SUPER INTERVIU. 30 de dezvăluiri spectaculoase la 30 de ani pentru Sergiu Hanca și un mesaj războinic: “Nicio echipă românească n-a arătat atât de bine până acum ca Universitatea Craiova cu Zorya!”

La 30 de ani împliniți în aprilie, tricolorul Sergiu Hanca a luat o decizie care a surprins lumea fotbalului. A revenit în campionatul nostru, în contextul în care familia lui așteaptă al treilea copil. Și a făcut-o din postura de căpitan al KS Cracovia, cel mai vechi club din Polonia. După mai bine de trei ani în străinătate, unde a cucerit Cupa și Supercupa Poloniei, Sergiu a ales Universitatea Craiova! Mai jucase în România pentru Snagov, Bihor Oradea, ASA Tg. Mureș și Dinamo.

Hanca a sosit în Oltenia pe mandatul lui Laszlo Balint, însă peste nici două săptămâni a început să lucreze cu Mirel Rădoi, pe care îl cunoștea din perioada acestuia ca selecționer al României. Hanca a debutat pentru Știința contra Rapidului, apoi a marcat un gol “greu” în victoria 2-1 cu FCU Craiova. Și a fost titular în toate cele 4 meciuri europene cu Zorya și Beer Sheva, trăind entuziasmul calificării, apoi speranțele și amărăciunea eșecului dramatic din Israel.

“Avem investiții, stadioane, fani și fotbal mai bun, dar îl mutăm din stadioane”

Sergiu, cum vezi Superliga 2022 versus Liga 1 2019? O scurtă comparație de ansamblu.

Dupa 4 ani de fotbal în Polonia sunt bucuros că sezonul acesta regăsesc un fotbal mai bun decât era atunci când am plecat. Poate și datorită echipelor de tradiție care au revenit în prima ligă, dar cert și a investițiilor din ultimii ani. Avem mai multe echipe stabile din punct de vedere financiar acum, decât în 2019.

Care e detaliul pozitiv care te-a impresionat cel mai mult la revenire?

Îmi place foarte tare să văd cum stadioanele noi atrag mult mai mulți suporteri la meciuri, ceea ce automat duce la o atmosferă mult mai frumoasă.

Dar detaliul care te-a mâhnit cel mai tare?

Ce nu mi-a placut până acum și nu îmi place a fost să descopăr că sunt mai apreciate alte distracții decât fotbalul. Iar aici mă refer la multe stadioane care găzduiesc diferite festivaluri de muzică, iar echipele de fotbal trebuie să se mute pe alte arene și să joace pe un gazon nu foarte bun. Fotbalul are de suferit aici.

Golul cu FCU: “Bine-ai venit în Prazilia!”

Cum a fost primirea suporterilor olteni? Te-ai temut că va fi dificilă adaptarea, având în vedere trecutul tău dinamovist?

Nu m-am gândit la asta, m-am bucurat că ei mă privesc drept un jucător profesionist și mă respectă. Am primit doar mesaje de susținere și de felicitare! Chiar pot să spun că a fost o primire călduroasă. Iar în vestiar, pe majoritatea jucătorilor îi cunoșteam, cu unii fusesem coechipier la alte cluburi sau la echipa națională. Cu alții, am fost adversar și aveam deja o relație de respect. Sunt băieți minunați la Craiova!

Cât de mult ai simțit că te-a ajutat golul marcat cu FCU Craiova în adaptarea ta, mai ales în relația cu galeria?

Golul a fost important mai ales pentru echipă, aveam nevoie mare de victorie pentru că veneam dupa o serie de rezultate nu foarte bune. În plan individual, orice jucator are nevoie de adaptare, indiferent de valoarea lui sau de echipa la care ajunge. E nevoie de timp să-și cunoască foarte bine, în ritm de fotbal, coechipierii: mișcările lor, comportamentul din teren, tot. Faptul că primul meu gol pentru Universitatea a venit într-un derby a adus fericire fanilor, iar asta mă bucură enorm. Am jucat în multe derby-uri și știu importanțea reală a lor, pentru fani, echipă și club.

Povestește-mi, te rog, cel mai interesant moment al relației cu fanii olteni de până acum!

Cel mai interesant mi s-a părut un mesaj primit de la un suporter: “Bine ai venit în Prazilia!” (râde).

“Sunt norocos că lucrez cu Mirel Rădoi, primesc ce-mi doresc!”

În Polonia ai fost pregătit aproape tot timpul de un singur tehnician. Ai venit la Craiova cu Balint antrenor, dar ai avut parte de o schimbare rapidă. Cum ai perceput-o?

