Andriy Yarmolenko nu poate renunța la fotbal și, în ciuda faptului că țara sa este atacată brutal de Rusia, atacantul a revenit pe teren pentru West Ham, în Premier League. Căpitanul naționalei de fotbal din Ucraina spune că prin această decizie a vrut să demonstreze că e profesionist, pe de-o parte, iar pe de altă parte spune că dacă nu și-ar fi reluat activitatea, ar fi înnebunit din cauza războiului.
De la începutul invaziei rusești din Ucraina, mai mulți sportivi s-au oprit din activitate și unii chiar s-au întors acasă pentru a lupta în prima linie, însă Andriy Yarmolenko a explicat într-un interviu acordat pe canalul de Youtube „Football 1/2/3” de ce nu poate renunța la fotbal.
În momentul în care Rusia a început războiul, Andriy Yarmolenko și-a luat câteva zile libere pentru a-și putea scoate familia în siguranță din Ucraina. Ulterior, după ce membrii familiei sale au ajuns în Polonia, Yarmolenko s-a întors la Londra și s-a alăturat colegilor de la West Ham. Pe 13 martie a revenit oficial în duelul West Ham – Aston Villa din runda cu numărul 29 a Premier League și a reușit să înscrie chiar și un gol. Ulterior, el a marcat și în returul din Europa League cu Sevilla și a reușit să o califice pe West Ham în sferturile de finală ale competiției.
În cadrul unui podcast organizat pe canalul de Youtube menționat anterior, Yarmolenko a fost întrebat: „Ce te-a determinat să te întorci pe terenul de fotbal?”
David Moyes mi-a spus să aleg dacă vreau să mă antrenez sau nu și să iau toate măsurile pentru a oferi familiei mele siguranță. Dar a trebuit să rămân un profesionist, așa că m-am întors. Pur și simplu înnebuneam și aveam nevoie nevoie să fiu distras de ceva”, a răspuns Andriy Yarmolenko, potrivit Standard.co.uk.
Faptul că Andriy Yarmolenko e distras în timpul meciurilor și al antrenamentelor nu îl ajută și în timpul liber. Atacantul lui West Ham spune că atunci când ajunge acasă este implicat 100% în problema conflictului din Ucraina și încearcă să își ajute compatrioții cum poate:
După antrenamente, acasă îmi sună telefonul. Sincer, mi-e groază să vorbesc despre asta. Trebuie să ne ajutăm unul pe altul. Dacă n-o facem noi, atunci nimeni n-o va face. Sunt sigur că nu ne va bate nicio țară.
Când a început totul, pe 24 februarie, am ajuns la antrenament și nici nu puteam să vorbec. Pur și simplu doar plângeam. I-am cerut antrenorului să mă lase să plec acasă. Nu credeam că se poate întâmpla asta. Doar ce îmi trimisesem familia la Kiev, deoarece copilul meu urma să aibă o programare la medic. Îți poți imagina cum eram în dimineața în care a început războiul? Am vrut doar să fug și să mă lovesc cu capul de un perete. Cât de prost am fost să îmi trimit familia la Kiev și eu să rămân la Londra”, a mai declarat Yarmolenko.
Rudele sale din Ucraina continuă să se adăpostească de frica bombelor:
Toate rudele mele sunt în viață și sunt bine. Verii mei mă ajută să păstrez legătura cu unchii, mătușile. Cei de acolo, care sunt expuși constant bombardamentelor, stau în adăposturi anti-bombe. Stau ascunși în subteran”, a încheiat Yarmolenko.