Sfârșitul nu e aici pentru Dinamo, care mai are o șansă la barajul de promovare/menținere.
Cine ar fi crezut înainte de meciul cu UTA că toate planetele se vor alinia și echipa alb-roșie va lupta în continuare pentru menținerea în prima ligă? Nu foarte mulți, dar dincolo de optimismul sau pesimismul suporterilor dinamoviști, cei din teren au crezut și au luptat pentru șansa lor. Înainte de meci, multe calcule s-au făcut, cine ar trebui să se încurce, unde sunt șanse mai mari de a avea un rezultat fericit, unde poate fi deznodământ nefavorabil, dar deopotrivă erau și temeri legate de Dinamo.
O echipă dezamăgitoare în playout, cu mai multe drame la activ decât victorii în această fază a competiției. Dinamo a ajuns să depindă de alții din cauza propriei neputințe de a încheia meciurile cu bine. Dinamo ar fi trebuit să fie precum UTA la meciul de ieri, o echipă lipsită de emoții, dramele și calculele să nu ne privească, dar așa erau datele problemei înainte de meci.
Chiar dacă șansele nu erau grozave, peste 5000 de dinamoviști au luat drumul stadionului, cu speranța că nu va fi ultimul meci în prima ligă. Nu este vorba de numărul celor prezenți, ci de cum s-au făcut auziți pe stadion, pe durata celor 90 de minute. O atmosferă de meci mare, de meci cu miză, un preview la ceea ce se va întâmpla peste o săptămână. Dinamo a pornit ca din tun, având și impulsul oferit de publicul dinamovist. Startul excelent al lui Dinamo a fost dublat de golurile marcate de Universitatea Cluj și Oțelul și de egalul care se menționea la Craiova, practic trei rezultate favorabile încă din primele 25 de minute.
Nu o să fiu un ipocrit să spun că UTA și-a dat viața pe teren, dar de ce ar fi făcut asta? Ce motiv avea echipa din Arad, așa cum nici Petrolul nu a avut niciun gând de luptă la Iași. UTA avea primul loc în playout asigurat, Dinamo era disperată după puncte. După golurile înscrise rapid, un gând a mers la unison pe tot stadionul: ,,De ce nu a fost așa mereu, unde a fost acest Dinamo?”. Nu poți să nu te gândești că o astfel de abordare după golurile marcate ar fi adus mai multe puncte, dar trecutul nu poate fi schimbat, poți doar să înveți din el.
Dinamo și-a învățat lecția și, culmea, nu este prea târziu. După minutul 45, în special când s-a văzut că nu se poate întâmpla nimic spectaculos pe ,,Arcul de Triumf”, toată atenția s-a îndreptat către celelalte stadioane. Oțelul a dat dovadă de tărie de caracter și a învins pe Botoșani, deși gazdele erau creditate cu a doua șansă de departe, Hermannstadt a întors scorul la Craiova și s-a impus, în vreme ce U Cluj a menținut avantajul de 1-0 la Voluntari. În prelungirile de pe ,,Arcul de Triumf”, nimeni nu se mai gândea la victoria lui Dinamo, ci doar să nu se întâmple ceva dramatic pe alte stadioane.
Victoria a adus o explozie de bucurie la final, poate puțin exagerată văzută din exterior, dar fanii dinamoviști au avut atât de mult de pătimit și atât de puține motive de bucurie, încât au intrat pe teren. Nu pot fi judecați, dar totodată, Dinamo nu s-a salvat. Doar a câștigat șansa de a continua lupta într-o dublă manșă. Kopic nu a fost aproape de colaps în timpul meciului de bine ce i-a fost lui Dinamo, există și o notă de plată pentru tot ce a fost în ultimele săptămâni, punctele irosite în prelungiri.
Dacă fanii au avut de pătimit, cel responsabil de soarta echipei a arătat ieri cât de mult l-a afectat această perioadă și poate ar trebui să fim mai înțelegători puțin cu el. Nu i-a fost ușor și mă bucur că la finalul meciului i-a fost scandat și lui numele, nu doar lui Mircea Rednic. Mircea Rednic nu a ajutat-o ieri pe Dinamo, dar a ajutat-o în celelalte meciuri, când a învins pe Voluntari, Iași, Botoșani și Craiova. Ieri au ajutat Dorinel Munteanu, Ioan Ovidiu Sabău, Marius Măldărăsanu, care și-au respectat meseria de antrenori și au distrus mitul înțelegerilor și al faptului că echipele susținute în mare măsură de autoritățile locale și primării nu pot retrograda în an electoral. Poate e semn de însănătoșire al unui fotbal suferind.
Dinamo revine pe un teritoriu familiar, din nou baraj, din nou emoții, din nou supraviețuirea este în balanță. Prima oară a ieșit rău, a doua oară a fost bine, cum va fi a treia oară? Comparațiile totuși nu își au rostul, fiecare sezon a avut povestea lui, antrenori diferiți, jucători diferiți, dar miza este aceeași: Dinamo în prima ligă la finalul dublei manse.
Când ești favorit, de maniera în care va fi Dinamo, mai ales că întâlnești o echipă clasată pe locul 6 în liga secundă, toată presiunea este pe echipa alb-roșie. Nimeni nu se așteaptă ca Csikszereda să facă vreo surpriză, dar asta nu înseamnă că va fi ușor. Kopic este conștient de acest lucru.
Finalul nu e aici pentru Dinamo, dar urmează șansa la o nouă luptă pentru menținerea în prima ligă. E greu să fii dinamovist în acest sezon….