În Polonia am fost antrenat mai mult de 3 ani de același tehnician, situație pe care în Romania o găsești foarte rar la nivel de primă ligă. Atunci când nu sunt rezultate, antrenorul este primul care plătește. Balint mi-a lăsat o impresie foarte bună, atât ca om, cât și ca antrenor. Sunt sigur că va reuși să găsească o altă echipă unde va putea să-și îndeplinească obiectivele.

Sincer, te-ai bucurat că a fost vorba de Mirel Rădoi, cu un stil pe care îl știai și care avantajează postul tău? Dincolo de abordarea lui față de grup și jucători, pe care o apreciai deosebit într-un interviu Playsport la începutul acestui an.

Da! Consider că sunt norocos pentru că schimbarea de antrenori a însemnat venirea lui Mister, cu care am mai lucrat la națională. După ce l-am cunoscut acolo chiar mi-am dorit să-l mai am ca antrenor, pentru a lucra mai mult cu dânsul! Mi-au plăcut principiile lui despre fotbal și, uite, nu a trecut mult timp și s-a întamplat. Ideea e că, de fiecare dată când mi-am dorit ceva în viață, am primit. Știu să atrag lucrurile bune.

“Nicio echipă românească n-a arătat atât de bine ca noi până acum!”

Simți că a fost o eliminare nedreaptă din cupele europene, privind înapoi spre prima repriză foarte bună de la Severin cu Hapoel, chiar și la repriza secundă bună făcută în 10 oameni?

Meritam 100% să ne calificăm! Am avut doar ghinion în Israel, la penalty-uri, unde chiar e loterie.

Dincolo de penalty-uri, nu crezi că a contat mult faptul că n-ați reușit să marcați în tur, când dominați copios pe Hapoel?

A fost și neșansă aici. Dacă jucam pe stadionul nostru, pe un teren bun, am fi marcat chiar mai multe goluri, cu siguranță.

Care a fost mesajul lui Mirel Rădoi pentru vestiar, după acest moment dramatic?

Că trebuie să învățăm din experiența asta. Ne-a spus că are încredere în noi și, împreună, mergem mai departe. Mai puternici!

Dacă e să privim și o parte bună pentru Craiova, CFR și FCSB vor avea un calendar mai încărcat, cel puțin până la final de an. Ați putea profita prin asta pentru un avantaj în clasament față de ele, în sezonul regular?

Eu sunt foarte încrezător că vom fi din ce în ce mai bine. Am arătat în returul cu Zorya ce fotbal putem să producem pe viitor. Nu am vazut altă echipă românească în acest sezon să arate atât de bine până acum, iar noi de drumul acela trebuie să ne ținem. Sunt convins că Mister va reuși asta cu noi.

Talentul “secret” al oltenilor pe care pariază

În ultimele 5 sezoane, Universitatea dă senzația că a ajuns la un nivel de performanță dincolo de care e nevoie de un salt, de un declic. Pentru titlu, în primul rând. Cum ai văzut Craiova din exterior în ultimii ani și cum simți acum, din interior, această realitate?

Din exterior, Universitatea Craiova e un club foarte bine perceput, pentru că oferă toate condițiile pentru a face performanță. Acum, făcând parte din el, pot întâi de toate să confirm acest lucru. Apoi, pot azi să adaug: oamenii sunt dispuși să facă orice pentru a avea rezultate excepționale! Da, e nevoie de un declic. Și cu siguranță el trebuie să vină din partea echipei. Nu există nicio scuză din partea noastră. Este vorba doar despre noi, despre mentalitate și dorința de a fi cei mai buni. Cred că nivelul o să se depășească anul acesta, cu ajutorul antrenorului Mirel Rădoi.

Craiova a produs în ultimii ani, ca totdeauna, tinere talente apreciate. Deși ești de puțină vreme la club, spune-mi un tânăr care încă nu a “explodat” și care te-a impresionat deja!

Sunt foarte mulți jucători tineri de valoare la Craiova. E o primă categorie, pe care deja publicul o cunoaște foarte bine: Screciu, Vlădoiu, Markovici, Câmpanu, Baiaram. La ei, “explozia” așteptată e de altă natură, iar eu știu că se va întâmpla: vor pleca în fotbalul din afară, pe mulți bani! Din categoria celor care încă nu au multe meciuri în prima ligă, mie îmi place un mijlocaș central foarte bun: David Sala. Abia a împlinit 18 ani, dacă va lucra mult cu calitățile pe care el are, va reuși la nivel înalt!

