Mihai Neșu, fostul fundaș de la FCSB și Utrecht, trăiește o viață marcată de tragedii, dar și de o forță interioară remarcabilă. În 2011, o accidentare cumplită suferită în timpul unui antrenament al echipei Utrecht l-a lăsat imobilizat într-un scaun cu rotile.
Această experiență devastatoare a fost doar începutul unui lung șir de încercări pentru Neșu, care a pierdut și ambii părinți și s-a confruntat cu destrămarea căsniciei. Cu toate acestea, în loc să fie copleșit de suferință, Neșu a ales să-și dedice viața ajutorării altora.
În prezent, Mihai Neșu beneficiază de o pensie de 500 de lei pe lună din partea statului român, o sumă modică pentru nevoile sale. Pe lângă aceasta, sora sa, care îi este însoțitoare, primește și ea o sumă de 2500 de lei, astfel că, împreună, ar trebui să se descurce cu aproximativ 3.000 de lei lunar. Cu toate acestea, Mihai Neșu recunoaște că sprijinul financiar cel mai important vine din partea statului olandez, care îi acordă o pensie de 3.000 de euro lunar, o sumă esențială pentru a acoperi cheltuielile sale și ale asistentelor care îl ajută zilnic.
„Eu iau 500 de lei pe lună și mai ia și ea (n.r. sora sa) vreo 2.000 sau poate mai mult. Hai să spunem că luăm 3.000 amândoi. Practic, eu cu ea ar trebui să trăim de 3.000 de lei și ea să aibă grijă de mine și să îmi dea de mâncare mie și ea să mănânce. Să aibă grijă și de cele medicale”, a explicat Neșu, subliniind dificultățile cu care se confruntă multe persoane cu dizabilități în România.
Deși recunoaște că pensia din Olanda îl ajută mult, Neșu nu poate ignora greutățile financiare cu care se confruntă cei care nu au aceleași posibilități. „Am prieteni și mi-e și rușine să-i întreb cum se descurcă. Bravo lor! E ceva de admirat și nu e normal să fie viața așa de grea pentru persoanele cu dizabilități. (…) N-am de ce să mă plâng. Slavă Domnului, am avut posibilități să am bani când am fost fotbalist. Am și pensia din Olanda care mă ajută foarte mult”.
Mihai Neșu a transformat suferința sa într-o misiune de a-i ajuta pe alții. În ultimii ani, el a inițiat un proiect de amploare la Oradea pentru sprijinirea copiilor și tinerilor cu dizabilități neuromotorii. Complexul Sf. Nectarie este visul lui Neșu, un loc unde acești copii și familiile lor pot primi sprijinul necesar pentru a trăi o viață mai bună.
Construcția și amenajarea complexului necesită resurse considerabile, iar costurile sunt pe măsură. Neșu și-a propus să creeze nu doar un centru de terapie, ci și un spațiu unde copiii să se poată juca, iar părinții lor să aibă un loc unde să stea, inclusiv ferme, solare, grădini, un restaurant social și o piscină pentru hidroterapie.