Maruius Croitoru a prins ca fotbalist vremurile în care patronii din fotbalul româmnesc erau dispuşi să arunce cu banii pentru performanţele echipelor pe care le finanţau.
Antrenorul îşi aduce aminte de vremurile bune în care prima pentru o victorie de răsunet putea să fie echivalentă cu venitul pe un an de zile. Cel mai mult Croitoru a fost recompensat de Dumitru Sechelariu, ţinând cont de faptul a îmbrăcat timp de cinci ani tricoul celor de la FCM Bacău.
„Am avut o relație incredibil de bună. De fapt, era genul de om care iubea fotbaliștii și făcea orice pentru ei. Venea cu punga de bani în cabină, pentru că atunci când promitea ceva se ținea de cuvânt. Așa erau vremurile, atunci contractele nu erau consistente. Salariile cele mai mici din Liga 1 dacă am calcula în ziua de azi.
Luptai ca să iei primele. Erau și prime cât un salariu pe un an de zile. Erau și de cinci, șapte mii de dolari primele! În funcție de importanța meciurilor. Te chema la birouri și-ți dădea banii cash, nu existau carduri”, a declarat tehnicianul de 42 de ani pentru Gsp.
Croitoru a ajuns la FCM Bacău la începutul anilor 2000.
Atunci când moldovenii erau una dintre echipele importante ale primei divizii. Imediat după ce el i-a părăsit pe galben-albaştri, a urmat prăbuşirea taurilor furioşi.
„Drumurile sportive m-au dus acolo. La Bacău mi-am cunoscut soția și acolo ne-am căsătorit. Eu am început fotbalul la Giurgiu, la Olimpia. Pe vremea aia mai era și Dunărea. De la Giurgiu am ajuns la Turistul Pantelimon, în Liga 3, o echipă nou-înființată. Am jucat doar șase, șapte luni acolo.
Mă știa domnul Marcel Ploaie, el fiind cel ce m-a recomandat lui Mircea Petescu, care m-a dus în Belgia. Era un contract de doar șase luni. De la Turistul Pantelimon am ajuns la Bacău și acolo voi rămâne toată viața”, şi-a adus aminte omul cu 317 meciuri disputate în Superligă.
Un singur patron din perioada în care Croitoru era fotbalist mai este şi acum în fotbal. Gigi Becali l-a cumpărat de la Vaslui, acolo unde finanţator era Adrian Porumboiu. Apoi, fostul mijlocaş a ajuns şi în curtea lui Gheorghe Ştefan la Ceahlăul.
„Patroni-balauri pentru vremurile alea. Erau oameni importanți și d-asta și fotbalul era altfel decât este în ziua de azi. Am ajuns la Bacău la începutul anilor 2000, când știam orașul doar de la televizor. Era ceva senzațional când am sosit acolo.
Se ajungea foarte greu să joci în Liga 1, iar pentru mine a fost ceva fantastic să ajung acolo, plecat de la Giurgiu. Nu mi-a fost ușor, dar eram alături de fratele meu la Bacău și a fost mai ușoară acomodarea”, a încheiat actualul antrenor.