“E mai ușor pentru că nu trebuie să joc acum împotriva lui Dinamo”

Încă mai sunt jucători la Dinamo pe care îi cunoști, crezi că e realistă așteptarea unei promovări în acest sezon sau crezi că soluția potrivită ar fi o reconstrucție fără grabă, pe temeiuri solide, financiare și fotbalistice?

Cred că Dinamo trebuie reconstruit cu pasiune, calm, răbdare, un plan bine pus la punct. Și să urmeze toți pașii necesari ca să redevină un club de top tocmai pentru a nu se mai întâmpla ceea ce a fost în ultimul timp.

Sincer, e mai ușor pentru tine că Dinamo e în Liga 2 și se amână un meci direct?

Absolut! Nu mi-aș fi dorit să joc împotriva lor. Le țin pumnii, să facă o treabă bună și să readucă acest club în prima ligă.

Dar ești pregătit emoțional de o asemenea confruntare în Cupa României, unde e posibilă?

Sper să întâlnim alte echipe.

“Râpă a prelungit la Cracovia, Ghiță va ajunge în Anglia!”

Ghiță a rămas la Cracovia, titular și integralist în startul de sezon. Râpă a jucat mai puțin, recent. Cum vezi traiectoria lor? Să îl așteptăm și pe Râpă, la 32 de ani, înapoi în țară?

Ei sunt într-un mediu excepțional, au toate condițiile în Polonia. Sunt sigur că, de acolo, Ghiță va prinde o echipă în Anglia, așa cum a făcut-o și fundașul de la Cracovia dinaintea lui. Fotbalul polonez are o vizibilitate foarte bună în Marea Britanie. Râpă nu a inceput titular acest sezon, dar el e jucător de bază, profesionist desăvârșit, va continua acolo. Plănuiam să ieșim amândoi “la pensie” de la Cracovia (râde). Mie mi s-au schimbat planurile, ale lui au rămas la fel. Abia și-a prelungit contractul cu încă 2 ani, deci este exclus să revină în Romania.

Ai fost un element important în venirea jucătorilor români în Polonia, părerea ta fiind apreciată. Mă refer la Ghiță, Sorescu, Racovițan… Având în vedere stabilitatea Universității, dezvoltarea clubului, suportul publicului, ai recomanda Știința ca primă opțiune unui jucător român la revenirea în țară?

Mă bucur enorm că am reușit să “deschid ochii” polonezilor spre fotbalul românesc și să fie cumpărați jucători de la noi. Pentru că Polonia este o țară cu o infrastructură fotbalistică foarte dezvoltată, net superioară multor țări. Cât despre ce am găsit aici, la Craiova, sunt 100% convins că e maximum ce pot oferi România și Superliga în momentul de față și recomand Craiova cu siguranță.

Povestea primului meci pe “Oblemenco”… acum 8 ani!

Foarte mulți foști coechipieri de la Dinamo îți vor fi adversari. Costache (Rapid), Nemec (Voluntari), Torje și Mihai Popescu (Farul), Ion Gheorghe (Sepsi)… E un avantaj concret pe care îl vei avea în duelurile directe?

Poate fi un plus, pentru că îi cunosc și, automat, le știu “mișcările”. Vor fi meciuri interesante împotriva lor!Care crezi că e cel mai mare talent dintre foștii tăi coechipieri, indiferent de club, care nu a devenit fotbalistul care ar fi putut să fie, care nu și-a atins potențialul?

Hmm… bună întrebarea! Aș putea numi doi. E vorba de Gigel Ene din perioada Snagov și Patrick Petre din perioada Dinamo.

Primul tău meci pe “Ion Oblemenco” vine din mai 2014, play-off de Liga 2. Ce amintiri ai de la Universitatea – ASA Tg. Mureș 2-0, cu un gol marcat de Ivan, singurul de-atunci rămas la Craiova și azi?

Chiar îmi aduc aminte foarte bine meciul, pentru că am jucat răcit “cobză”! Eram jucătorul necesar “sub vârstă” în teren, antrenorul Adrian Falub avea așadar mare nevoie de mine, trebuie să mă bage cu orice preț. Am o amintire frumoasă pentru că la finalul acelui sezon au promovat ambele echipei în prima ligă!

“Avem nevoie de foamea aia de pe vremuri la națională!”

Se apropie toamna, revine echipa națională. Ai convingerea că restartul pregătit de Edward Iordănescu și anunțat pentru septembrie are șanse de reușită?

Eu cred că echipa națională are nevoie de timp, de răbdare, de energie pozitivă, de încredere în selecționer. Dar, mai ales, de “pasiunea-mentalitatea” și dorința jucătorilor de calificare la turnee finale. Avem nevoie de foamea aia de performanță care ne era caracteristică pe vremuri și pe care noi, românii, o avem în sânge.

