresc și deseori de amuzament. E suficient să revedeți cele patru ”boabe” înscrise sud-coreenilor și aveți confirmarea că băieții nu sunt încă la Mondiale, ci doar se distrează între prieteni.

La primul gol, Vini jr. atrage o minge pe flancul stâng, patru adversari, între care și portarul, se năpustesc orbește să-l blocheze, al cincilea sare bezmetic cu capul. Dar tipul din Sao Goncalo îi așteaptă șugubăț și strecoară balonul spre poartă, cu zâmbetul pe buze, pe singurul coridor posibil în învălmășeala creată de defensiva buimacă. Și apoi dansul, dansul de carnaval pentru mareea auri-verde care se prăvale peste gardul de lângă teren!

Richarlison și răsăritul de soare

Golul doi e un penalty importat din favela. Raphinha dă să tragă, tribuna-l cere dictatorial pe Neymar, iar fotbaliștii se supun fără crâcnire, în timp ce Tite, pe bancă, îi lasă să se descurce, fără să urle: ”Am decis să bată X, cine nu ascultă va fi condamnat la trei ani de galere!”.
El Ney sărută mingea, își îngenunchează din fentă victima de pe linia porții, după care trimite balonul simplu în dreapta, încet și plasat, parcă spunând: ”Omule, nu ți-era clar că acolo ți-o dau?”. Și apoi limba scoasă și tremurul degetelor pe tâmple, într-o altă scenă de bucurie pură!

Iar golul trei, vai!, golul trei – e un răsărit de soare! Richarlison ține mingea pe cap de trei ori, ca la un concurs pe marginea plajei, i-o pune pe tavă lui Raphinha, țâșnește pe gaură, reprimește de la Thiago Silva, iar matul în trei mutări îl poate uimi până și pe Bobby Fischer, în lumea de dincolo. Și orice maestru din biliard ar visa la acest traseu letal, perfect, genial!

Și golul patru vine tot din nisipul fierbinte. Neymar – Vini jr. – un lob din stânga în zona centrală, de unde Lucas Paqueta prinde un cross perfect printre 6 picioare disperate. Și iarăși dansul, solitar, sub vuietul fanilor înnebuniți, extaziați!

Finala cu Kylian, unicul feeling Mondial

Acesta nu e încă Mondialul Braziliei, da? Oamenii sunt, deocamdată, aici să glumească și să facă pe plac tribunelor. În Qatar, Mondialul Braziliei va însemna, de fapt, doar finala din 18 decembrie, pentru că sub acest tăvălug copleșitor vor pica, în mod normal, și Modrici, și însuși Messi, cu-ale lui șapte Baloane de Aur, puse unul peste altul.

Iar decisivul de pe ”Lusail” ar trebui să fie contra Franței, dacă astrele nu se strică la stomac dintr-odată, căci felul în care Mbappe ucide e atât de cinic și de sălbatic, încât Anglia, Spania sau Portugalia n-au a face probabil decât să cadă fără suflare în fața furiei nestăvilite a lui monsieur Kylian.

Cum arată azi Andrei Găluț, unicul supraviețuitor al trupei Goodbye to Gravity, la 9 ani...

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a...

Și abia atunci, în amurgul cald din 1001 de nopți și sub rafalele blânde ale vântului purtat dinspre golf, Neymar și Mbappe vor simți, cu adevărat, că sunt la Mondial. Cu trofeul pe masă și cu gloria gata să fie scoasă din seif pentru a le fi așternută la picioare, pe covorul roșu al unei povești de neuitat!