Pe locul din Liga 1, fostă Divizia A, FCSB ocupă poziția echipei Steaua. Când înjură FCSB, dinamoviștii o pomenesc, până la sughiț măgăresc, tot pe Steaua. E și asta o formă de patrimoniu pentru FCSB. Aici, la noi, când galeria adversă îți dă acatiste din toți bojocii, e rost de derby!
Și totuși, pe lângă tradiție, suporteri și blestem, clasamentul reprezintă, în orice derby, o condiție. Dinamo este pe locul 15. FCSB pe doi. „În astfel de meciuri, „clasamentul nu contează”. Ne-o spun specialiștii, ne-o asumăm, mioritic, toți. Oare nici punctele? Sau scorul din tur? Dar insolvența? În tur, FCSB a dat scor de ATP. 6-0! Mai e derby? Combatantele sunt despărțite de 36 de puncte. Mai multe decât are Flavius Stoican zile, de la revenirea pe banca gazdelor. Flavius Stoican. Un antrenor cu discurs motivațional.
Pentru a avea șanse, Dinamo trebuie să joace, cum îi cere galeria prin cântec, „din adâncul inimii”. Roș-albaștrii din gleznă. Sunt mai valoroși, mai tehnici, mai buni. O știu de la cabine și o demonstrează din timpul secundelor scurse.
Galeria FCSB întoarce pumnalul în stima de sine a rivalilor: „Serie B, Serie B”. În „Serie B” e Steaua, echipa copilăriei, tinereții, fericirii și nervilor lor. PCH răspunde printr-o coregrafie de gală. Acum pare a fi derby. La peluza Discobolului, ultrașii se bat cu gardul. Spitalul e aproape.
Se joacă în „Groapă”. Pe „toloacă”. Pe „toloacă” și în pandemie. Cu doar 5000 de fani în tribună. E derby! „Di-na-mo, Di-na-mo”. „Steaua hai pe ei…”. Așa că FCSB se conformează.
Mascată în perdeaua petardelor, FCSB deschide scorul. E primul minut, iar după un corner pentru Dinamo, roș-albaștrii erup pe un contraatac letal. Olaru inițiază, Dumiter, surpriza lui Toni Petrea, scurge un balon în stânga, la Tavi Popescu, cel care susține acțiunea în linie, ca la rugby. Reluarea e, însă, de mare fotbalist. Tânărul inventează un colier, cu interiorul, din alergare și din afara careului, iar debutantul Figueiredo rămâne piesă în decorul unei capodopere. De la Tavi, cu T, de la talent, cu dragoste și scuzele ramburs. Pentru domnul Boloni.
Dinamo răspunde prin Ehmann. O fază fixă stârnește un simplu oftat. Ehmann se înalță în miezul careului și trimite ferm, însă necadrat. Mingea ocolește poarta și FCSB își păstrează avantajul obținut cu princepsul lui Popescu.
Cu avantajul la purtător, oaspeții aleg partitura așteptării. Dinamo macină în jumătatea adversă și, cu 10 minute înainte de finalul reprizei, Torje, din poziție ideală în nodul unei acțiuni excelent croite, cu toată poarta căscată în față, are gaură în picior. Imediat, Răuță e cosmic de impertinent și vede al doilea avertisment. Are galben și se duce, cu crampoanele înfipte, direct pe glezna aceluiași Popescu. Este eliminat fără drept la proteste și speranțele „câinilor” par diluate.
Stoican a pus prea mult „motivațional” în discursul pentru Răuță. Și s-a lăsat cu reacții adverse.
Tehnicianul dinamovist mută imediat și încearcă să cârpească bazaconia căpitanului. Intră Ivanov, iese Bordușanu. Și bulgarul se frânge după ce, la câteva minute, se dă cap în cap cu Olaru. Adversarul e mai tare-n țeastă și Ivanov e caz la Camera de Gardă. Ce ghinion pentru Stoican! Dinamo a adus o benă de jucători, însă nu s-a gândit că, uneori, un preot poate face diferența. Și e pauză după o repriză cinstită cu un gol superb, apoi scăldată într-o desfășurare încâlcită.
Tănase, o fantoșă în negura jumătății de meci, rămâne la cabine. Intră Coman. Plus Gheorghe și, nevoit după ce Ivanov a ajuns la copci, Stoican galopează cu Rodriguez. Și Florinel poate dicta desprinderea. Servit de inocentul Balthazar, francezul adus de Răducioiu, Coman înalță, pretențios, balonul.
Matei, fotbalistul cu dribling pe loc și toate pasele în spate sau în lateral, încearcă o execuție de efect din careul advers. Se alege cu impresia artistică ciobită și Dinamo, în continuare în efectiv știrbit, flirtează, timid, cu speranța unei surprize. FCSB așteaptă, printr-o trufașă răbdare tactică, lovitura decisivă.
Dinamo aleargă, încearcă, dar nu poate și, dacă Răuță nu ar fi avut raționamentul unui bizon scăpat în giratoriul de la Răzoare, poate altul ar fi fost rezultatul.
Și Coman rămâne arogant. Încearcă să pună mingea cu bolobocul ghetei la umbra colțului lung, însă ristul lui e bântuit, încă, de lunga sa absență de pe teren. După o așa pauză, se poate dansa și într-o „toloacă”.
Și FCSB se desprinde grație unui alt puști minune. Ianis Stoica îi demonstrează lui Coman cum se face. Reia cu un lat curat, Figueiredo se culcă inutil, mingea sărută bara și se oprește în plasă.
Înscrie și Oaidă și dezastrul selecționatei de pe transfermarkt încropită de doctorul Mureșan e definitivat.
FCSB se impune logic, grație gleznelor puștilor minune, Popescu și Stoica, ajutată și de delirul lui Răuță, în timp ce Dinamo, după ce Craiova lui Mititelu s-a impus cu FC Argeș, își face socoteli sumbre. Orizonturile alb-roșii par sinonime cu matineul. Și când te gândești că unii se pregăteau, cândva, de Champions League…