Avem la Helsinki o “squadra romena” cu 6 fotbaliști din Italia, dar numai doi de Serie A, via Empoli și Cremonese. Dar jucăm în Liga B astă-seară, deci infuzia de Serie B din primul 11 n-ar fi tocmai nefirească. Asta dacă uiți că la același nivel cu noi în Liga Națiunilor sunt totuși Haaland, Dzeko, Vlahovic sau Oblak…
Cum de-a ajuns un meci la final de septembrie înfrigurat în Finlanda să fie “de totul sau nimic” pentru noi? “Știu ce-ai făcut astă-vară…”
Nu avem un presing evident, dar printr-o fixare tactică dibace ținem gazdele în zona lor. Mai mult curaj și o îndârjire în plus, față de iunie. La prima impresie. Prin abordarea asta recuperăm util, dar Sorescu trage o secundă prea târziu, din unghi, și e blocat (5).
Părem “mai fotbaliști” când avem mingea, iar banderola îi face bine lui Răzvan Marin. Dar doar părem. Ei au fost la EURO, nu noi. Bâjbăim într-un stil deja românesc o minge în careu, Bancu o respinge în adversar, Pukki trage fără preluare și 1-0 (12). A respins căpitanul Craiovei oricum, dar nu ca un fundaș.
O luăm de la capăt, a câta oară în ultima vreme? Pasăm, pasăm, dar e posesie de fotbal-eunuc. Noi o plimbăm, ei o duc la altar. Ce simplu și ce eficient joacă Finlanda… Nimic nou, nu?
Același Bancu merge deja spre derizoriu. Diagonală nordică, mingea sare cum-necum și îi țopăie tricolorului fix în moalele capului (25). Bine că a tras aiurea finlandezul… A marcat Bancu în tur pentru victorie, dar defensiv e corigent astă-seară! Și el ar trebui să fie fundașul dreapta.
Și totuși, rău nu jucăm, o spune răspicat și comentatorul de pe UEFA.tv. Dar la 20 de metri de poarta lui Hradecky parcă ne-am adus ceața de-acasă în eficiență, mai tare decât ceața lor naturală. Din lipsă de idei trage și Sorescu, prinde bine culoarul, mingea se lovește de bara stângă. La continuare, centrarea lui Rațiu cade pe transversală. Mai departe, Tănase reia imperfect (32). E ocazia noastră mare, triplă, dar cusută cu pripeală și întâmplare.
Încheiem repriza fără să înțelegem nimic. Un alt Alibec decât în Superliga, un Man inexistent. Alt Rațiu față de ce primisem până acum la națională, prea multe pase greșite Marius Marin.
Începem la fel de sus, dar nu de curaj am dus lipsă, ci de inspirație. Sorescu își confirmă statutul de remarcat după 45 de minute și trage iar, din alergare acum, dar pe centru (50). N-avem cum totuși să pierdem meciul, la cum curg lucrurile. Și același Deian intră bine în un-doi cu Bancu, asssist al olteanului, pentru că Tănase “înțeapă” isteț pentru 1-1! (52).
Finlanda e forțată să joace cât de cât fotbal, urcă puțin, dar tot ai noștri au ocazii. Man învie în ofensivă și șutează de la marginea careului mare, plasat dar nu suficient de puternic (60). Rămânem echipa convingătoare, însă acum cu porți de contraatac pentru gazde. Și tot nu e limpezimea de finiș. Intră Stanciu, Cordea și Pușcaș. Linia ofensivă pentru 2-1?
Se schimbă rolurile. Intrăm pe anumite bucăți de timp la “cutie”, pândind o țâșnire. Arătăm foame de victorie, asta n-a mai fost de mult. Intrarea lui Drăguș în locul lui Sorescu apasă accelereația și de pe bancă Și avem o intensitate pozitivă nouă. Dar ne mai lipsesc multe, încă.
Stanciu prinde fără preluare un șut de la mare distanță, învăluit cu efect interior, ce aproape! (80). Pușcaș se încurcă în pași, cu doar un fundaș în față și Cordea singur pe dreapta! (81). Kallman scapă, îl întoarce de două ori pe Neldecearu și trage puțin pe lângă (84). Ocazii în regim de ping-pong.
Se termină egal, cu o altă abordare. Dar până să vedem roadele ei spre EURO, luni avem de evitat o retrogradare. Trebuie să batem Bosnia-Herțegovina și Finlanda să nu câștige la Podgorica.
Sau un egal să facem, iar nordicii să piardă. Dar asta ar însemna că ne-am întors în iunie, sincer.