Fără doar și poate, Thierry Henry a fost unul dintre cei mai buni fotbaliști ai lumii. Nu cu mult timp în urmă, selecționerul naționalei Franței a vorbit despre cea mai grea perioadă din viața lui. Francezul s-a confruntat ani buni cu depresia, afecțiune care i-a marcat complet viața.
În urmă cu ceva timp, Thierry Henry a fost invitat la podcastul ”The Diary of a CEO”. În cadrul acestuia, fostul fotbalist a vorbit despre o perioadă nu prea plăcută din viața lui, cea în care s-a luptat cu depresia. Selecționerul naționalei de tineret a Franței a mărturisit că totul a început încă din copilărie.
Fostul internațional susține că a realizat foarte târziu prin ce trece și că depresia l-a afectat în toată cariera sa fotbalistică. După cum spune ex-campionul mondial, nu a fost conștient de acest lucru și nu a făcut nimic pentru a remedia problema.
”Am mințit foarte mult timp, pentru că societatea nu era pregătită să asculte ceea ce aveam de spus. În toată cariera mea, de la naștere, am fost în depresie. Știam acest lucru? Nu. Am făcut ceva pentru a trece peste acest lucru? Nu. Însă m-am adaptat la un anumit mod de viață. În viață, trebuie să pui un picior înainte, iar apoi pe celălalt și să mergi. Este ceea ce îmi spun, de când eram tânăr. Nu m-am oprit niciodată din mers!”, a mărturisit Thierry Henry.
Conform spuselor sale, revelația a avut-o foarte târziu, în perioada pandemiei de coronavirus. Abia atunci a început să realizeze ce i se întâmplă, de fapt. În 2014, după ce s-a retras din sportul care l-a consacrat, Thierry Henry a stat timp de un an în Canada, departe de familie. Ei bine, această perioadă l-a pus la grea încercare.
Fostul fotbalist a dezvăluit că: ”Lacrimile veneau singure. De ce? Nu știu, dar poate că se aflau acolo de mult timp. Tehnic, nu eram eu, eram eu tânăr”. În continuare, Thierry a făcut legătura dintre fragilitatea lui psihică și copilărie. Se pare că selecționerul francez căuta în mod constant aprobarea tatălui său, acesta din urmă fiind foarte critic cu performanțele lui.
”Când eram mic, îmi spunea mereu «nu ai făcut bine asta». Atunci, evident, când auzi acest lucru mai des ca orice, devine ceva care rămâne. A ajutat într-o oarecare măsură sportivul, însă nu a ajutat și omul”, a adăugat Henry.