Fotbalul românesc e putred. Și e putred de la bază. Sectorul juvenil s-a transformat, de ani buni, într-o piață. Federație, AJF-uri, cluburi, antrenori, părinți și, cel mai grav, copii sunt prinși într-un vertij al mercantilului în care dictează puterea plicului. Și schimbă destine, macetează cariere, sluțește dezvoltarea sau fură bucuria juniorilor de a juca fotbal. Într-un final ne întrebăm, la nesfârșit, de ce nu avem fotbal? Din cauza noastră. A ta, oficialule la costum, a ta, președinte de AJF, a ta, părinte orbit de iluzii, a ta, antrenorule îmbătat de câștig.
Chiar și a mea, jurnalistul care, cu puterea tastaturii, ar putea scrie mai mult despre această plajă plină de așteptări.
În urmă cu doi ani, Federația Română de Fotbal a inventat un articol de regulament care ar trebui să reglementeze transferul juniorilor între cluburile, asociațiile, școlile de fotbal din sectorul juvenil. Ar trebui! În fond, este o cocleală în care libera circulație a banului îngrădește libera circulație a fotbalistului amator, în cazul nostru, a copiilor. Și aici ne referim la cei cu vârsta de până în 16 ani, amatori de la unghii și până la ultimul fir din breton.
În acest moment, părinții au două variante pentru a-și muta copilul de la un club la altul. Prima, drumul mai scurt, este cu acordul echipei la care a evoluat. Însă, dacă acest lucru nu este posibil, lucrurile se complică.
Astfel, în perioada 1-10 Iulie – și atât- juniorii de până în 16 ani care nu au acordul de transfer din partea clubului la care sunt legitimați se pot tranfera la un alt club conform unui articol de regulament – la care o să reveni în rândurile de mai jos-, de care stau agățate mai multe taxe.
Concret, dacă un puști vrea să plece de la clubul X la clubul Y, tutorele trebuie să se adreseze Asociației Județene de care aparține și să achite o taxă de, să-i spunem de deranj, pentru că nume nu are, care variază în funcție de AJF. La Vaslui e mai puțin, la București mai mult. După apariția acestui articol, în dorința de a face bani, se pare că AJF-urile au mai mărit taxa, deranjul costă și tabla înmulțirii e grea, unele chiar au dublat-o sau au triplat-o, de la câteva zeci de lei și până la câteva sute.
Însă aceasta nu este singura cheltuială pe care un părinte trebuie să o facă, cum excelent este punctat pe pagina de facebook a clubului FC Player… pentru a-și „elibera”, „răscumpăra” copilul. Poftiți pașii conform „Regulamentului privind statutul și transferul jucătorilor de fotbal” FRF, Articolul 21, litera C:
*„Jucătorii juniori, cu vârsta cuprinsă între 7 și 16 ani, au dreptul de a solicita comisiei competente încetarea legitimării fără acordul clubului la care sunt legitimați și legitimarea lor la un alt club.
*Jucătorii juniori cu vârsta între 7 și 10 ani împliniți aflați în această situație sunt obligați să achite fostului club suma de 400 de lei pentru fiecare an competițional în care au fost legitimați la clubul respectiv.
*Jucătorii juniori cu vârsta peste 10 ani și până la 16 ani aflați în această situație sunt obligați să achite fostului club suma de 700 de lei pentru fiecare an competițional în care au fost legitimați la clubul respectiv. În cazul perioadelor mai mici de un an competițional se va achita o sumă proporțională cu perioada aferentă.
*În cazul în care cererea este admisă printr-o hotărâre definitivă, jucătorul în cauză poate fi legitimat ca amator la un alt club doar după ce va face dovada achitării sumelor prevăzute în decizia comisiei competente.”.
Iar de aici începe o întreagă discuție despre această „socoteală” ieftină, de talcioc, în ani și bani, din care toată lumea câștigă… mai puțin copiii! Unii, ai căror părinți nu își permit eforul financiar, renunță și se pot pierde. În tot acest timp, alții, care au găsit soluția, pentru că este vorba de o „găselniță”, se încăpățânează să numere. În ani și bani…
Din acest punct o să rupem subiectul în două falange. Pentru început trebuie să spunem că practica din regulamentul FRF se cam ceartă cu legislația FIFA privind libera circulație a jucătorilor amatori. Însă cum s-a ajuns aici? Este vorba de o soluție de compromis prin care să fie mulțumite, în primul rând, cluburile, pe care FRF a luat-o în calcul, după o discuție cu reprezentanții acestora, pentru a debloca o altă situație absurdă. Înainte de a fi găsită și redactată varianta menționată, juniorul aflat în acestă situație, în cazul în care ar fi vrut să se transfere, nu ar fi putut să o facă fără acordul clubului la care este legitimat. Și rămânea blocat! Dar FRF a găsit portița, un compromis oribil, articolul 21, litera C!
Emilian Hulubei, președintele Asociației Fotbaliștilor Amatori și Nonamatori din România explică:
„Așa este, e vorba de un compromis, s-a găsit acestă soluție care, din ce am înțeles, este preluată din Italia. Noi nu am fost de acord cu nicio sumă. Este ca un fel de sancțiune însă, pentru a debloca situația care era înainte, când copiii rămâneau pur și simplu blocați și puteau sta pe bară chiar până la doi ani, s-a hotărât în acest fel. Se poate ataca foarte ușor în contencios sau, deși e mult mai complicat, la Tribunalul de Arbitraj Sportiv”, ne-a declarat Emilian Hulubei.
De ce spunem că această variantă găsită de FRF, repetăm, după consultarea cluburilor, este la fel de absurdă precum lipsa oricărei reglementări? Pentru a juca fotbal în mod organizat, în cadrul unei echipe, majoritatea cluburilor, peste 95%, percep o taxă lunară.
Și aici intervine vina părinților, care, fără să își dea seama, dacă se află în situația menționată în acest articol, ajung să plătească de două ori.
Normal și moral, prin dovada achitării taxei, juniorul ar trebui să fie lăsat să se transfere în momentul în care solicită, însă aici, în dulcele nostru stil din care culegem, de fiecare dată, amarul, multe cluburi apelează la o fentă din gleznă. În această acțiune, tutorele se lasă driblat.
Explică același Emilian Hulubei:
„Există o practică nocivă. Taxa pe care părinții o achită cluburilor este trecută, de cele mai multe ori, ca sponsorizare sau donații. Astfel, când tu vii și spui că ai plătit pentru inițiere, antrenamente și așa mai departe, nu poți să dovedești. Părinții nu ar trebui să accepte așa ceva. În plus, acești bani nu sunt fiscalizați”, a precizat Hulubei.
Mai e puțin și se va deschide „mercato de copii”, 10 zile în care, pentru fericirea copiilor îndrăgostiți de fotbal, unii dintre părinți vor decarta la AJF-uri și la cluburi. Mulți, din dorința de a fenta taxa la AJF, au negociat direct cu cluburile, se practică și acest talcioc, cine nu, pe o chitanță, după ce FRF a găsit soluția de a îndrepta o nedreptate cu o altă nedreptate, o să scrie, sec… „taxă conform articolului 21, litera C, din „Regulamentului privind statutul și transferul jucătorilor de fotbal”. Taxa fără nume în care sunt numărați anii și banii.