Cornel Dinu, unul din fundaşii de fier ai României, a împlinit astăzi vârsta de 75 de ani. Prezent alături de naţionala României la Campionatul Mondial din Mexic 1970, cel supranumit „Procurorul” rămâne un nume aparte în fotbalul mioritic.
Fost căpitan al primei reprezentative şi fost jucător legendar al lui Dinamo Bucureşti, singurul club pentru care a evoluat în întreaga sa carieră de la seniori, Dinu era cunoscut pentru modul intransigent cu care îşi trata coechipierii.
Vasile Dobrău, fost coleg cu Dinu, la gruparea din Şoseaua Ştefan cel Mare, a povestit, pentru jurnaliştii de la Pro Sport, una din întâmplările amuzante în care a fost implicat „Procurorul”.
„Am o poveste amuzantă cu Cornel Dinu, sper să nu se supere după atâția ani. Ne făcea educație când jucam fotbal și, când ne prindea în offside, ne taxa. Ne spunea: „Caii de rasă nu mănâncă după efort!”, dacă mâncam după vreun meci sau antrenament. Am realizat ce ne-a spus și, după un meci cu Craiova, am plecat cu colegul meu, Sandu Gabriel, fie iertat, să servim masa la restaurantul „Berlin” din București.
Acolo, la o masă, erau Cornel Dinu și soția, fie iertată și dânsa, dar și Gheorghe Dinică, actorul. Noi, din capul scărilor, în cor, am strigat „Caii de rasă nu mânăncă după efort!” Gheorghe Dinică, stupefiat, ne spune că „eu nu sunt de la fotbal!”.
„Nu cu dumneavoastră avem probleme” i-am spus. Cornel stătea cu capul plecat, pentru că-l prinsesem în offside. În acel moment, soția lui a avut o replică senzațională: „Dar el nu este de rasă!” Atunci o prinde de mână, îi mulțumește și ne spune „Noroc cu soția că are replici foarte bune!”, a rememorat Dobrău.
Născut la Târgovişte, Dinu a început fotbalul la echipa din localitate, Metalul. A ajuns apoi în 1966 la Dinamo, iar clubul alb-roşu a rămas singurul pe care l-a reprezentat „Procurorul” la nivel de seniori. În total, acesta a strâns nu mai puţin de 454 de meciuri în prima ligă şi a marcat 53 de goluri.
În ceea ce priveşte cifrele sale la naţionala României, „Procurorul” a bifat 73 de prezenţe. Apogeul a fost în 1970, când a participat la Mondialul din Mexic. În 1983 a agăţat ghetele în cui şi a trecut pe bancă. Pentru început, a fost secundul lui Dumitru Nicolae, la Dinamo.
Un an mai târziu, în 1984, Dinu a devenit pentru prima oară antrenor principal. A ratat însă titlul cu Dinamo, încheind doar pe poziţia secundă, şi a fost înlăturat de la echipă. După ce şi-a trecut în CV mai multe formaţii româneşti, în 1992 a preluat mandatul de selecţioner.
Nu a rezistat mult timp la timona echipei şi a fost înlocuit cu Anghel Iordănescu, cel care avea să conducă naţionala până la finalul campaniei de calificare şi, inclusiv, la turneul final din SUA.
Ultima experienţă de antrenor a avut-o la Dinamo, în 2002-2003. Cele mai notabile performanţe sunt titlurile din 2001 şi 2002, precum şi Cupa României, din 2000 şi 2001, toate trofeele fiind câştigate la timona „câinilor roşii”.