Câte din nereușitele recente ale naționalei țin de un blocaj mental și câte de probleme pur fotbalistice? Avem, totuși, câțiva jucători la echipe tari, campionatul intern pare în creștere…

Problemele sunt de mai multe feluri. Nu țin doar de blocaje mentale. Avem jucători buni și trebuie să învățăm din înfrângeri și greșeli ca să mergem întăriți mai departe. Mereu am spus că românul are calitate foarte mare, trebuie doar puțin mai multă ambiție și sunt sigur că putem să reușim o calificare. Pâna la urmă, e despre mândria de a reprezenta România la turnee finale, de a ne face mandri pe noi și o țară întreagă.

Visul EURO 2024 și retragerile tricolorilor

Renunțarea la națională a devenit un subiect tot mai obișnuit. Fie că vorbim de titulari incontestabili, Ciprian Tătărușanu, fie de jucători convocați constant la acțiuni, dar poate nu totdeauna titulari, cazul Alin Toșca. Tu cum vezi situația?

Cred că fiecare este liber să facă ce dorește. Noi, ceilalți, trebuie doar să acceptăm și să respectăm decizia fiecăruia. Nimeni nu știe ce poate sta în spatele acestor decizii, eu pot să spun doar că le regret și sper, pe viitor, să nu mai avem astfel de situații.

Vei crede până la capăt că visul unui turneu final cu România este posibil pentru tine? Preliminariile EURO 2024 încep în primăvara viitoare.

Bineînțeles, cred! Nu îmi pierd niciodată speranța, sunt sigur ca o sa mai văd Romania la un turneu final și sunt convins că pot ajuta din teren pentru acest obiectiv.

Mini-echipa Hanca de acasă

Ce detaliu îți lipsea mult din viața în România?

Îmi era tare dor de glumele noastre din vestiar. La astea, noi, românii, suntem campioni mondiali! Dar e doar un detaliu, așa cum m-ai întrebat. Viața alături de familia din țară și de prieteni îmi lipsea enorm. În aproape 4 ani de Polonia am stat în țară, adunat, doar 3 săptămâni! Nu mi-a fost ușor deloc.

În confesiuni pentru Playsport, arbitrul Sebastian Colțescu mărturisea că mai greu decât să fii arbitru de top e doar să ai o căsnicie perfectă. Alexandru Deaconu, din conducerea CCA, spunea că mai greu decât să fii manager al arbitrilor e doar să fii manager a patru copii. Tu cum vezi lucrurile?

Liniștea și stabilitatea de-acasă sunt cele mai importante pentru reușita în carieră. La noi acasă e zilnic un adevărat spectacol. Sunt fericit și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dăruit o familie perfectă! Am o soție care m-a ajutat să devin omul și jucătorul care sunt azi, sunt norocos pentru că și ea iubește fotbalul la fel ca mine, mă înțelege perfect când vine vorba de carieră. Mi-a dăruit doi copii care mă țin “în priză”, iar acum cel de-al treilea este “pe drum”, ce pot să-mi doresc mai mult? Sunt o mini-echipă de fotbal Hanca, încep să-mi pun în practică valențele de antrenor încă de acasă (râde).

“Dumnezeu are planurile pentru noi”

Pentru viitorul antrenor Sergiu Hanca, doarece ne mărturiseai în ianuarie că asta vei deveni: cele 3 zone fundamentale în care trebuie să exceleze un jucător pentru a primi banderola de căpitan?

Pasiune, mentalitate, devotament.

Tot în ianuarie, în interviul Playsport, aveai alte planuri, dar viața e imprevizibilă, firește. Însă, dacă toate lucrurile dincolo de fotbal se vor alinia așa cum îți dorești, te vezi peste 3 ani tot la Universitatea, încheind acest contract deschizând altul? Vezi Craiova drept ultimul club din carieră sau te mai gândești la o experiență în străinătate?

E adevărat, în doar câteva luni viața mi s-a schimbat total. Evoluția familiei a schimbat planurile noastre așa că mi-am propus ca, de-acum încolo, să nu mă mai gândesc la viitor creându-mi așteptări. Cu privire la Universitatea, totul va depinde de traiectoria echipei și a mea, în teren. Performanțele noastre, prestațiile mele… Când va veni momentul, funcție de intențiile clubului, voi încerca să iau cea mai bună decizie. Când eram la Cracovia, mai aveam 3 ani de contract și voiam să îmi închei cariera acolo, devenind antrenor. Azi, sunt jucător la Universitatea Craiova. Dumnezeu are planurile pentru noi!